Mineritul metalelor rare pentru baterii. Sute de oameni, rămași fără case și pământuri în numele „tranziției verzi”

În Republica Democrată Congo, cursa pentru extragerea cobaltului și a cuprului, utilizate în fabricarea bateriilor, a dus la expulzarea a câteva sute de locuitori, potrivit unui nou raport al Amnesty International. ONG-ul condamnă încălcările drepturilor omului comise în numele tranziției ecologice.

Rezerve uriașe de cupru și cobalt

Bulevarde întregi au fost șterse de pe hartă. În Republica Democrată Congo, mineritul nu se oprește, adesea în detrimentul populației locale. Potrivit ONG-ului Amnesty International, extinderea minelor industriale de cobalt și cupru a dus la evacuarea forțată a mai multor sute de locuitori din provincia Lualaba, în sudul țării, și în special în orașul minier Kolwezi, unde câteva mii de locuințe sunt amenințate.

Aceste metale rare, a căror cerere a explodat în ultimii ani, sunt esențiale pentru producția de baterii reîncărcabile. Acestea sunt utilizate în special pentru mașinile electrice, considerate un pilon al tranziției ecologice. Cererea tot mai mare pentru așa-numitele tehnologii energetice nepoluante a dus la o cerere corespunzătoare pentru anumite metale, în special cupru și cobalt, care sunt esențiale pentru fabricarea bateriilor litiu-ion. RDC deține cele mai mari rezerve de cobalt și a șaptea rezervă de cupru din lume.

Este nevoie de peste 13 kg de cobalt pentru a produce o baterie pentru un vehicul electric mediu și de aproximativ șapte grame pentru un telefon mobil. Cererea de cobalt, care s-a triplat din 2010, se așteaptă să ajungă la 222 000 de tone până în 2025, potrivit Amnesty Internațional.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

„Justiția climatică necesită o tranziție echitabilă”

Cu toate acestea, condițiile în care sunt extrase aceste materii prime în Republica Democrată Congo au atras critici vehemente din partea organizațiilor neguvernamentale, care denunță în mod regulat munca copiilor în minele artizanale, precum și pericolele pentru mediu legate de activitățile marilor grupuri industriale.

„Justiția climatică necesită o tranziție echitabilă”, afirmă Amnesty International în noul său raport, reamintind că decarbonizarea economiei globale „nu trebuie să conducă la noi încălcări ale drepturilor omului” Cercetătoarea Candy Ofime, care a investigat situația la fața locului, cere guvernului congolez să declare un moratoriu imediat asupra evacuărilor legate de minerit, scrie France 24.

Există multe rapoarte despre problemele de mediu și exploatarea salarială legate de minerit, dar se aude mai puțin despre evacuările legate de această activitate. Candy Ofime a declarat: „Lucrăm întotdeauna în parteneriat cu societatea civilă și contactele noastre pe teren au fost cele care ne-au atras atenția asupra acestei probleme. Evacuările forțate se află la intersecția mai multor drepturi fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la locuință, accesul la asistență medicală și dreptul la condiții de muncă decente, deoarece nu poți lucra liniștit dacă nu ai un acoperiș deasupra capului sau dacă trăiești sub amenințarea activității unui grup industrial”.

Potrivit lui Candy Ofime, este vorba de un fenomen sistemic care este în creștere. RD Congo este cea mai mare rezervă de cobalt din lume și a șaptea rezervă de cupru din lume. Întreaga provincie Lualaba, în sudul țării, este împărțită în parcele miniere, ceea ce înseamnă că acolo este posibilă exploatarea minieră.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

Fără protecție socială

Situația este deosebit de alarmantă în orașul Kolwezi, unde mai multe bulevarde au dispărut în ultimii zece ani. Minele se extind, fără ca anterior să se ia în considerare asigurarea unor spații de locuit alternative pentru populație, cu servicii și infrastructuri sociale echivalente. „Chiar și atunci când sunt relocate, persoanele forțate să își părăsească locuințele rămân adesea sub amenințarea de a fi evacuate din nou, deoarece nu există zone protejate sau interzise și întreaga regiune este bogată în minerale”, spune ea.

