Macron construiește un stat al supravegherii. Cum stă Franța la masă cu Big Brother

Jocurile Olimpice de vară din 2024 de la Paris vor scoate în evidență un stat al supravegherii pe care Franța l-a construit timp de 200 de ani. De la Napoleon Bonaparte la Emmanuel Macron, Hexagonul stă la masa cu Big Brother. De-a lungul a două secole, Franța a alcătuit un aparat de supraveghere capabil să intercepteze comunicațiile private, să păstreze datele de trafic și de localizare timp de până la un an, să stocheze amprentele digitale ale oamenilor și să monitorizeze cea mai mare parte a teritoriului cu ajutorul camerelor de luat vederi.

Big Brother bazat pe algoritmi

Acest sistem, care s-a confruntat cu critici din partea organizațiilor pentru drepturile digitale și a experților Națiunilor Unite, va avea parte de momentul său de glorie la Jocurile Olimpice de vară de la Paris din 2024. În luna iulie a anului viitor, Franța va desfășura camere de supraveghere video pe scară largă, în timp real și bazate pe algoritmi – o premieră în Europa. (nu este inclusă în plan tehnologia de recunoașterea facială).

Luna trecută, parlamentul francez a aprobat un plan guvernamental controversat care permite anchetatorilor să urmărească în timp real persoanele suspectate de infracțiuni prin acces la geolocalizarea, camera și microfonul dispozitivelor acestora. De asemenea, Parisul a făcut lobby la Bruxelles pentru a i se permite să spioneze jurnaliștii în numele securității naționale.

Demersuri care ajută Franța pe calea supravegherii în masă: un stat puternic și centralizat din punct de vedere istoric, o comunitate puternică de aplicare a legii, un discurs politic din ce în ce mai axat pe lege și ordine. În siajul agendei președintelui Emmanuel Macron pentru așa-numita autonomie strategică, giganții francezi din domeniul apărării și securității, precum și startup-urile tehnologice inovatoare, au primit, de asemenea, un impuls care să le ajute să concureze la nivel global cu companiile americane, israeliene și chineze, scrie Politico.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

„Primul reflex este supravegherea și represiunea”

„Ori de câte ori există o problemă de securitate, primul reflex este supravegherea și represiunea. Nu există nici o încercare, nici în cuvinte, nici în fapte, de a o aborda dintr-un unghi mai social”, au declarant, sub condiția anonimatului, reprezentanți ai ONG-ului francez pentru drepturile digitale La Quadrature du Net.

Pe măsură ce legile privind supravegherea și securitatea s-au acumulat în ultimele decenii, apărătorii drepturilor s-au aliniat în tabere opuse. Susținătorii Big Brother invocă că forțele de ordine și agențiile de informații au nevoie de puteri extinse pentru a lupta împotriva terorismului și a criminalității. Supravegherea video algoritmică ar fi prevenit atacul terorist de la Nisa din 2016, a susținut Sacha Houlié, un important deputat din partidul Renaissance al lui Macron.

Opozanții subliniază efectul legilor asupra libertăților civile și se tem că Franța se transformă într-o societate distopică. În iunie, organismul de supraveghere însărcinat cu monitorizarea serviciilor de informații a afirmat într-un raport dur că legislația franceză nu este conformă cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special atunci când vine vorba de schimbul de informații între agențiile franceze și cele străine.

Băieți buni și băieții răi

„Ne aflăm într-o dezbatere polarizată cu băieți buni și băieți răi, în care dacă te opui supravegherii în masă, ești de partea băieților răi”, a declarat Estelle Massé, manager legislativ pentru Europa și responsabilă pentru protecția datelor la nivel mondial la ONG-ul pentru drepturi digitale Access Now.

Digisport.ro

FOTO Milionarul român a ieșit din spital și nu a stat pe gânduri! Unde a fost surprins

Atât atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, cât și cele de la Paris din 2015 au accelerat supravegherea în masă în Franța, însă tradiția de spionaj, monitorizare și colectare de date a țării datează de mult timp – de la Napoléon Bonaparte, la începutul anilor 1800. „Din punct de vedere istoric, Franța a fost în avangardă în aceste chestiuni, în ceea ce privește dosarele și înregistrările poliției. În timpul Primului Imperiu, guvernul extrem de centralizat al Franței era hotărât să cadrileze întregul teritoriu”, a declarat Olivier Aïm, lector la Sorbonne Université Celsa, autor al unei cărți despre teoriile supravegherii.

