Danielle Waldman a dansat ultimul dans din scurta ei viață chiar înainte de zorii zilei de 7 octombrie. Curând după aceea, ea și prietenii săi au fost nevoiți să fugă pentru viața lor, dar nu au ajuns niciodată acasă.
Ultimele momente din viaţa Daniellei au rămas înregistrate într-un scurt videoclip, filmat cu telefonul mobil, acesta fiind doar un mic indiciu al ororii care s-a întâmplat. Tânăra de 24 de ani stă pe bancheta din spate a unei mașini, cu doi prieteni, iar șuvițe din părul ei lung și creț ies din hanoracul gri. Toți trei sunt îmbrăcați lejer. Se aud voci care se amestecă unele cu altele, iar brățările albastre de la festivalul Supernova sunt şi ele vizibile.
Tinerii încearcă să rămână calmi, deşi sunt urmăriţi. Iubitul lui Danielle, Noam Shai, este în față, la volan. “Vrei să conduc foarte, foarte repede?” întreabă, după care adaugă: “Știu să fac asta”. Un tânăr cu barbă, care stă lângă Danielle, încearcă să o liniștească pe fată. „Vom fi bine”, spune el, apoi adaugă: „Totul este în regulă, nu-i așa?”. Apoi se aude întrebarea de pe scaunul din față: “Stânga sau dreapta?”, după care videoclipul se termină.
Câteva minute mai târziu, membrii Hamas au ciuruit mașina cu gloanțe. Noam, Danielle și prietenii lor au fost uciși – la fel ca și alți aproape 360 de israelieni care au mers să danseze la festivalul din Deșertul Negev, lângă granița cu Fâşia Gaza.
Până la apusul soarelui, în acea zi, 1.200 de israelieni fuseseră uciși – fie la festival, fie în casele lor din kibutz-urile de lângă graniță. A fost cea mai mare pierdere de vieți evreiești într-o singură zi de la Holocaust, iar marea majoritate a celor ucişi erau civili.
Eyal, tatăl Daniellei, Eyal, a vorbit cu reporterii BBC în biroul său plin de opere de artă din Tel Aviv. Eeste un important om de afaceri, fondatorul gigantului tehnologic Mellanox Technologies, producător de cipuri, pe care l-a vândut pentru 6,8 miliarde de dolari, în 2019. Dar acum este doar un tată, sfârşit de durere, care a pierdut-o pe fiica sa cea mică.
“Era o fată uimitoare”, spune el cu o voce plină de dragoste și tristețe. “Îi plăcea să danseze. Iubea animalele, iubea oamenii. Avea mulți, mulți prieteni. Îi plăcea să facă snowboard, să facă scufundări, să meargă pe motocicletă cu Noam”, mai spune bărbatul.
Eyal era în Indonezia când a aflat că Danielle a dispărut şi, dosperat, s-a repezit spre aeroport, luând primul avion înapoi spre casă. A fost autorizat să aterizeze în Israel, chiar dacă spațiul aerian al ţării era deja închis. Trei ore mai târziu, a plecat să o caute, urmărind locația ceasului ei inteligent. A fost o călătorie pe câmpul de luptă. “Am fost aproape de o confruntare cu șapte teroriști, creaturi, spuneți-le cum doriți. Au ucis trei sau patru soldați. După aceea i-am luat pe cei trei ofițeri în jeep și am plecat spre sud”, spune bărbatul.
A găsit mașina ciuruită, dar nu era nici urmă de Danielle. “Era mult sânge în mașină”, spune el. “Am sperat că nu se află în mașină, că a fost rănită, sau că a reușit să scape ori că a fost luată ostatică”. Cadavrul Daniellei a fost găsit însă două zile mai târziu.
“Tot ce atingea ea, o făcea cu zâmbete. Nu a făcut niciodată rău, nimănui”, mai spune Eyal, cu ochii în lacrimi. “Îi plăcea să facă lucruri bune, iar ei au ucis-o fără motiv”. În ciuda uciderii brutale a fiicei sale, Eyal Waldman încă mai crede că palestinienii ar trebui să aibă un stat al lor, iar asta cât mai curând. “Trebuie să schimbăm conducerea de ambele părți. Și apoi sper că în doi-patru ani vom reuși să obținem pacea și să construim două state și să putem trăi unii alături de ceilalţi”, mai afirmă acesta.
Dar înainte de asta, Eyal vrea altceva. “Oricine a fost responsabil, oricine a avut legătură cu ceea ce s-a întâmplat pe 7 octombrie 2023, va fi eliminat. Ne vom ocupa și de asta”, spune el hotărât. “Știm exact cine a venit, cine a violat, cine a ucis. Avem filmări video, avem numerele lor de telefon mobil. Știm cine sunt, îi putem elimina. Și cred că putem elimina Hamas”, adaugă el.
Cu doar zece zile înainte ca Danielle să fie ucisă, ea a vorbit cu tatăl ei despre viitor. “Mi-a spus: ‘Știi, tată, am decis cu Noam să ne căsătorim’. Erau împreună de șase ani şi era între ei o prietenie și un parteneriat uimitor. Voiau să trăiască la țară, unde să-şi crească copiii. Își dorea mulți copii și mulți câini și cai”. Cuplul, care nu a avut niciodată șansa de a se căsători, a fost în schimb îngropat împreună.