Studiul Amnesty International se concentrează asupra a patru proiecte miniere din Kolwezi și din împrejurimi. „În trei dintre aceste localități, procesul observat corespunde unor evacuări forțate, adică oamenii au fost forțați să plece fără o protecție juridică adecvată”.

Acesta este cazul în Kolwezi, unde compania Commus (China/RDC) conduce o operațiune minieră uriașă. Un prim val de evacuări a avut loc în 2016, fără negocieri prealabile și cu despăgubiri care nu au permis locuitorilor să fie relocați în aceleași condiții. De atunci, proiectul minier a continuat să avanseze în această zonă, unde câteva mii de persoane trăiesc cu teama de a fi evacuate, potrivit Amnesty International.

Evacuați de armată

La cinci kilometri nord de oraș, un sat situat în interiorul unei concesiuni miniere a dispărut complet. Foștii locuitori susțin că au fost evacuați cu o violență extremă de către soldați, cu complicitatea companiei miniere, Chemaf (Emiratele Arabe Unite), care neagă orice responsabilitate. La nord-vest de Kolwezi, câteva sute de crescători de animale și agricultori au pierdut accesul la terenurile lor ca urmare a proiectului Metalkol RTR (Kazahstan). Mai mulți dintre ei susțin că au fost forțați să semneze în schimbul unor compensații derizorii.

„În cele din urmă, în cel de-al patrulea studiu de caz al nostru, mina Kamoa-Kakula (Canada/China/RDC), nu au existat evacuări forțate ca atare, deoarece populația a fost consultată și a fost propus în prealabil un proiect de reinstalare. Însă, când am vizitat situl, am văzut că acesta nu îndeplinea standardele legale, neavând nici apă curentă, nici electricitate”, afirmă Candy Ofime.

Mineritul, esențial pentru economia din Congo

În Republica Democrată Congo, activitatea minieră înregistrează progrese spectaculoase și urmează să se accelereze și mai mult odată cu dezvoltarea energiilor regenerabile. Companiile vin de peste tot. Problema evacuărilor forțate este mult mai amplă: mineritul este văzut ca o industrie esențială pentru dezvoltarea economică a țării, iar populațiile locale sunt adesea tratate disprețuitor, fie de către stat, fie de către industriași, denunță Amnesty International.

Autoritățile atribuie concesiuni miniere fără a lua în considerare, la nivel regional sau național, modul de compensare adecvată a populației locale. „Atunci când se plâng, localnicii sunt uneori acuzați că vor să profite de situație pentru a obține condiții de viață mai bune, în timp ce ei sunt în mod clar victimele acestor mari proiecte industriale. Chestiunea atașamentului pe care îl pot avea față de pământurile lor, care sunt uneori cele ale strămoșilor lor, este complet ignorată”, spune Candy Ofime.

Unele companii, la rândul lor, se mulțumesc să relocheze oamenii în mod echivalent, uneori fără a le oferi nici măcar minimul necesar, cum ar fi accesul la apă potabilă, deși legislația congoleză prevede că aceste persoane trebuie să beneficieze de locuințe decente.

„Confruntându-ne cu această situație catastrofală, care este în creștere, cerem guvernului congolez să declare un moratoriu imediat asupra expulzărilor și să înființeze o comisie de anchetă pentru a analiza aceste probleme recurente. Nu este vorba de a crea noi standarde, ci de a face bilanțul a ceea ce nu funcționează, deoarece legislația există deja.

Populațiile locale trebuie să își poată afirma drepturile. Nu putem continua să le tratăm ca pe niște paria care împiedică creșterea economică. Atât guvernul, cât și mediul de afaceri trebuie să-și schimbe perspectiva și să acționeze în consecință”, afirmă cercetătoarea.