Tratarea pacienților cu Covid-19 se face în baza unui ordin de ministru al Sănătății din 2020, care a fost modificat de mai multe ori, în funcție de evoluția virusului și a cercetării medicale privind această boală. O nouă modificare va avea loc în curând, ministerul punând în dezbatere publică varianta modificată a ordinului din 2020.
În forma modificată în 2022, existau 19 recomandări esențiale pentru tratamentul Covid-19, acestea fiind menținute în aceeași formă și în proiectul pus acum în dezbatere publică de către Ministerul Sănătății. Singura modificare apare la recomandarea nr. 4, care se referă la utilizarea antiviralelor.
„Dintre antivirale, remdesivir se recomandă în formele medii de boală la pacienți cu factori de risc pentru evoluție severă și în formele severe, pe criterii de disponibilitate, eficiență și riscuri. Antiviralele cu administrare orală pot fi folosite în formele ușoare și medii de boală, la pacienții evaluați clinic, imagistic și biologic”, prevede protocolul aflat în vigoare.
În noul ordin, forma propusă este următoarea: „Dintre antivirale, remdesivir se recomandă în formele medii de boală la pacienți cu factori de risc pentru evoluție severă și în formele severe, pe criterii de disponibilitate, eficiență și riscuri. Antiviralele cu administrare orală (molnupiravir, paxlovid) pot fi folosite în formele ușoare și medii de boală, la pacienții evaluați clinic, imagistic și biologic, atât la pacienții spitalizați cât și la cei tratați în ambulator.”
Modificarea prevede că antiviralele vor putea fi administrate și pentru pacienții care nu sunt internați, iar prin precizarea exactă a antiviralelor recomandate pentru formele ușoare și medii – molnupiravir și paxlovid – este eliminată administrarea pe viitor a favipiravirului.
De la începutul anului trecut, favipiravirul era disponibil în farmaciile cu circuit deschis, însă numai pe bază de rețetă, deși se știa încă de anul trecut că eficiența sa este destul de redusă în ce privește capacitatea de a bloca evoluția bolii către forme mai grave.
„Există date care susțin un potențial beneficiu în cazul administrării la formele ușoare – medii de boală, întrucât se pare că reduce semnificativ durata de excreție virală, durata simptomatologiei și a modificărilor radiologice, cu diferențe față de comparator/placebo la 7 și la 14 zile de administrare, fără o scădere a proporției de pacienți care ajung în terapie intensivă sau care decedează.
În condițiile actuale se justifică scurtarea duratei de tratament cu favipiravir de la 10-14 zile la 7 zile. Această recomandare se bazează pe lipsa unor dovezi științifice cu privire la capacitatea acestui medicament de a împiedica evoluția bolii spre forme severe”, se spunea în ordinul valabil de la începutului anului trecut.
Între timp, datele științifice au arătat că acest medicament nu este eficient nici măcar în cazul simptomatologiei formelor ușoare și medii. „Rezultatele unor studii publicate în ultimul an nu au aratat eficiența tratamentului cu Favipiravir pentru cazurile moderate sau medii în infecția SARS-CoV2 și de aceea utilizarea sa nu se mai justifică”, se spune în expunerea detaliată a recomandărilor de tratament.
Un alt motiv pentru care Ministerul Sănătății a dispus scoaterea completă a acestuia din schema de tratament pentru pacienții cu Covid-19 este riscul privind nașterea unor copii cu malformații de către mamele care au utilizat acest medicament în timpul sarcinii. „Din cauza efectelor teratogene, utilizarea sa a fost autorizată doar pentru situații speciale cum ar fi epidemii cu virusuri gripale noi”, se spune în ordinul MS.
Riscul de malformații ale nou-născuților la favipiravir a fost constatat în unele studii pe animale, motiv pentru care de la bun început a fost contraindicat în cazul femeilor însărcinate sau al bărbaților care încearcă să facă un copil. Însă două studii realizate în Turcia și publicate în 2021 și 2022, pe două loturi de femei însărcinate cărora li s-a administrat favipiravir în timpul sarcinii, au produs rezultate neconcludente.
„Datele arată că favipiravirul este improbabil să fie un teratogen major. Totuși, nu este posibil să ajungem la o concluzie certă din cauza limitărilor metodologice. Expunerea la favipiravir în timpul sarcinii ar trebui urmărită îndeaproape și rezutatele ar trebui raportate în mod consistent”, se spunea în raportul elaborat pe baza unui studiu realizat pe nouă femei însărcinate, raport publicat în Archives of Gynocology and Obstetrics.
Un alt studiu, pe un grup de 29 de femei însărcinate, a ajuns la concluzii asemănătoare, anume că sunt necesare cercetări mai ample pentru a stabili cu certitudine riscul teratogen al favipiravirului la oameni.