Migrația, cel mai dur test la viitoarele alegeri din Europa și din SUA. Nemulțumirile alegătorilor îi clatină pe lideri, de la Biden la Macron

Liderii occidentali se luptă să gestioneze două conflicte marcante, unul în Orientul Mijlociu, între Israel și gruparea teroristă Hamas, iar celălalt între Rusia și Ucraina. Dar politicienii nu au scăpat de o problemă care persistă chiar în curțile lor: migrația.

Nu sunt „soluții-miracol”

Lideri precum Joe Biden, Emmanuel Macron sau Rishi Sunak, s-au confruntat cu presiuni interne pentru a aborda problema migrației. Toți trei au ieșit vulnerabili, exact la momentul nepotrivit – când alegătorii din SUA, Marea Britanie și cei din UE se vor duce la urne, anul viitor.

„Există o tentație de căuta soluții-miracol”, a declarat Rashmin Sagoo, director al programului de drept internațional la think tank-ul Chatham House din Londra. „Dar migrația neregulamentară este o problemă extrem de dificilă. Iar rezolvarea ei necesită o gândire politică pe termen lung, dincolo de granițele naționale”, spune el, scrie Politico.

În contextul campaniilor electorale, planurile pe termen lung pot fi greu de găsit. De partea lor, populiștii de extremă dreapta, anti-migranți, promit răspunsuri tranșante și câștigă sprijin în multe democrații occidentale, în detrimentul partidelor principale.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Brexitul n-a adus „controlul” promis

În Marea Britanie, primul ministru Rishi Sunak se află sub presiunea membrilor propriului partid, conservatorii, aflat la guvernare. Conservatorii se tem că alegătorii îi vor sancționa pentru că guvernul nu a reușit să controleze migrația. În urmă cu șapte ani, alegătorii au votat pentru Brexit, hrăniți cu promisionile politicienilor eurosceptici, în principal de a „prelua controlul” frontierelor Marii Britanii.

Acum, tabloul pare mai strâmb ca niciodată. Iar luna trecută, Marea Britanie a înregistrat cifre record privind migrația – în ciuda promisiunilor artizanilor desprinderii regatului de UE – nemaivorbind de incapacitatea Londrei de a opri ambarcațiunile pline de solicitanți de azil care au transformat Canașul Mânecii într-o autostradă a disperării.

Premierul Rishi Sunak se află acum în cătarea criticilor. Promisiunea sa a opri aceste ambarcațiuni a fost un element central al mandatului său. Dar, cu aceasta, el a declanșat un război în rândul conservatorilor, deja divizați cu privire cât departe ar trebui să meargă Marea Britanie în această prolemă.

Timpul se curge pentru Sunak

Conform înțelegerii Londrei cu Rwanda, națiunea centrafricană a fost de acord să reinstaleze solicitanții de azil care au ajuns pe coastele britanice în ambarcațiuni mici. Sunak spune că această politică îi va descuraja pe migranți să mai ia calea apelor către Marea Britanie. Dar planul a fost invalidat de Curtea Supremă de la Londra, iar conservatorii nu reușesc acum să se pună de acord cu privire la ce trebuie făcut în continuare.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

După ce s-a confruntat, marți, în parlament, cu ceea ce amenința să fie o rebliune cu urmări grave, Sunak va trebui să facă față luptelor care vor continua și anul viitor în legislativ cu privire la propunerea sa privind Rwanda. Timpul se scurge pentru Sunak pentru că sunt așteptate alegeri în toamnă.

Macron nemulțumește pe toată lumea

Președintele francez Emmanuel Macron a suferit o lovitură neașteptată atunci când camera inferioară a parlamentului a respins, săptămâna aceasta, proiectul său de lege emblematic privind imigrația. După ce a pierdut alegerile parlamentare de anul trecut, a obține o lege în Adunarea Națională a fost un proces dificil pentru Macron, fiind nevoit să se bazeze de mai multe ori pe voturile partidului de dreapta, Les Republicains.

Proiectul de lege al lui Macron privind imigrația a fost menit să-i mulțumească atât pe conservatori, cât și pe cei de centru-stânga, cu un amestec atent conceput de măsuri represive și liberale. Dar, într-o bulversare dramatică, parlamentul, care este împărțit între centriști, stânga și extrema dreaptă, a votat împotriva legislației în prima zi de dezbateri.