Înainte de dispozitivele electronice, hârtia era principalul instrument de control, deoarece documentele de identificare erau folosite pentru a monitoriza călătoriile, a explicat el. Napoleon a reînființat Prefectura de Poliție din Paris – care există până în prezent – și a însărcinat forțele de ordine cu noi puteri pentru a ține sub control adversarii politici.

Precursorii inteligenței artificiale

În anii 1880, Alphonse Bertillon, care lucra pentru Prefectura de Poliție din Paris, a introdus un nou mod de identificare a suspecților și a infractorilor folosind caracteristici biometrice – precursorul recunoașterii faciale. Metoda Bertillon va fi apoi imitată în întreaga lume. Între 1870 și 1940, în timpul celei de-a Treia Republici, poliția a păstrat un fișier masiv – numit „Dosarul central al Securității Naționale” – cu informații despre 600 000 de persoane, inclusiv anarhiști și comuniști, anumiți străini, infractori și persoane care au solicitat documente de identificare.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, o Franță traumatizată s-a îndepărtat de un discurs dur în materie de securitate până în anii 1970. Iar în primele zile ale secolului XXI, atacurile de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite au marcat un punct de cotitură, introducând un flux constant de legi controversate privind supravegherea – atât sub guverne de stânga, cât și de dreapta.

În numele securității naționale, legiuitorii au început să acorde serviciilor de informații și forțelor de ordine puteri fără precedent pentru a spiona cetățenii, cu o supraveghere judiciară limitată. „Supravegherea acoperă o istorie a securității, o istorie a poliției, o istorie a serviciilor de informații”, a spus Aim. „Problemele de securitate s-au intensificat odată cu lupta împotriva terorismului, cu organizarea de evenimente majore și cu globalizarea”.

Ascensiunea tehnologiei

În anii 1970, înainte de era smartphone-urilor omniprezente, opinia publică franceză s-a împotrivit inițial utilizării tehnologiei pentru monitorizarea cetățenilor. În 1974, când ministerele au început să folosească computere, Le Monde a dezvăluit un plan de unificare a tuturor dosarelor cetățenilor într-o singură bază de date computerizată, un proiect cunoscut sub numele de SAFARI.

Proiectul, abandonat pe fondul scandalului care a rezultat, a determinat legiuitorii să adopte o legislație solidă privind protecția datelor – creând CNIL, autoritatea de reglementare a confidențialității din țară. Franța a devenit apoi una dintre puținele țări europene care dispune de norme de protecție a libertăților publice în era informatică. Cu toate acestea, răspândirea în masă a tehnologiei – și mai ales a camerelor de supraveghere video în anii 1990 – a permis politicienilor și oficialilor locali să facă promisiuni noi și atrăgătoare: securitate în schimbul tehnologiei de supraveghere. În 2020, în Franța existau aproximativ 90.000 de camere de supraveghere video alimentate de poliție și jandarmerie.

Statul îi ajută pe oficialii locali să le finanțeze prin intermediul unui fond public dedicat. După revoltele violente din Franța de la începutul lunii iulie – în urma cărora Macron a lansat, de asemenea, interdicții ale rețelelor de socializare în perioadele de tulburări – ministrul de Interne Gerald Darmanin a anunțat că va aloca rapid 20 de milioane de euro pentru a repara dispozitivele de supraveghere video defectuoase.

Capitalismul de supraveghere

În paralel, ascensiunea giganților din domeniul tehnologiei, precum Google, Facebook și Apple, în viața de zi cu zi a dus la așa-numitul capitalism de supraveghere. Iar pentru factorii de decizie politică francezi, colectarea de date de către giganții americani din domeniul tehnologiei a devenit de-a lungul anilor un argument pentru a explica de ce ar trebui să se permită și statului să colecteze informațiile personale ale oamenilor.

„Le dăm startup-urilor californiene amprentele noastre digitale, identificarea feței sau accesul la viața noastră privată din sufragerie via căști conectate și am refuza să lăsăm statul să ne protejeze în spațiul public?” a declarat în iunie senatorul Stephane Le Rudulier de la partidul conservator Les Republicains pentru a justifica utilizarea recunoașterii faciale pe stradă.

În Franța există rezistență la supravegherea în masă la nivel local – în special împotriva dezvoltării așa-numitelor orașe sigure. ONG-urile pentru drepturile digitale se pot lăuda cu câteva victorii: În sudul Franței, La Quadrature du Net a obținut o victorie în fața unui tribunal administrativ, blocând planurile de testare a recunoașterii faciale în licee. Cu toate acestea, la nivel național, legile de securitate sunt o forță prea puternică, în ciuda câtorva cazuri în curs de soluționare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De exemplu, Franța a ignorat de facto mai multe hotărâri ale instanței supreme a UE care au considerat ilegală reținerea în masă a datelor.

