Weekend-ul vine cu o veste tristă pentru Nadia Comăneci. Buna sa prietenă, Dianne Durham, prima campioană afro-americană la gimnastică din istoria Statelor Unite ale Americii, a fost răpusă de o boală necruțătoare, la doar 52 de ani.
Sfâșiată de durere, „Zeița de la Montreal” a reacționat printr-un mesaj emoționant, publicat cu puțin timp în urmă pe rețelele de socializare. Singura consolare este dată, însă, de gândul că fosta sportivă de peste ocean a părăsit această lume fără ca maladia cu care a fost diagnosticată să-i provoace o lungă suferință.
Durham și-a cizelat tehnica la școala românilor Bela și Marta Karolyi, iar în 1982 a reușit să devină campioană a Statelor Unite la toate aparatele. Din păcate, o accidentare gravă a obligat-o să rateze Jocurile Olimpice de la Los Angeles și să pună capăt carierei, în 1985.
„Mi-a fost o foarte dragă prietenă și o persoană minunată! Dumnezeu să o odihnească în pace!”, a scris Nadia Comăneci, pe contul său de Twitter.
Retragerea din activitate nu a împiedicat-o pe Dianne Durham să se dedice în continuare gimnasticii, în calitate de arbitru, antrenor și speaker motivațional. În plus, de numele ei și al școlii pe care a înființat-o, se leagă multe dintre sportivele importante ale Americii.
A very very dear friend and amazing person .. ???RIP❤️ https://t.co/RftRXMygl2
— Nadia Comaneci (@nadiacomaneci10) February 4, 2021
„Dianne a murit în liniște, a fost dragostea vieții mele, s-a dăruit gimnasticii“, a declarat Tom Drahozal, soțul giamnastei, adăugând că este împăcat cu gândul că aceasta a trecut în neființă după o scurtă suferință.
În timp ce mulți dintre noi alegeau să se bucure din plin de fiecare clipă a copilăriei, Nadia Comăneci se antrena din greu pentru un minut și 20 de secunde de glorie. Știa că era momentul ei să arate ce poate într-o competiție care se întâmplă doar din 4 în 4 ani. Nu avea voie să-l rateze.
Și nu l-a ratat. Jocurile Olimpice de vară de la Montreal i-au adus trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și una de bronz (sol). În plus, era prima gimnastă care reușea să obțină de șapte ori scorul perfect. Nota 10 la Olimpiadă, în 1976, anul în care adolescenta înăltuță, cu părul prins în codiță, avea să devină Zeiță.
Chiar dacă au trecut aproape 45 de ani de atunci și timpul a început, ușor-ușor să își pună amprenta pe chipul ei, nu a putut șterge amintirea acelei zile. Nici nu va reuși vreodată.
„Cățăratul în copaci, principala mea activitate la 14 ani”, este mesajul care însoțește fotografia publicată recent de „Zeița de la Montreal” în mediul online. Deși a făcut sacrificii uriașe, încă de la o vârstă fragedă, mărturisește cu sinceritate că nu regretă. Ba chiar se declară fericită că a ales să practice sportul care a purtat-o pe cele mai înalte culmi ale succesului.