Acum, Macron caută un compromis. Guvernul a însărcinat o comisie mixtă de senatori și deputați ca să caute un acord. Dar este probabil ca textul lor să fie mai dur decât proiectul inițial, având în vedere că Senatul este dominat de centru-dreapta – iar acest lucru va fi o problemă pentru legislatorii de stânga ai lui Macron.

Dacă nu se va găsi un compromis, partidul Rassemblement National (extrema dreaptă) , al Marinei Le Pen, va putea profita de eșecul lui Macron înaintea alegerilor europarlamentare din iunie 2024.  Dar chiar dacă președintele francez reușește să se descurce, episodul este probabil să marcheze sfârșitul ofertei sale politice „nici de stânga, nici de dreapta”. De asemenea, ridică îndoieli serioase cu privire la capacitatea sa de a legifera pe teme controversate.

Probleme vechi și noi pentru Joe Biden

Criza imigrației este una dintre cele mai spinoase și mai de durată provocări interne pentru președintele Joe Biden. El a intrat la Casa Albă promițând să inverseze politicile predecesorului său, Donald Trump, și să construiască un sistem „echitabil și uman”, doar că Congresul stă pe loc în legătură cu planul său de reformă cuprinzătoare a imigrației. Autoritățile americane s-au confruntat cu un potop de migranți la granița de sud a țării, care a pus la încercare de un sistem vechi de zeci de ani, incapabil să gestioneze modelele moderne de migrație.

Înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor, republicanii au profitat de această situație. Liderii statelor republicane au intentat procese împotriva administrației Biden și au trimis autobuze pline cu migranți în orașele conduse de democrați, în timp ce la Washington, republicanii din Congres au legat ajutorul extern de schimbări radicale ale politicii de frontieră, punând Casa Albă într-o situație dificilă, în timp ce oficialii lui Biden iau acum în considerare o serie de politici pe care altădată le respingeau cu tărie.

Presiuni democrate

Presiunea politică s-a revărsat și de partea cealaltă a taberei politice. Statele și orașele, în special cele conduse de democrați, fac presiuni asupra liderilor de la Washington pentru a face mai mult în ceea ce privește acordarea de ajutor federal suplimentar și revizuirea politicilor de la frontiera sudică pentru a limita fluxul de solicitanți de azil în Statele Unite.

Orașul New York a avut peste 150.000 de noi sosiri în ultimul an și jumătate, ceea ce a dus la noi restricții administrative. Probleme similare se manifestă în orașe precum Chicago, unde migranții au ajuns să doarmă în autobuze sau în secții de poliție. Presiunea exercitată de democrați tensionează relația acestora cu Casa Albă. Primarul orașului New York, Eric Adams, conduce cea mai mare metropolă din SUA, dar nu a mai vorbit cu Biden de aproape un an. „Avem nevoie de ajutor, iar noi nu primim acest ajutor”, a declarat Adams marți reporterilor.

Germania, după deschiderea Merkel

Migrația se află de luni de zile în fruntea agendei politice din Germania, cererile de azil crescând la cel mai înalt nivel de la criza refugiaților din 2015, declanșată de războiul civil din Siria. Cel mai recent aflux a reprezentat o provocare atât pentru guvernele naționale, cât și pentru cele locale, care s-au luptat să găsească locuințe și alte servicii pentru migranți, nemaivorbind de fondurile necesare pentru gestionarea situației.

Incapacitatea de a limita numărul de refugiați – într-o țară care se numără printre cele mai râvnite destinații pentru solicitanții de azil – l-a pus pe cancelarul german Olaf Scholz sub o presiune imensă. În speranța de a stopa fluxul și a respinge refugiații înainte de a ajunge pe teritoriul german, Berlinul a restabilit recent controalele la frontierele cu Polonia, Republica Cehă și Elveția.

Mană cerească pentru extrema dreaptă

Chiar și cu controale la frontieră, numărul refugiaților rămâne ridicat, ceea ce a fost o mană politică cerească pentru extrema dreaptă. Partidul german anti-imigranți Alternativa pentru Germania (AfD) a atins un sprijin record în sondajele naționale. De la depășirea social-democraților lui Scholz în iunie, AfD și-a mărit și mai mult avansul, înregistrând un scor de 22% în sondajele recente, fiind devansat doar de creștin-democrații de centru-dreapta.