Ministru de Interne, funcția cheie

Adesea, în centrul eforturilor Franței pentru o mai mare supraveghere de stat se află ministrul de interne. Această funcție influentă, a cărei circumscripție include comunitatea de aplicare a legii și de informații, este descrisă ca fiind o „treaptă” spre funcția de prim-ministru – sau chiar spre președinție.„Miniștrii de interne sunt adesea puternici, bine cunoscuți și hiperprezenți în mass-media. Fiecare nou ministru face presiuni pentru noi reforme, noi puteri, ceea ce duce la construirea unui turn de securitate fără sfârșit”, a declarat Estelle Massé de la Access Now.

Sub conducerea socialistului François Hollande, Manuel Valls și Bernard Cazeneuve au trecut amândoi de la funcția de ministru de interne la cea de prim-ministru, în 2014 și, respectiv, 2016. Nicolas Sarkozy, ministrul de interne al lui Jacques Chirac între 2005 și 2007, a fost apoi ales președinte. Toți au păstorit noi legi de supraveghere în timpul mandatului lor. În ultimul an, Darmanin a avut un rol esențial în promovarea utilizării dronelor poliției, mergând chiar împotriva CNIL.

Politicienii merg cu Big Brother

Pentru politicieni, chiar și la nivel local, nu prea au multe de câștigat din punct de vedere electoral dacă se opun la extinderea spionajului și la monitorizarea spațiului public. „Mulți dintre cei de stânga, în special în orașele complicate, se simt obligați să meargă împreună (cu statul), temându-se de acuzațiile de îngăduință față de criminalitate”, a declarat Noémie Levain, analist juridic și politic la La Quadrature du Net. „Costul politic al revenirii asupra unei legi privind securitatea este prea mare”, a adăugat ea.

De asemenea, se întâmplă adesea să existe puține reacții din partea publicului. În martie, în aceeași zi în care o mână de parlamentari francezi au votat pentru a permite utilizarea camerelor de supraveghere video cu inteligență artificială la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024, aproximativ 1 milion de oameni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva reformei pensiilor lui Macron.

Între China și SUA

Pentru politicieni, competitivitatea industrială a Franței este, de asemenea, în joc. Țara găzduiește giganți din domeniul apărării care se implică atât în sectorul militar, cât și în cel civil, precum Thales și Safran. Între timp, compania Idemia este specializată în biometrie și identificare. „Ceea ce accelerează legislația este, de asemenea, un context industrial și geopolitic global: tehnologiile de supraveghere sunt un cal troian pentru inteligența artificială”, a declarat Caroline Lequesne Rot, profesor asociat la Universitatea Côte d’Azur, adăugând că factorii de decizie politică francezi sunt îngrijorați de rivalii străini. „Europa este prinsă între stăpânirea Chinei și a SUA. Ideea este de a le oferi companiilor noastre acces la piețe și de a le permite să se formeze”.

Camerele și „suveranitatea” Franței

În 2019, ministrul pentru sectorul digital de atunci, Cedric O, a declarat pentru Le Monde că experimentarea recunoașterii faciale este necesară pentru a permite companiilor franceze să își îmbunătățească tehnologia. Pentru industria de supraveghere video – care a realizat 1,6 miliarde de euro în Franța în 2020 – Jocurile Olimpice de la Paris din 2024 vor fi o ocazie de aur pentru a-și testa produsele și serviciile și pentru a prezenta ceea ce pot face în ceea ce privește supravegherea bazată pe inteligența artificială.

XXII – un startup de IA cu finanțare de la ministerul forțelor armate și cel puțin un anumit sprijin politic – a dat deja de înțeles că ar fi gata să asigure securitatea megaevenimentului sportiv. „Dacă nu încurajăm dezvoltarea de soluții franceze și europene, riscăm să devenim mai târziu dependenți de software dezvoltat de puteri străine”, au scris legislatorii Philippe Latombe, din partea partidului Modem, aliatul lui Macron, și Philippe Gosselin, din partea partidului Les Republicains, într-un raport parlamentar privind supravegherea video publicat în aprilie. „Când vine vorba de inteligența artificială, pierderea controlului înseamnă subminarea suveranității noastre”, au adăugat ei.