Mihai Mărgineau, cunoscutul cântăreț și actor din “LasFierbinți”, ne dezvăluie azi, de ziua lui, detalii neștiute despre familie și visul lui neîmplinit… deocamdată. Ne povestește despre cât de răsfățat era de bunici în copilărie și mărturisește că nu era un băiat prea drăguț, așa că fetele îl cam ocoleau în primă fază.
Mihai Mărgineau, cunoscutul cântăreț și actor din “Las Fierbinți”, își serbează astăzi ziua de naștere. Într-un interviu acordat, în exclusivitate, pentru FANATIK.RO, celebrul cântăreț declară că a trăit într-o familie frumoasă, unde părinții lui s-au iubit tare mult și că, la vârsta de 5, ani a vrut să se însoare pentru prima dată.
Ne spune ce înseamnă pentru el personajul “Ardiles” din “LasFierbinți” și cum a avut succes din primul moment în care a urcat pe scenă, la 36 de ani. Mihai Mărgineau ne spune cum și-a învins frica de zbor și a devenit dependent de avioane, care au fost cele mai grele momente din viața lui și cine cedează primul la o ceartă în familie.
La mulți ani! Cum te simți azi, la 53 de ani?
-Nu simt nicio diferență ca la 27. Nu știu de ce am ales numărul ăsta.
Cum petreci azi? Ce-ți dorești de ziua ta?
-Îmi petrec ziua de naștere conform tradiției pe care am început-o acum mulți ani: îmi strâng apropiații și dragii într-un loc superb și ne lăsăm în pace timp de o noapte în care cântăm și dansăm, mâncăm și bem chestii. De obicei ne simțim chiar foarte bine. Nu vreau nimic de ziua mea. Am tot ce-mi trebuie.
Ai vreun vis pe care nu ți l-ai îndeplinit încă?
-Acela de a avea libertatea de a trăi când vreau și cum vreau, pe mare.
Ți-ai sărbătorit vreodată ziua pe scenă?
-De mai multe ori am început să cânt înainte de 12 noaptea și m-a prins pe scenă. A fost premedidat. Dar s-a întâmplat demult și nu mai vreau neapărat asta. Eu mă simt stânjenit când mi se cântă “mulți ani trăiască” mai ales că, de cele mai multe ori, prietenii mei muzicieni cântă fals.
Dacă te-ai întâlni astăzi cu Mihai cel mic, ce i-ai spune, ce sfaturi i-ai da?
-Să nu fumezi! 14 ani m-am chinuit să mă las de fumat, timp în care m-am mințit că îmi place să fumez.
Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte două întâmplări memorabile?
-Multă libertate și mult sport, mulți prieteni, pe unii încă îi mai am, Winnetou și Jules Verne, Haralamb Zinca și Rodica Ojog-Brașoveanu, Cenaclul Flacăra și tata care înjura comunismul. Mergeam cu familia mea în turul țării, făceam vacanțe la mare și la munte, cortul nostru cel mare din Cehoslovacia unde ploua. Antrenamentele ilegale de karate la sala sensei-iului nostru, domnul Paica, și bunica-mea care îmi lipsește chiar și acum, îi spuneam tanti Iulica.
Cum au fost primii 6 ani din viață la bunici? Te alintau, îți făceau toate poftele?
-Categoric da. Am fost un copil tare răsfățat și probabil că d-aia nu suport astăzi copiii alintați și răsfățați. De fapt, mie nu-mi plac părinții copiilor răsfățați.
Cum a fost relația cu părinții tăi? Erai mai mult băiatul mamei sau al tatei?
-Ai mei au fost într-o echipă perfectă și nu există vreun privilegiu făcut de unul dintre ei, mie sau fratelui meu Ei s-au relaxat cu mine la școală, pentru că eram bunicel și aveam note bune și nici nu mi-au îngrădit vreo idee sau activitate. M-au educat și ei cum au știut mai bine și mi-au dat posibilitatatea să aleg ce vreau să fac, chiar dacă unele activități erau considerate “greșeli”. S-au iubit tare mult și ne-au iubit și respectat pe noi, copiii lor. Cu problemele pe care le are orice familie din lumea asta, vorba lui Cehov.
Cum a fost perioada liceului? Te iubeau femeile?
-Perioada liceului a fost una oarecum tristă pentru mine. Erau anii de “vârf” ai comunismului, mă simțeam furat de orânduire, simțeam peste tot zidurile înalte și greutățile vieții. Nu am avut niciodată succes la fete pentru că nici prea drăguț nu eram. Dar observam că fetele mă îndrăgeau abia după câteva săptămâni și m-am bazat pe faptul că nu pot face niciodată un “crash” de la prima vedere.
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
-Eu am fost îndrăgostit tot timpul de câte una sau două. Până când m-am stabilizat hormonal. Practic, prima oară am vrut să mă căsătoresc cu vecina mea de la etajul nouă, Mihaela, care era mai mare ca mine cu un an. Aveam 5 ani. Stăteam în blocul L14 din Ozana-Sălăjan. După care ne-am mutat în Pantelimon la capătul tramvaiului 14, culmea tot 14. Unde mi-am petrecut adolescența și tinerețea.
Ce-ți doreai să te faci când erai mic?
-Prima oară am vrut să mă fac cowboy, după aia marinar de cursa lungă, ofițer de contrainformații, apoi inginer electronist. Nu mi-a ieșit niciuna, din fericire.