Se așteaptă ca AfD să câștige trei alegeri regionale, anul viitor, în estul Germaniei, unde sprijinul pentru acest partid și pentru politicile sale împotriva străinilor este deosebit de puternic. Între timp, centrul-dreapta își înăsprește poziția privind migrația și întoarce spatele politicilor de deschidere a frontierelor susținute de fostul cancelar Angela Merkel. Printre noile priorități se numără un plan de a urma modelul britanic din Rwanda pentru procesarea refugiaților în țările terțe.

Austria virează la dreapta

Ca și în cazul lui Olaf Scholz, ratingul de aprobare al liderului austriac Karl Nehammer a scăzut din cauza îngrijorărilor legate de migrație. Austria a luat măsuri pentru a înăspri controalele la frontierele sale de sud și de est. Deși această tactică a dus la o scădere a numărului de sosiri ale solicitanților de azil, aceasta înseamnă, de asemenea, că Austria a suspendat efectiv regimul de călătorie fără frontiere al UE, care a reprezentat un avantaj pentru economia regională timp de decenii.

Partidul Libertății, de extremă dreapta, a avut un avans de mai bine de un an, depășind în sondaje cu 10 procente partidul de centru-dreapta aflat la guvernare. Acest lucru plasează partidul în poziția de a câștiga alegerile naționale programate pentru toamna viitoare, ceea ce ar marca un viraj spre dreapta fără precedent într-o țară a cărei politică a fost dominată de centru încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Giorgia Meloni, de la extreme la moderație

Primul ministru italian Giorgia Meloni și-a făcut o campanie electorală bazată pe o agendă radicală de extremă dreapta. De când a câștigat puterea, anul trecut, Meloni a trecut la poziții mai moderate în ceea ce privește Ucraina și Europa.

Giorgia Meloni trebuie acum să își gestioneze baza electorală în ceea ce privește migrația, un subiect care a dominat dezbaterile din Italia timp de ani de zile. În schimb, însă, ea a fost nevoită să acorde vize pentru sute de mii de migranți legali pentru a acoperi deficitul de forță de muncă. Complicând lucrurile, debarcările de ambarcațiuni în Italia sunt în creștere cu aproximativ 50 % de la an la an, în ciuda unor politici și acorduri care au ținut prima pagină a ziarelor pentru a opri sosirile.

Deși Meloni a ordonat construirea unor centre de detenție în care migranții vor fi ținuți în așteptarea repatrierii, în realitate, condițiile locale din țările africane și lipsa unor acorduri de repatriere reprezintă impedimente serioase. Deși a obținut sprijinul președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, o eventuală misiune navală a UE pentru a bloca plecările din Africa ar risca să încalce dreptul internațional.

În impas

Meloni a încercat și alte opțiuni, inclusiv un acord cu Tunisia pentru a ajuta la stoparea traficului de migranți, dar planul s-a destrămat înainte de a fi început. Un acord cu Albania pentru a delocaliza unele centre de detenție a migranților a întâmpinat, de asemenea, probleme.

Acum, Meloni se află într-o situație dificilă. Problema migrației a adus-o în conflict cu Franța și Germania, în timp ce încearcă să își creeze o reputație de conservator moderat. Dacă nu reușește să rezolve problema, este posibil ca Meloni să piardă teren politic. Partenerul ei de coaliție, Matteo Salvini, este cunoscut ca fiind adeptul măsurilor dure în privința migrației și, deși deocamdată sunt oficial aliați, vor fi din nou rivali politic mai târziu.

Geerd Wilders sau șocul olandez

Guvernul premierului olandez de lungă durată al lui Mark Rutte a fost răsturnat în iulie în timpul negocierilor privind migrația, după care acesta și-a anunțat ieșirea din politică. În alegerile ulterioare, în care diferite partide au concurat pentru a umple golul lăsat de Rutte, Geert Wilders, un lider de extremă dreapta, a obținut o victorie șocantă. În noaptea alegerilor, acesta a promis să limiteze „tsunami-ul solicitanților de azil”.

