Mărturia unei foste dependente de droguri: ”Mi-au spus că o să mor!” Cum s-a vindecat

Sunt povești de viață care ne inspiră. Unele sunt un exemplu de urmat, iar altele opusul. Acestea din urmă reprezintă un semnal de alarmă pentru problemele cu care se confruntă societatea noastră. Dependența de droguri este una dintre ele, iar în capcana ei cad tot mai mulți români, în special tinerii.

Mărturia Alexandrei Ristea, fostă consumatoare de droguri. Cât de grave sunt efectele substanțelor interzise

Încă din adolescență tinerii din România ajung să fie victime ale substanțelor interzise și să-și distrugă viața. Potrivit Agenției Naționale Antidrog (ANA), cea mai mică vârstă de debut este de 13 ani. Alexandra Ristea, o tânără în vârstă de 28 de ani, din București, s-a confruntat cu dependența de droguri, dar și de alcool, timp de 10 ani, în care a fost la un pas de moarte.

Totul a început în adolescență, pe când avea 16 ani, din cauza anturajului și a disensiunilor dintre părinți. Inițial, Alexandra a crezut că poate avea control deplin, dar treptat s-a afundat într-o cușcă din care cu greu a mai scăpat: supradoze, pierdere în greutate, dormit pe străzi, arest și un diagnostic fatal. Astăzi poate zâmbi și poate privi fericită către viitor. Drumul către vindecare a fost unul lung. Iată mărturia pe care ne-a făcut-o și prin care vrea să ajute persoanele aflate în situația sa.

Dezvăluirile dureroase ale Alexandrei

”Am fost dependentă de droguri și de alcool timp de 10 ani. Primul consum a fost la 16 ani jumătate. M-am născut într-o familie faină, în care am avut multe lucruri de învățat, pentru că ai mei au investit foarte mult în mine, au dorit să fac ceva cu viața mea, să ajung cineva. Cu aceste principii m-au crescut, mi-au spus că trebuie să termin o facultate, mi-au insuflat în perioada adolescenței să nu-i fac de rușine.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Cumva aveam o relație faină, doar că ai mei nu se înțelegeau foarte bine. Nu mâncam, de exemplu, niciodată la aceeași masă. Tatăl meu fiind o persoană mai severă aveam reguli destul de clare. Nu aveam voie să intru mai târziu de ora 21:00 în casă sau să nu învăț bine. Mi-am dorit libertate și când în puținele ore în care puteam să ies afară, mă bucuram tare mult, pentru că mă simțeam fericită alături de prietenii pe care îi aveam în acea perioadă.

În jur de vârsta de 16 ani am intrat într-un anturaj cu niște adolescenți care erau un pic mai mari decât mine. Și la ei am văzut prima dată cum se consumă iarba, marijuana. Țin minte că aproape un an nu m-am atins de droguri și nici de alcool.

Ieșeam cu ei, dar credeam că eram suficient de puternică încât să zic nu de fiecare dată când mi se propunea să încerc. Până într-o seară… Când eram vulnerabilă cumva, știam că ei reușeau să-și schimbe starea cu iarbă și chiar eu am făcut primul pas în direcția asta. Am ieșit afară și am cerut unui băiat din anturaj să-mi ruleze un joint și am tras câteva fumuri. Îmi amintesc și că nu mi-a plăcut absolut deloc” , ne-a detaliat ea.

Prima interacțiune a Alexandrei Ristea cu drogurile, începutul către dependență

A început să consume droguri, iar primele senzații au fost chiar de respingere față de stupefiante. Apoi, din păcate, promisiunea pe care și-a făcut-o sieși a fost doar o vorbă în vânt.

Digisport.ro

”Cea mai proastă din istorie. E șocantă”. O româncă a fost ”pusă la zid” pentru ce a făcut la Londra

”Prima senzație a fost una foarte ciudată și am ajuns acasă și chiar mi-am zis că nu o să mai încerc niciodată, că nu are sens să încerc pentru că oricum e o prostie. Aveam senzație de greață, un atac de panică, pulsul foarte mărit și o senzație de frică.

