Maestrul Victor Rebengiuc, cu umor despre celebritate și viață: ”Era un bărbat superb. Nu l-am moștenit”

Victor Rebengiuc s-a dezbrăcat de secrete, publicul având ocazia să-l cunoască pe omul simplu, dar cu multe experiențe de viață de povestit nepoților. Cine este Victor Rebengiuc, bărbatul din spatele actorului?

Victor Rebengiuc, confesiuni despre viața sa. Părăsit de tată, crescut de bunici: „Erau oameni de mahala”

Maestrul Rebengiuc a vorbit despre copilăria sa, despre părinții care s-au despărțit la vârsta de trei ani. Actorul a mărturisit că tatăl său și-a părăsit familia și a decedat, în cele din urmă, la Stalingrad.

”M-am născut în anul 1933, ar fi mișto să ajung la 33.000 de zile. Nu am avut tată, dar am avut bunic din fericire. Am fost crescut de bunicii materni. Au fost minunați cu noi, ne-au crescut foarte bine. Au fost oameni simpli, fără origine muncitorească. Erau oameni de la mahala. Mama mare era o fată frumoasă când era tânără, avea și ceva zestre, o casă. Bunicul era un bărbat superb. Nu l-am moștenit noi, nici eu, nici frate-miu (n.r. râde). Avea mustață, brunet cu părul creț. A avut cinci copii, patru fete și un băiat.

Când nu mai aveau copii de crescut, am apărut noi. S-a ocupat foarte mult de noi. De exemplu, eu la patru ani știam să citesc și să socotesc. Bunica mea m-a învățat. Citeam ziarul în mod curent, nu aveam probleme. Ea punea, săraca, când mâncam la prânz, un ziar ca să nu se păteze fața de masă.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Eu, în timp ce mâncam, citeam ce vedeam acolo. Mă certa mereu – nu mai citi, mă, mănâncă acolo! – și îi spuneam că mănânc, dar tot mai aruncam un ochi. Tot știam, de rebeliune, de ce se întâmpla în anii `40. La un moment dat schimba ziarele, le punea invers. Citeam și așa, că mă obișnuisem oricum”, este o parte a poveștii de viață spuse de Rebengiuc, în podcastul lui Mihai Bobonete.

Motivul pentru care mama nu a vrut să-l vadă niciodată cum joacă: ”Tu mori acolo și eu nu vreau să văd”

Actorul a mai dezvăluit că mama lui nu a vrut să-l vadă jucând în piese de teatru, asta deoarece personajele pe care le juca mureau, iar femeii îi era greu să vadă asta, chiar dacă totul era fictiv.

”Mama nu a vrut niciodată să vină să mă vadă cum joc pentru că spunea – tu mori acolo și eu nu vreau să văd (n.r. râde). Tu mori acolo la teatru în piesele alea și eu nu vreau să văd asta.

Nici într-o piesă nu voia măcar să mă vadă murind. Își iubea copiii, săraca. Avea doi copii. Muncea foarte mult. La un moment dat ea era singura care aducea ceva în casă, un salariu. Tata mare nu avea de lucru. A fost greu, greu!”, a spus Rebengiuc.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

”A dat faliment, evident! A pierdut casa și noi ne tot mutam”

Actorul a scos în evidență și povestea de viață a bunicilor săi. Bunicul său era măcelar, dar nu afacerea sa cu cărnuri nu a rezistat mult.

”Începusem să vă spun că bunica a avut avere, era foarte frumoasă, s-au căsătorit. Au început să facă copii, după care bunicul meu a vrut să se facă negustor și și-a deschis o măcelărie. Era priceput la asta. A dat faliment, evident!

A pierdut casa și noi ne tot mutam, însă, în fiecare an de Sfântul Andrei, vreme de vreo câțiva ani, patru sau cinci, mai mult, mai puțin, ne mutam dintr-un cartier al Bucureștiului în altul. Cu camionul. Eu și cu fratele meu stăteam pe mobilă. Se întâmpla asta pentru că erau mereu în căutare de chirie mai ieftină”, a mai dezvăluit Rebengiuc.

Cine i-a făcut cunoștință lui Victor Rebengiuc cu lumea teatrului?

Cum au fost, însă, începuturile în actorie ale lui Victor Rebengiuc? Nu s-a gândit de la bun început că va deveni actor, mai ales că se învăța la o școală din care ar fi ieșit electrotehnist.

”Niciodată nu m-am gândit, până cu foarte puțină vreme de a intra în Institut, că aș putea să încerc să devin actor. Eu jucam deja în teatrul de amatori într-un Ateneu, mai bine zis cămin cultural cum era pe atunci, dar fără să am ideea că o să fac carieră din asta. Eram la o școală medie, electrotehnică, mă specializam în transformatorii electrici și asta era treaba mea.

Cu teatrul tot din școală a pornit, de la un coleg mai mare care mi-a spus – dumneata o să joci în piesa pe care o pun eu aici în scenă – de ce a venit la mine să mă aleagă, nu am știut. Când l-am întrebat peste ani mi-a spus că nu-și amintește. I-am și spus că el mi-a hotărât destinul, că așa a fost, el m-a băgat în asta.

