Medicul este coordonatorul Secţiei de Chirurgie Plastică de la Spitalul de copii “Sf. Maria” din Iaşi, unde a ajuns Alexia Tudose, după accidentul rutier în urma căruia și-a pierdut ambele brațe.
Doctorul Susanu a explicat că Alexia se recuperează bine, atât fizic, cât și mental și are un sistem solid de sprijin emoțional.
“În această dimineaţă fetiţa este bine, din punct de vedere biologic este stabilă, din punct de vedere psihologic face paşi foarte mari pentru recuperare psiho-emoţională mai ales că întreaga familie este acum alături de ea, tatăl s-a întors în ţară, colegii săi o încurajează, întreg personalul medical este în jurul acestei copile.
Eu sunt foarte optimistă mai ales pentru că au mai fost situaţii similare, în sensul cu amputaţie de membre sau cu leziuni complete ale structurilor nervoase, practic de asta depinde recuperarea Alexiei, de reconstrucţie şi de creşterea structurilor nervoase”, a explicat medicul într-un interviu acordat publicației News.ro.
Doctorul Susanu a explicat și care au fost primele manevre care i-au salvat viața tinerei la locul accidentului, ceea ce a făcut ca fata să ajungă în viață la spital și care a fost procedura medicală ce a permis păstrarea viabilității membrelor amputate.
“În primul rând, ceea ce este cel mai important există un moment sau un prim timp vital de câteva minute din momentul accidentului până la oprirea hemoragiei, pentru că leziunea de arteră humerală, chiar ca şi ca leziune unică, are un potențial letal foarte mare.
În cazul acesta a fost vorba despre leziune nu doar dublă de arteră humerală, dar şi de leziuni de structuri venoase, adică practic este aproape greu de imaginat că acest copil trăieşte.
După care timpul până în momentul în care sunt revascularizate structurile antebraţului, structurile amputate, trebuie să fie de maximum 6 ore, pentru că altfel apare necroza musculară.”
”Cu cât masa de ţesut care urmează a fi reintrodusă în circulaţie este mai mare, cu atât cantitatea de toxine eliberate în circulaţie datorită metabolismului anaerob din timpul perioadei de avascularitate, de lipsă de oxigenare, este mai mare.
Şi aceasta poate duce la ceea ce numim noi si sindrom de reperfuzie care din nefericire poate fi letal.
Doar tehnicile de epurare extrordinară, de scoatere a plasmei cu toxine din circulaţie şi înlocuirea ei cu plasma sănătoasă de la donator face posibilă replantarea ambelor segmente amputate.
Altfel pacienta, fără această procedură, ar fi avut indicaţie de a replanta un singur membru”, a explicat medicul.
Dr. Susanu a povestit și cum se desfășoară o intervenție chirurgicală de replantare a unui membru amputat.
“Da, intervenţia a durat într-adevăr 20 de ore şi pot spune că a fost efectuată într-un ritm relativ crescut, ea se efectuează dacă nu lent, cel puţin încet.
A trebui să evităm toţi timpii morţi, gesturile suplimentare nenecesare, a trebuit să fie programat fiecare timp chirurgical foarte riguros astfel încât procedurile să se succeadă cât mai repede posibil.
Din fericire pentru colegii ortopezi, mai întâi este timpul de ortopedie în care se fixează structurile osoase, după care este timpul de chirurgie, acesta durează în general cam o oră pentru fiecare membru, după care este timpul de reconstrucţie.
Bine, şi în timpul de reconstrucţie osoasă, timpul ortopedic, noi suntem alături de colegii noştri pentru că împreună stabilim poziţia şi felul în care se face reconstrucţia osoasă în aşa fel încât să ne permită reconstrucţia structurilor necesare pentru revascularizare şi reinervare”, a explicat Dr. Susanu.
Medicul a povestit și cum se simte trecerea timpului în sala de operații, de câte ori a făcut pauză în timpul acestei intervenții, dar și când se încheie, de fapt, o astfel de intervenție complexă pentru un chirurg.
“În timpul unei intervenţii de asemenea amploare nu prea simţi nevoia de a te alimenta, doar din raţiuni medicale o dată la câteva ore, 7-8 ore facem o pauză de 2-3 minute pentru a bea apă.
Aici este de apreciat personalul nostru medical, doamnele asistente care au tot timpul grijă să ne amintească să bem apă.
Este extraordinar când asistenta de sală vine şi îţi şopteşte la ureche: ‘Doamna doctor, ar trebui să beţi o gură de apă’. Adică timpul trece extrem de repede în sala de operaţie.
Colegii ne amintesc că suntem oameni cu nevoi.
Nu simţi în acele momente oboseală sau dorinţa de a te relaxa, pentru că efectiv nu ai cum să fii relaxat până când nu vezi saturaţia membrului şi rata de preluare a oxigenului a membrului replantat la valori normale, până când nu vezi parametrii biologici care se monitorizează în permanenţă intraoperator la valori normale.
Evident, în momentul în care se termină operaţia mai rămâne o perioadă de câteva ore în care retrăieşti continuu şi continuu filmul operaţiei şi încerci să verifici în fiecare moment dacă ceea ce ai făcut a fost corect sau ar fi trebuit să faci altfel.
Iar în momentul în care părăsesc spitalul pentru odihnă trăiesc senzaţia aceea că abia aştept să mă întorc să văd”, a explicat medicul.