Din păcate, nu m-am putut ține de promisiune. Nu a mai trecut mult timp, prietenii mei au mers la un festival de muzică electronică, mi-au spus să merg cu ei și acolo am descoperit o altfel de distracție și de viață, pot spune, și alte tipuri de droguri. Mi-a fost mai ușor să zic da pastilelor cu ecstasy și de data asta a fost diferit. Mi-a plăcut, enorm, ca o evadare, eu eram de fel mai introvertită în perioada adolescenței.

Senzația pe care mi-o dădeau acele pastile cu ecstasy era de extaz, mă simțeam bine în jurul oamenilor, puteam să mă exprim bine, să dansez, să socializez fain și am zis că asta vreau să fac, că vreau să mă distrez în acest fel și că am descoperit în sfârșit ceva ce îmi poate crea o stare faină”, povestește Alexandra, pentru FANATIK.

Drogurile au pus stăpânire pe ea

Starea bietei Alexandra se deteriora de la o zi la alta fără să-și dea seama. A fost suficientă o marijuana ca să se lase pradă și altor tipuri de droguri, care au pus stăpânire pe ea. Îi controlau fiecare stare.

”Din acea vară am început să consum tot mai des, să merg la petreceri private, cu muzică house, electronică și deja mă afundam tot mai mult într-o minciună, începusem să consum chiar și marijuana.

De data asta luam marijuana ca să mă liniștesc pentru că drogurile precum cocaina sau ecstasy-ul îmi dădeau o stare de adrenalină, o stare de agitație și seara trebuia să iau ceva să reușesc să adorm”, mai spune Alexandra.

”Fiecare experiență era diferită”

Normal, nu s-a mulțumit să experimenteze. A aflat, pe propria ei piele că fiecare drog oferă senzație diferită. Iar părinții ei nu au văzut, la timp, simptomele dependenței.

”Da, cumva (fiecare experiență, n. red.) era diferită. Îmi mai amintesc că stăteam cu ai mei și de fiecare dată când intram în casă trebuia să-mi feresc de ei privirea, pentru că aveam ochii roșii și îmi cumpăram și picături ca să fac pupila un pic mai mică. Deja eu mă simțeam vinovată, dar găseam variante în așa fel încât să nu mă simtă ai mei”, spune ea.

Din momentul când Alexandra s-a transformat într-o persoană dependentă de substanțe, și viața sa a căpătat o turnură totală. Dintr-o adolescentă căreia îi plăcea să învețe, a devenit exact opusul. În nenumărate rânduri chiulea de la ore pentru a se droga și pentru a consuma alcool.

”Chiuleam de la școală, nu mai aveam note bune și eu le spuneam (părinților, n.red.) că consum doar alcool la petrecerile la care ieșeam, poate un pic mai mult… Dar, cred că nici ei în perioada aia nu s-au gândit că fata lor s-ar putea să consume droguri. Am reușit să-i păcălesc destul de bine o perioadă destul de lungă”, mai povestește tânăra.

Alexandra Ristea: ”De la prafuri slăbeam, nu mai aveam poftă de mâncare. Eram un zoombie”

Din adolescență și până când a devenit adult, Alexandra a reușit să nu le dea de bănuit părinților că are probleme cu drogurile. Însă, odată cu intrarea la facultate, tânăra își complica și mai mult viața.

A intrat într-un anturaj mult mai periculos și a scăpat lucrurile total de sub control: zilnic se hrănea cu droguri, iar când nu dispunea de ele, alcoolul era refugiul. ”Eram un fel de zoombie, nu mai aveam poftă de mâncare (…) Consumul a devenit zilnic, deja eram dependentă, dar nu eram conștientă.

În perioada facultății, am intrat într-un anturaj din București în care majoritatea consumau droguri și alcool și mulți făceau și trafic de droguri… Mi s-a înrăutățit starea. Nu mai aveam somn noaptea, transpiram puternic, aveam anxietate, nu mai puteam să mă concentrez la școală, memoria mea era afectată, nu mai făceam față nici programului de dimineață.

Începusem să mă trezesc doar după ora 1:00, 2:00 după amiaza și până nu luam ceva, eu nu puteam să fiu ok. Eram nefericită total când nu consumam ceva, chiar și alcool. De multe ori când nu aveam droguri, dacă aveam o sticlă de vin, reușeam să ies din starea aia nașpa.