Ce ai făcut până la 36 de ani, când declari că NU te-ai apucat de muzică?
-M-am educat și eu cât am putut. Și am încercat să trăiesc cât mai frumos posibil. M-am bucurat de prieteni interesanți și artiști, am fugit tare de proști și am învățat cum să-i evit, am muncit în diverse domenii ca să nu mă plictisesc și mi-am imaginat cum e să fii liber. Mi-am vizualizat bătrânețea de tânăr și mi-am dat seama că vine repede. Trebuie să te hotărăști cum vrei să fii ca bătrân: undeva într-un apartament din Dristor și să ai Mega-ul aproape, sau în alte părți. Eu am ales alte părți. Și după aia m-am trezit că sunt pe scenă și mă aplauda lumea. S-a întâmplat ușor.
Ce înseamnă ‘Ardiles’ pentru tine? Pare un personaj diametral opus cu felul tău de-a fi.
-Ardiles din LasFierbinți, care în spaniolă vine de la ‘ardilla’, adică veveriță, este o altă șansă pe care mi-a dat-o “Bărbosul”.
Cum ai reușit să treci peste frica de zbor și să faci școala de pilotaj?
-Frica de zbor este naturală la oameni normali. Pentru că zborul a fost hărăzit păsărilor iar noi suntem niște ‘tolerați’ în aer dacă respectăm REGULILE. Dacă nu le respectăm, ne lovim de planetă. Și doare. Frica de zbor mi-a trecut mergând la școală ca să învăț cum de stă mastrocitania aia în aer. Și am devenit dependent de mastrocitanie.
Cum este tatăl Mihai Mărgineanu? Ce ai învățat, până acum, de la Tudor și Alexandra?
-Eu cred că sunt cel mai mișto tată din lume. Nu știu dacă și copiii mei cred asta, dar nici nu mă interesează pentru că își vor da ei seama că așa e când vor termina cu hormoneala și cu problemele adolescenței. Sunt acolo și nu plec nicăieri.
Au făcut vreodată vreo trăsnaie de ți-a stat inima?
-Bineînțeles! Dar nu-ți voi spune.
Care este primul lucru care-ți vine în minte când te gândeșți la Andreea?
-Amestecate sunt căile Domnului. Andreea este cele “8 femei” ale lui Moliere într-un singur corp. Din fericire, un corp frumos.
Cum reușiți să aplanați conflictele care apar în familie? Cine cedează primul?
-N-am reușit să aplanam niciun conflict din familia noastră. Nu cedează nimeni, suntem pe baricade și luptăm ca în comuna din Paris pentru drepturile noastre. N-o să învingă nimeni, niciodată. Lupta continuă. Și, fără glume, apar conflicte mereu. Unele se termină, altele durează și amândoi cedăm ‘primul’, din când în când.
Când ai câștigat primii bani din viața ta?
-Primii bani adevărați din viața mea i-am câștigat în 1991 când am început să distribui televizoare color second hand prin țară. Aveam o mașină mai mare, mașina tatălui meu, în care încăpeau mai multe televizoare și le răspândeam prin țară în regim de consignație. Cred că primii bani au fost 5.000.000 lei care însemnau pe atunci 100 de mărci. Și care ar însemna acum 50 de dolari.
Îți mai aduci aminte pe ce i-ai cheltuit?
-Evident, i-am cheltuit la Predeal.
Care a fost cel mai îngrozitor moment din viața ta?
-Au fost mai multe. Când am fost exmatriculat din liceu în clasa a 12-a și când am picat la Electronică. Sau când am zburat prima oară și când am căzut făcând escalada pe un traseu de alpinism din Bucegi. Apoi, când mi-am dislocat umărul la antrenamente și m-au dus la Urgență la bustul gol și afară erau -27 de grade C, dar nu am simțit frigul.
Când s-a dus bunica-mea, când s-au dus ai mei, când m-au concediat pe nedrept sau când m-a părăsit vreo iubită. Dar, de departe, cel mai urât moment a fost când eram pe hol și așteptam rezultatul unei operații pe care i-o făceau copilului meu.
Ce te face să razi și ce te face să plângi?
-Mă pufnește râsu’ din orice. Și nu prea plâng. Și nici nu prea mă plâng. Ultima oară am plâns la înmormântarea Regelui Mihai. Sincer, sper să nu mai plâng curând.
Care este cel mai mare defect al tău? Dar cea mai mare calitate?
-E pe dracu’! De un’ să știu eu care e cel mai mare defect al meu. Nu știu. Și nici ce calități obscure aș avea, nu prea știu.
Care este locația preferată de vacanță?
-Merg pe Mediterana cu velierul. Săptămâni întregi. Pe Marea Neagră e mai greu și nu sunt atât de multe destinații pe care ți le oferă alte mări. Deci n-am o locație fixă. Și mă simt în vacanță mereu. Indiferent că sunt în București pe care încerc să-l iau că pe un oraș în care petrec un city-break, indiferent că sunt la mine “la țară” sau la mine în altă țară.
Ce planuri și proiecte mai ai pentru anul acesta?
-Vreau să terminăm filmările Las Fierbinți cu bine, să-mi onorez toate contractele pe care le mai am de onorat, după care să plec și să fac zbor/scufundări și să citesc.