Apoi a venit la mine un coleg care făcea dansuri populare și m-a întrebat dacă nu vreau să duc cu el la căminul cultural să joc un rol de chiabur, că nu aveau acolo. M-am dus, am dat un casting acolo să mă vadă instructorul. După probă mi-a spus că nu joc chiaburul și personajul principal. M-am ținut de acel instructor și am jucat în mai multe cămine culturale”, a completat Rebengiuc.

Cel mai apreciat actor din România, printre ultimii la actorie

Când a dat la teatru, lui Victor Rebenciuc nu îi erau clare multe lucruri despre meseria pentru care azi e iubit de români. Nu avea deloc încredere în el, ba chiar a intrat printre ultimii la actorie.

”Când am dat la teatru nu aveam niciun fel de încredere, dar am reușit și am intrat, ce-i drept, printre ultimii. Penultimul sau antepenultimul. Nu mai țin minte exact! Când am început să merg la cursuri și țipa la mine, mă tot întrebam cine naiba m-a pus pe mine să merg. Până când, într-un final am înțeles ce voiau de la mine”, a mai povestit actorul.

”Eu înnebunesc în momentul în care joc pe scenă și știu că est cineva în sală”

”Nu îmi place când știu că în sala unde joc sunt cunoscuți. Teatrul este liber, biletele se pun în vânzare, cine vrea să vină la teatru este liber, dar nu veni la mine să-mi spui – băi, dă-mi și mie două bilete! Eu înnebunesc în momentul în care joc pe scenă și știu că est cineva în sală. Tot timpul mă gândesc că am spus replica asta, ce o să-și închipuie ăsta?! Ce o să zică, ce o să facă?!

Eu nu văd niciodată în sală oamenii, văd doar o mare de capete. Văd peste în general. Pentru mine este un zid acolo unde este cortina”, a spus cu sinceritate actorul.

Actorul a vorbit și despre relația pe care o are cu soția sa, cu care se mai ciondănește din când în când. A recunoscut că există certuri în cuplu și că femeia alături de care trăiește are păreri inflexibile.

Motivele de ceartă dintre Victor Rebenciuc și partenera de viață

”Soția mea a făcut un sacrificiu ca să mai fim împreună. Mai există și certuri în cuplu după atâția ani, se poate, da ce suntem noi la mănăstire?! Normal că ne certăm. Ne luăm de la – domn`le, cine a pus papucii aceia acolo? (n.r. râde). Sunt multe altele subiecte, adieri de vânt. Pe telecomandă nu ne certăm pentru că are fiecare televizorul lui.

Soția mea renunță foarte greu la părerea ei. Dacă întâmpin o poziție, nu lupt să-mi îndeplinesc idealurile. De multe ori are și dreptate. Bărbatul are și el mândria lui, dar pe mine nu mă interesează mândria de bărbat”, a continuat Rebengiuc.

Bunicul Victor Rebenciuc: ”Nu îndrăznea să se urce pe scara aia și-mi cerea să-i dau mânuța”

Pe lângă rolurile care l-au consacrat ca actor, poate că unul din cele mai importante este cel din viața de zi cu zi, acela de bunic. Și, explică matele actor, este o mare împlinire a vieții sale.

”Apropo de nepoți, cineva mi-a spus – dacă știam că nepoții sunt așa de mișto, îi făceam pe ei mai întâi (n.r. râde). Pe Tudor l-am iubit și îl iubesc în continuare. Copilăria lui a fost grija mea de a avea el un tată pentru că eu nu am avut și nu am găsit niciodată un tată. Am vrut să știe sigur că are un tată și că tatăl ăsta îi poate fi de ajutor când are el nevoie să-i fie. Cu cel mic a fost un cadou nemaipomenit pentru mine. Am mers cu el la munte pentru că nu putea fiul meu. Ne-am înțeles foarte bine și ne-am distrat foarte bine.

El este singurul care muncește toată ziua de la noi din familie. De dimineață până seara el are de lucru. Are exerciții de făcut la nu știu ce materie. Se ocupă cu olimpicii, are medalii. Învață. Are 15 ani. Am stat mereu lângă el. În duceam la grădiniță, îl luam. M-am dus cu el să se dea în tobogan. Nu îndrăznea să se urce pe scara aia și-mi cerea să-i dau mânuța”, a povestit emoționat actorul.

Apreciatul Rebengiuc, viciile vieții

Rebengiuc a pus în evidență și unul din viciile sale, fumatul, actorul ajungând în trecut să fumeze până la trei pachete de țigări pe zi. La un moment dat, a inceput să îi fie rău, așa că s-a lăsat de tot de acest obicei: ”Frumos a fost când am fost sănătos. Am fost un tip echilibrat în viața mea, nu am făcut excese. Nu am pierdut nopți. Am fumat, chiar foarte mult, asta vreo 20 de ani.

În ultima perioadă înainte să mă las, chiar vreo trei pachete pe zi. Partea proastă este că îmi dăuna, simțeam că respiram greu, aveam și, noi le spunem pisici pe corzi, adică trebuia tot timpul să-ți dregi vocea că se bruia.

M-am lăsat la 42 de ani, cam așa. Brusc. Îmi făcea rău. M-am gândit – ce vreau eu să fiu, actor sau fumător? – și așa am decis că aceea este ultima țigară. Din clipa aceea nu m-a mai interesat tutunul. Puteai să fumezi în fața mea, nu mă deranja. Mi-a ieșit total din minte”.