De la prafuri slăbeam, nu mai aveam poftă de mâncare, ajunsesem să am și 46 de kilograme și eram un fel de zombie care mergea doar la party-uri și la afterparty-uri”, ne-a mai detaliat ea.

Ziua în care părinții Alexandrei au aflat că fiica lor se droga. Tânăra și iubitul ei, arestați de DIICOT

Așa cum era de așteptat, lucrurile s-au complicat. Părinții au aflat de ceea ce se petrece cu fiica lor, iar Alexandra și iubitul ei au ajuns pe mâinile oamenilor legii, într-un complicat dosar legat de droguri.

”În momentul când nu am mai avut bani să mă susțin și ai mei au aflat, pentru că eu făceam parte dintr-un dosar de droguri, și-au pierdut încrederea în mine, eu m-am retras în lumea mea și într-un moment când nu mai aveam bani să-mi cumpăr un gram de cocaină am zis da unui plic cu etnobotanice.

M-am îndrăgostit de un băiat din acel grup. La scurt timp ne-am mutat împreună și cumva am început să ne trăim așa zisa iubire. Am aflat și că este traficant de droguri, dar la acea vârstă nu m-am gândit nicio clipă la consecințe. Acea fericire, între ghilimele, nu a durat foarte mult timp pentru că am fost prinși și arestați de DIICOT.

El a luat o pedeapsă cu executare de trei ani și opt luni pentru trafic de droguri de risc, iar eu pentru complicitate la trafic de droguri 2 ani și opt luni cu suspendare”, povestește Alexandra.

Tânăra, pe străzi din cauza drogurilor: ”Voiam să mor de supradoză”

Drogurile și-au pus atât de mult amprenta asupra Alexandrei, încât a ajuns să doarmă pe străzi, prin cartierul Ferentari din Capitală și chiar să cerșească pentru pentru a-și cumpăra substanțe. Se simțea neputincioasă în fața lor și a luat în calcul supradozarea ca să moară.

”Eram afectată lent de substanțe, dar după ce m-am apucat de etnobotanice, viața mea s-a dus tot mai jos. Am ajuns chiar să locuiesc pe stradă, să mă droghez în cartierul Ferentari, în ghetouri, să dorm pe acolo prin scări de bloc, ajunsesem să cerșesc la semafor doar pentru un plic de 10 lei. Eram într-o stare foarte critică.

Cumva nu mai aveam nicio speranță, mă condamnam că le-am distrus fericirea alor mei, pentru că i-am distrus copilăria surorii mele mai mici, mă condamnam pentru eșecul meu, că nu am ajuns cine speram să devin și credeam că cea mai ușoară variantă pentru a-mi pune capăt zilelor era să mor de supradoză. Renunțasem la luptă. Tindeam să-i fac și pe părinții mei vinovați de eșecurile mele”, mai spune tânăra, în mărturia pentru FANATIK.

Deja părinții tinerei știau că doarme pe străzi. O căutau fără încetare, încercau să o ajute în lupta inegală cu dependența de droguri. O smulgeau de pe străzi, o internau la spital, dar tot nu era suficient.

”Fugeam foarte mult de ei, dar ei niciodată nu au renunțat să lupte, de fiecare dată când auzeau pe unde eram sau când dădeau de mine mă luau, mă internau la spitalul de psihiatrie, la Spitalul Obregia”, povestește ea.

Alexandra: ”În spitalele de psihiatrie nu-mi rezolvam problema interioară”

”Reușeam să mă pun pe picioare la spital, dar imediat cum se făcea foaia de externare mă gândeam cum să ajung mai repede la traficant să-mi iau droguri. Problema mea interioară nu mi-o rezolvam.

Am încercat de mai multe ori să-mi rezolv problema, dar din nefericire nu a fost niciun rezultat. Nu voiam ajutorul nimănui, dar era o mare greșeală, pentru că nu poți să scapi singur de dependență și am realizat cât de grav eram în momentul când am fost diagnosticată cu schizofrenie pe fond de consum de droguri”, a mai relatat tânăra.

Medicii i-au spus Alexandrei că va muri. Care a fost portița de salvare a tinerei?