Wilders încearcă acum să susțină o coaliție de centru-dreapta cu alte trei partide care au cerut controlul migrației. Unul dintre acestea este vechiul grup al lui Rutte, condus acum de Dilan Yeșilgoz. Fostă refugiată, Yeșilgoz a transformat migrația într-unul dintre principalele teme ale campaniei sale. Ea a fost criticată după alegeri pentru că a pregătit terenul pentru victoria lui Wilders – nu doar prin concentrarea asupra migrației, ci și prin faptul că a deschis ușa unei potențiale guvernări cu Wilders.

Acum, însă, discuțiile pentru coaliție sunt blocate și ar putea dura luni de zile pentru a forma un nou cabinet. Dacă Wilders, care are în mod clar un mandat din partea alegătorilor, poate închega o coaliție, traiectoria politică a Olandei – cunoscută în general ca o națiune pragmatică – se va schimba semnificativ spre dreapta. O reprimare a migrației este cât se poate de sigură.

Politici mai severe în Irlanda

Chiar și în Irlanda, o țară deschisă din punct de vedere economic, obișnuită de mult timp să își „exporte” propria populație în întreaga lume, un guvern favorabil imigrației și pro-business a fost forțat de creșterea sentimentului anti-străini să introducă noi măsuri de descurajare a străinilor, care ar fi fost de neconceput chiar și cu un an în urmă.

Politicile severe ale Irlandei reflectă atât o criză cronică a locuințelor, cât și reticența tot mai mare a unor proprietari de imobile de a continua să ofere adăpost de urgență finanțat de stat în urma revoltelor din noiembrie din Dublin, declanșate de înjunghierea unor tineri elevi de către un imigrant nord-african.

O națiune care găzduiește deja peste 100.000 de nou-veniți, majoritatea din Ucraina, Irlanda a încetat să mai garanteze locuințe noilor solicitanți de azil dacă sunt celibatari, în principal din Nigeria, Algeria, Afganistan, Georgia și Somalia, potrivit celor mai recente statistici ale Departamentului pentru Integrare.

Limite pentru ucraineni

Chiar și familiile nou-venite se confruntă cu un risc tot mai mare de a fi ținute în corturi de tip militar, în ciuda temperaturilor scăzute. Ucrainenii, care, de la invazia Rusiei din 2022, au primit un sprijin social mult mai puternic decât alți refugiați, vor vedea această deschidere micșorându-se, în proiectul de lege aprobat săptămâna aceasta de guvernul de coaliție tripartid al premierului Leo Varadkar.

Odată promulgată de parlament luna viitoare, legea va limita noii sosiți ucraineni la o cazare de trei luni în locuințe plătite de stat, în timp ce plățile de asistență socială – în prezent printre cele mai generoase din Europa pentru persoanele care fug de războiul din Rusia – vor fi reduse pentru toți cei care se află în locuințe plătite de stat.

Provocări și în Canada

O stare de spirit pesimistă a publicului, afectată de problemele legate de costul vieții, a făcut din imigrație o provocare multidimensională pentru premierul Justin Trudeau. O criză a locuințelor resimțită în întreaga țară a slăbit sprijinul pentru imigrație, oamenii căutând țapi ispășitori pentru problemele lor. Situația a alimentat antipatia față de Trudeau și față de campania sa de realegere.

Trudeau a tratat imigrația ca pe o soluție polivalentă pentru populația îmbătrânită a Canadei și pentru încetinirea economiei. Și în timp ce creșterea record a populației de astăzi reflectă bine reputația Canadei ca loc ideal de rezidență, provocările politice legate de migrație au apărut în moduri imprevizibile pentru liberalii lui Trudeau.

De la venirea la putere a lui Trudeau, în urmă cu opt ani, cel puțin 1,3 milioane de persoane au imigrat în Canada, majoritatea din India, Filipine, China și Siria. Gestionarea politicii diasporei – și a interferențelor străine – a devenit mai importantă, după cum reiese din confruntarea lui Trudeau cu India și din recenta ruptură a Canadei cu Israelul. Canada își va dubla populația de 40 de milioane de locuitori în 25 de ani, dacă rata actuală de creștere se menține, ceea ce va mări provocările politice de a conduce ceea ce Trudeau numește „primul stat postnațional” din lume.

