„Micul Prinț” de la Topola: Ducan, copilul hărțuit care aduce Soarele

La Topola, am evadat de zece ori din spitalul de nebuni, ca să ne internăm a unsprezecea oară! Scorul general, după prelungiri și loviturile de departajare, a stat de gardă. Dincolo de biruința „grădiniței” FCSB, căreia nu-i dădea nimeni vreo șansă, rămâne istoria. Iar acum, istoria se numește tânărul Răzvan Ducan. Un portar care a fost blamat, deși se trezise din scutece abia în ajunul meciului din Serbia. Curcubeul cuvintelor pare sărac pentru că acest băiat, hărțuit inclusiv de comentatorii TV, a redat suflul unei echipe sufocate.

De mai multe zile, pe rețelele de socializare, circulă un text inteligent: „Cei care cred că e imposibil să nu-i deranjeze pe cei care încearcă”. Backa Topola avea, surprinzător, prima șansă, după avalanșa de infecții cu COVID-19 din tabăra FCSB. 18 cazuri, dintre care 9 jucători…

Cu capetele amestecate și cu inimile încă nedizolvate în pâraie de boală, copiii antrenați de Mihai Pintilii au călcat în iarbă, considerați a fi un soi de carne de tun, chiar de către proprii lor compatrioți. În nedragoste, au reușit o minune. Și mai ales acest Răzvan Ducan, despre care unii au avut micimea sufletească să afirme că „mai bine jucam fără portar”. Față de acești… oameni, plânsul n-are gură, râsul n-are ochi.

„Micul Prinț” de la Topola: Ducan, copilul hărțuit care aduce Soarele

Răzvan Ducan este cel mai bun exemplu al pandemiei fariseismului. Debutant, folosit pe post de soluție de avarie, acest copil i-a făcut pe unii să-l promoveze de la gradul de epavă la cel de… „Duckadam”. Așa ne place nouă, românilor, să rănim și apoi să ne scuzăm cu lacrimi de crocodil. Ducan este un mic artist. Artist este acela care naște. Sigur, Backa Topola este o echipă de duzină, dar, în contextul în care s-a jucat acest meci, victoria a devenit poezia poeziei poeziilor. Și nu v-o spune un stelist, pardon, un FCSB-ist, ci un om care a tremurat pentru țara lui și pentru o echipă de tineri. Tineri pe care puțini au pariat…

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

E greu, mai ales pentru un june, să simți nedreptatea, ca pe o cocoașă. Ce vină avea Ducan că a fost nevoit să joace titular tocmai într-un duel european? Oricum, cândva, trebuia s-o facă. Grav este că acești puști nu sunt rodați atunci când apar momente prielnice. Însă, important e ce oferim Universului, ce rămâne după noi și raportul dintre bune și rele. Dar acest băiat hărțuit a trecut peste orice și dincolo de anumite greșeli, taxate prea dur de către specialiștii în creat vânătăi și nu în sprijinit semenii, și-a salvat echipa, ba chiar am putea spune că a calificat-o. Ducan este prototipul Micului Prinț, din cartea lui Saint-Exupery, care, cu naivitatea sa, a mutat suflete de pe planeta pronosticurilor negative și negativiste, pe Astrul unei iluzii împlinite.

Înțelesul e o boltă, nu o burtă… Acest băiat a înțeles. Nu s-a înfruptat cu galanteria unui loc în lotul FCSB. A greșit, e drept. Dar asupra lui au atârnat atâtea pietre, pe care nici portarii echipei naționale nu le-ar fi putut duce în spinare. Numai calitatea poate fi distrusă, pentru că doar ea poate fi trăită…

Un meci care nu trebuia să se întâmple

Dincolo de calificarea FCSB, indiferent de condițiile în care aceasta s-a produs (cu doi jucători în plus, etc, dar… nu i-a pus nimeni pe „sârbi” să-și primească „roșiile” meritate), acest meci nu ar fi trebuit să se joace. Moralmente vorbind, în situația pe care o traversăm, fie că suntem oficiali de la UEFA sau oameni normali, contează sufletul. Și viața.

FCSB este, din câte se pare, echipa afectată cel mai dur de Coronavirus. Am înțeles că doar la Vasco da Gama mai există un caz de o asemenea factură, dar nu mă pot pronunța. Referindu-ne strict la meciul de la Topola, șansele au fost, din start, inegale. Apoi, cine știe, Doamne ferește, dacă nu cumva se putea propaga și virusul, mai departe… Programarea acestui joc a ținut de o fizică absurdă, pe care domnii de la UEFA o consideră un fel de resurecție a libertății. Dar libertatea nu presupune libertinajul.

Digisport.ro

Diana Șucu, detalii neștiute despre Dan Șucu: ”A slăbit 10 kg. I-a fost greu”

Sigur, gazdelor le-a convenit să joace într-un asemenea context. Au numărat bolnavii și s-au crezut sănătoși. Numai că, pentru domniile lor, matematica s-a dovedit o proză dură. Până la urmă, aflat în rodajul de urgență, suplinitorul Ducan i-a lăsat repetenți. Cu ocazia faptului că Suntem, am aflat că ei s-au înnoptat din lumina programată (simțindu-se dinainte învingători), iar Ducan și noi ceilalți ne-am însorit, dintr-un miracol apărut ca o enclavă în zidul curgător al propriei noastre redeveniri. „ Cei care cred că e imposibil să nu-i deranjeze pe cei care încearcă”…. Nu-i așa?

Și mai e ceva. Ne-am calificat, sfidând imoralitatea. Sau amoralitatea, cum doriți…

TNT-ul lui Gigi și „noua gardă”

Man – Moruțan – Coman a fost formula chimică așezată în eprubeta stagiarului Pintilii. Era firesc. Dar, până nu demult, unii spuneau că ducem lipsă nu de arbori, ci de sămânță. Cu toate ezitările unora dintre jucătorii FCSB-ului, îndrăznesc să afirm că Robert Ion, Ducan, Perianu sau Pantea (până acum, unii au jucat mai mult, alții mai puțin) deprind meserie. Se „coc” încet dar… important e ce oferim Universului, ce rămâne după noi și raportul dintre bune și rele.

„Grădinița” lui Gigi Becali și mai ales faptul că finanțatorul FCSB a înțeles, la un moment dat, să investească în sânge proaspăt, oferă speranțe și nu iluzii. Dacă TNT-ul Man – Moruțan – Coman și-a făcut datoria (cu o mențiune specială pentru Florinel), „noua gardă” și-a primit botezul focului. Nu contează că Topola era o noutate absolută, în cupele europene. Important este cum driblezi destinul. Și mai ales, cum ți-l apropii.

Sigur, din punct de vedere tehnic, unora dintre fotbaliști li se pot adresa reproșuri. Dar vital este rezultatul. Și mai ales felul în care ne tratăm între noi, mai ales când suntem „formatori de opinie”. Iar aici revin la Răzvan Ducan, cel urecheat, apriori. Acel penalty apărat a însemnat mai mult decât o calificare. A arătat că omenia este un organ încă imprecis și confuz al omului.