”Medicii mi-au spus că nu mai am nicio șansă și că, probabil, o să mor în scurt timp, pentru că ajungeam în stări critice. Tatăl meu a venit de urgență în țară în acea perioadă. Doctorii de la Spitalul din Obregia mi-au spus de existența Centrului Teen Challenge Romania.

Nu au reușit să mă convingă din prima să intru în centru. După o scurtă perioadă când a trebuit să mă zdrobesc mai rău, am văzut mărturia Georgianei Drăgan, directoarea centrului, și a plantat în inima mea o speranță, pentru că eu nu credeam în povești, că cineva se poate lăsa de droguri. Eu aveam nevoie să știu concret cum pot să fiu ajutată.

Mi-am făcut curaj să merg la interviu la această organizație, am intrat în program. Aici am stat nouă luni, în care nu am avut telefon, am învățat să trăiesc de la zero, să-mi schimb obiceiuri, de la cele mai mici, la cele mai mari. Să mă iert și să-mi accept trecutul și să înțeleg că nu mă reprezintă”, a mai detaliat Alexandra.

”M-am simțit înțeleasă”

”A fost extrem de greu, dar cred că ceea ce face diferența este că oamenii din această organizație mi-au oferit o iubire pe care eu o căutam în exterior și cumva nu m-am simțit judecată, m-am simțit înțeleasă și m-au ajutat. Doar cu sprijinul lor și prin harul Lui Dumnezeu eu astăzi sunt bine.

Relația mea cu Dumnezeu este unică. Ceea ce știam eu despre El era ceva total greșit. Fiind un centru creștin, am reușit să mă rog, să citesc din Biblie, să aprofundez cuvântul lui Dumnezeu, știu că m-a iertat și că am un viitor strălucit”, mai povestește Alexandra.

Alexandra a început un nou capitol. Cum i s-a schimbat viața după ce a scăpat de dependența de droguri și de alcool

Acum, vindecată, Alexandra mai vrea un sinul lucru. Să ajute, la rândul ei, alți oameni. Și, nu în ultimul rând, să se reintegreze în societate. Acolo unde, de fapt, lupta să ajungă, să fie acceptată.

”Am terminat programul în luna iulie, anul acesta, și am ales să mai rămân și într-un program de internship, pentru că îmi doresc din inimă să ajut cât mai multe persoane, fete în special, care se confruntă cu problema aceasta. Cumva este și un program de reintegrare în societate, într-un mod treptat, dar mă implic și în campaniile de prevenire în școli și le spun elevilor adevărul. Le împărtășesc experiența mea.

Sunt și absolventă de Relații Internaționale, din cadrul SNSPA, licențiată în Științe Politice. Am început și a doua facultate, dar nu am terminat-o, dar acum știu că vreau din toamna anului viitor, cu susținerea Georgianei Drăgan, care acum este și mentorul meu, vrea să continui masterul în Prevenirea și Combaterea Consumului Ilicit de Droguri”, a mai spus Alexandra.

Alexandra: ”Statul ar trebui să investească în centre de terapie”

Întrebată de FANATIK ce poate face statul pentru a-i împiedica pe români să se drogheze Alexandra a fost categorică. Și a împărtășit că, de fapt, ceea ce lipsește este preocuparea reală cu privire la această problemă.

”Îmi place destul de mult această întrebare. Ar trebui să se investească în centre de terapie pentru persoane cu dependențe și în grupuri de suport. Să se formeze comunități. Eu așa am fost ajutată, dacă a funcționat cu mine și cu ceilalți dependenți va funcționa”, ne-a spus Alexandra.

De ce să nu apelați la droguri și alcool. Sfatul Alexandrei Ristea

Alexandra Ristea a vorbit și despre motivele pentru care ar trebui să ne ferim de droguri. Sau de alcool. Și o spune cu maturitatea unui om care a trecut, deja, prin toate stadiile negative ale dependenței.

”Pentru cei care sunt tentați este simplu, să nu încerce, pentru că eu când am fumat primele fumuri dintr-un joint cu marijuana nu m-am gândit o secundă că viața mea va arăta așa în zece ani mai târziu și dacă eu am ajuns să pierd tot, și ei ar putea ajunge la fel. Nu merită, pot să-și trăiască viața fain și fără să consume substanțe care să le dea senzații doar de moment”, spune Alexandra.