Enclavele spaniole din Africa

Orașele autonome spaniole Ceuta și Melilla, situate în nordul Africii, sunt preferate de migranții care încearcă să intre în Europa dinspre sud: odată ce reușesc să treacă granița terestră, continentul poate fi accesat cu ușurință cu feribotul. Tranzitul via frontiera terestră care separă teritoriul european de Maroc este în mod normal ținut sub control prin măsuri de securitate, cum ar fi garduri înalte și securizate, iar poliția de frontieră din ambele țări colaborează pentru a împiedica accesul migranților fără documente.

Dar în ultimii ani, autoritățile din Maroc și-au exprimat nemulțumirea față de omologii lor spanioli, renunțând la agenții lor și permițând trecerea a sute de migranți, copleșind posturile de frontieră și forțându-i pe ofițerii spanioli să respingă migranții, 23 de oameni pierzându-și viețile.

Necazurile provocate de aceste incidente sunt un factor important în decizia premierului Pedro Sanchez de a schimba poziția guvernului spaniol cu privire la teritoriul disputat al Saharei Occidentale și de a-și exprima sprijinul pentru planul Rabatului de a oficializa ocupația de aproape 50 de ani a zonei. Situația i-a înfuriat pe aliații de stânga ai lui Sanchez și a înrăutățit relația Spaniei cu Algeria, un campion de lungă durată al independenței Saharei Occidentale. Dar măsurile au oprit fluxul de migranți – pentru moment.

 Mediterana, cimitir al migranților

Grecia se află în prim-planul crizei europene a migrației din 2015, când sute de mii de persoane au intrat în Europa prin insulele din Marea Egee. Migrația și securitatea frontierelor au fost subiecte-cheie în dezbaterea politică a țării.

Organizațiile pentru drepturile omului, precum și Parlamentul European și Comisia Europeană, au acuzat guvernul conservator grec al lui Kyriakos Mitsotakis de „refularea ” ilegală a migranților care au ajuns pe teritoriul elen – și de expulzarea migranților fără respectarea procedurilor legale. Guvernul Greciei neagă aceste acuzații, susținând că investigațiile independente nu au găsit nicio dovadă.

Politică „dură, dar corectă”

Mitsotakis insistă că Grecia urmează o politică „dură, dar corectă”, însă numeroasele anchete aprofundate contrazic profilul moderat pe care liderul conservator dorește să îl mențină. În iunie, o ambarcațiune arhiplină cu migranți s-a scufundat în ceea ce unii au numit „cea mai gravă tragedie” din Marea Mediterană. Sute de persoane și-au pierdut viața, reorientând atenția Europei asupra acestei probleme. Investigațiile oficiale nu au descoperit încă dacă eșecurile autorităților grecești au contribuit la naufragiu, potrivit Amnesty International și Human Rights Watch.

Între timp, Grecia are nevoie disperată de mii de muncitori pentru a susține sectoarele agriculturii, turismului și construcțiilor, care nu dispun de angajați suficienți. În ciuda promisiunilor miniștrilor migrației și agriculturii privind o legislație iminentă care să aducă migranți pentru a rezolva problema lipsei de forță de muncă, guvernul a fost forțat să se retragă pe fondul presiunilor din interior.

Asaltul coastelor Ciprului

Cipru se pregătește pentru o creștere a numărului de imigranți care sosesc pe coastele sale, pe fondul reluării conflictului din Orientul Mijlociu. La începutul lunii decembrie, Grecia a trimis ajutor umanitar pe insulă pentru a face față unei creșteri anticipate a fluxurilor.

Președintele cipriot Nikos Christodoulides a solicitat fonduri suplimentare din partea UE pentru gestionarea migrației și se confruntă cu o creștere a violenței împotriva migranților pe insulă. Analiștii dau vina pe xenofobie, care a devenit o tendință generală în politica și mass-media cipriote, precum și pe proasta gestionare de către stat a fluxurilor de migrație. Anul trecut, țara a înregistrat cea mai mare proporție de solicitanți de azil din UE, în raport cu populația sa.

Problemele juridice și de personal au întârziat eforturile de creare a unui minister adjunct pentru migrație, considerat un pas important pentru a ajuta Cipru să facă față numărului mare de sosiri. Geografia insulei, care se află în apropiere de Liban și Turcia, face din ea o țintă principală pentru migranții care doresc să intre pe teritoriul UE din Orientul Mijlociu. De asemenea, istoria sa complexă de țară divizată face mai dificilă reglementarea fluxurilor de migranți.