Mandatul lui Liz Truss, istoria unui dezastru spectaculos în numai șase săptămâni. Revoltă împotriva reducerilor de taxe pentru bogați

Liz Truss a fost desemnată ca prim-ministru pe 6 septembrie de către regina Elisabeta a II-a, cu două zile înainte ca suverana să moară. După numai 44 de zile, Truss și-a prezentat demisia noului rege, Charles al III-lea, timp în care premierul britanic a devenit foarte impopulară din cauza unui pachet de măsuri fiscale ce a provocat controverse majore și i-a îngrozit inclusiv pe unii dintre membrii Partidului Conservator.

Liz Truss și-a pierdut funcția din cauza reformei fiscale

Truss a devenit prim-ministru prin votul membrilor partidului, care au preferat-o în fața fostului ministru de Finanțe, Rishi Sunak, ce avea o susținere mai mare în rândul grupului parlamentar. Încă din campania internă, Liz Truss promisese că va anula unele taxe promovate chiar de către rivalul ei la șefia conservatorilor. Însă planul fiscal cu care Truss a venit după preluarea puterii a surprins prin dimensiunile sale.

Noul cabinet instalat la începutul lunii septembrie se confrunta cu o criză amplă generată de inflația mare și creșterea prețurilor în Marea Britanie ceea ce a afectat serios nivelul de trai al multor britanici. Soluția propusă de guvernul Truss a fost un plan masiv de reducere a taxelor: devansarea reducerii impozitului pe venit de la 20 la 19% pentru aprilie 2023 în loc de aprilie 2024, eliminarea taxării suplimentare a venitului în cazul celor cu câștiguri de peste 150.000 lire pe an, anularea unei majorări a contribuțiilor sociale adoptate anterior în aprilie 2022, renunțarea la o taxă suplimentară pentru sistemul de sănătate, înăsprirea condițiilor de acordare a ajutorului social, reducerea taxei de timbru pentru tranzacțiile imobiliare și de acțiuni, eliminarea limitării bonusurilor care pot fi acordate bancherilor ș.a.

Planul, cunoscut în presa britanică drept „mini-bugetul”, mai conținea și înghețarea prețurilor la energie pentru populație însă în pofida acestei măsuri, măsurile i-au înfuriat pe britanici, întrucât părea că îi favorizează în primul rând pe cei mai bogați. Conservatorii au început să piardă teren în sondaje în fața laburiștilor imediat după anunțarea acestui set de măsuri.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

De asemenea, măsurile propuse de ministrul de Finanțe Kwasi Kwarteng au produs îngrijorări pe piețele financiare întrucât aplicarea lor însemna că Marea Britanie va trebui să se împrumute pentru a compensa veniturile pierdute în urma reducerii taxelor. În consecință, lira sterlină s-a devalorizat brusc în raport cu dolarul, astfel că pe 26 septembrie o liră costa doar 1,03 dolari, cel mai redus curs de schimb din 1971 încoace. Costurile la care guvernul se împrumută au crescut, iar FMI a criticat deschis planul, într-un demers considerat foarte rar în istoria Fondului. Instituția aprecia că, pe termen scurt, măsurile ar putea duce la o creștere economică, însă nu vor stopa creșterea prețurilor, mai ales că reducerile fiscale vor disponibiliza lichidități suplimentare într-un moment în care inflația este deja mare.

Revoltă în sânul Partidului Conservator

Nu doar opoziția laburistă sau guvernele locale din Scoția și Țara Galilor s-au declarat nemulțumite de plan, ci și un număr de parlamentari tory. De exemplu, președintele Comisiei de educație din Camera Comunelor, Robert Halfon, a spus că partidul se comportă ca niște „jihadiști libertarieni”. Ministrul de Interne, Suella Braverman, se temea chiar că parlamentarii conservatori ar plănui să dea jos propriul guvern.

În fața acestei reacții, Liz Truss l-a demis pe Kwasi Kwarteng și l-a înlocuit cu Jeremy Hunt care a început să anunțe renunțarea la câte una din măsurile preconizate inițiale, ceea ce a făcut ca planul să fie abandonat. Răul însă era făcut. Un sondaj publicat pe 14 octombrie indica faptul că Partidul Laburist era cotat la 53%, în timp ce Partidul Conservator era preferat de numai 19% din alegători. O simulare a rezultatelor unor eventuale alegeri în aceste condiții indica faptul că laburiștii ar obține o majoritate zdrobitoare în Camera Comunelor, similară celei din 1997. Au început să apară primii parlamentari conservatori care să ceară demisia lui Truss, iar casele de pariuri au început să publice cote privind data la care premierul își va anunța demisia.

O nouă lovitură pentru Liz Truss a fost demisia ministrului de Interne Suella Braverman, motivul fiind că aceasta ar trimis documente oficiale unui parlamentar de pe mailul personal, ceea ce reprezintă o încălcare a regulilor. Însă în textul demisiei, Braverman invoca și dezacorduri cu primul-ministru legate de politica de combatere a imigrației, scria BBC.com.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

„Este evident pentru toată lumea că trecem printr-o perioadă tumultuoasă. Am îngrijorări legate de direcția în care merge acest guvern. Nu doar că ne-am încălcat promisiuni esențială făcute celor care ne-au votat, dar am și îngrijorări serioase privind hotărârea acestui guvern de a onora angajamente clare, precum reducerea numărului de migranți”, spunea Braverman în scrisoarea de demisie înaintată miercuri.

Ironii în presa britanică

La mai puțin de 24 de ore, Liz Truss și-a înaintat demisia, iar malițioasa presă britanică nu a ratat ocazia să menționeze că Truss este premierul cu cel mai scurt mandat, mai scurt și decât cel al lui George Canning, premier tory în 1827, care a stat în funcție doar 119 zile, la capătul cărora a murit din cauza tuberculozei. Pe locul 3 în acest top, se află Alec Douglas-Home, care a rezistat doar 363 de zile în funcție, în 1963-1964.

The Guardian face chiar o paralelă și cu suverani sau demnitari de prim rang ai lumii care au stat la putere foarte puțină vreme. Este menționat Joseph Göbbels care, după sinuciderea lui Adolf Hitler, a fost cancelar al Germaniei timp de o singură noapte, după care s-a sinucis și el.

Este menționată și domnia de 18 ore a țarului Mihail II, în martie 1917, care a fost lăsat pe tron după abdicarea fratelui său, Nikolai II, precum și cea de 20 de minute a regelui Franței, Louis XIX, care pe 2 august 1830 ar fi domnit circa 20 de minute până când și-a semnat abdicarea pe același document pe care-l semnase și tatăl său, Charles IX.

Publicația britanică mai scrie și despre Jane Grey, „regina de nouă zile” a Angliei din 1553. Deși era abia cincea în linia succesorală a regelui Edward VI, Jane a fost proclamată regină în 1553, la numai 16 ani, întrucât era protestantă. Ulterior, Jane Grey a fost detronată în favoarea reginei Mary, sora vitregă a lui Edward, care a dispus, un an mai târziu, decapitarea rivalei sale.