Orban și Erdogan pun în pericol unitatea NATO? De ce au refuzat până acum aderarea Suediei. Update

Liderii națiunilor NATO se vor reuni în Lituania în această săptămână, unde președintele american și cei mai apropiați aliați ai săi vor încerca să transmită Rusiei că Occidentul este unit împotriva războiului lui Vladimir Putin în Ucraina. Dar unii dintre liderii care i se vor alătura lui Biden la summitul de la Vilnius pun în pericol unitatea NATO prin refuzul de a admite Suedia ca cel mai nou membru al blocului de 31 de națiuni.

Orban și Erdogan pun în pericol unitatea NATO

În timp ce președintele turc Recep Tayyip Erdogan și premierul ungar Viktor Orban au invocat obiecții diferite față de intrarea Suediei, a cărei armată avansată va spori puterea de luptă a NATO, statutul lor comun de reticenți evidențiază capacitatea oricărui stat membru de a perturba prioritățile alianței susținute pe scară largă, scrie The Washington Post.

Liderii autoritari sunt aliați problematici, deși importanți, ai NATO. Erdogan, care tocmai a obținut o victorie electorală prin care și-a consolidat mai mult de două decenii la putere, și Orban, care a menținut legături cordiale cu Putin și a respins o parte din ajutorul european pentru Ucraina, s-au confruntat cu critici pentru practici antidemocratice, dar și cu recunoașterea contribuțiilor lor militare și de altă natură la alianță.

Disputa privind aderarea Suediei, care necesită aprobarea parlamentarilor turci și maghiari pentru a fi finalizată, nu numai că reprezintă o amenințare la adresa obiectivului lui Biden de a se mândri cu o conducere puternică a NATO, dar amintește și de alte divergențe care afectează alianța, inclusiv fisurile privind nivelul cheltuielilor militare, calea Kievului spre aderare și, cel mai recent, decizia Casei Albe de a furniza muniții cu dispersie Ucrainei.

Digi24.ro

Un fost ministru a fost filmat omorându-și în bătaie soția, într-un restaurant. Imaginile au stârnit o revoltă uriașă

Alexander Vershbow, un diplomat american veteran care a ocupat funcția de secretar general adjunct al NATO, a declarat că navigarea printre diferențele interne reprezintă “costul de a face afaceri” pentru un organism bazat pe consens precum NATO, ai cărui aliați, în mod crucial, trebuie să se angajeze, de asemenea, să își trimită trupele pentru a se proteja reciproc, dacă este necesar. “În cele din urmă, NATO nu a fost niciodată paralizată atunci când ceva de o importanță absolut vitală este în joc”, a spus Vershbow. “Acesta este lucrul important”.

Summitul din 11-12 iulie are loc în contextul în care liderii ucraineni fac apeluri urgente pentru armament suplimentar din partea Occidentului, inclusiv avioane de luptă, despre care spun că este necesar pentru a învinge într-o operațiune greu de dus pentru a recupera teritoriul deținut de Rusia. De asemenea, ei fac presiuni pentru o cale mai clară de aderare la NATO.

Suedia a renunțat la neutralitate după invazia Rusiei în Ucraina

Invadarea Ucrainei de către Putin în 2022 a făcut ca NATO să vadă Rusia ca pe o amenințare reînnoită, în timp ce aliații își întăresc apărarea. Deși NATO în sine nu a furnizat arme Ucrainei, a servit drept forum pentru a coordona creșterea masivă a sprijinului occidental pentru Kiev.

La fel ca Finlanda, care și-a finalizat procesul de aderare în aprilie, Suedia a abandonat decenii de nealiniere militară ca răspuns la invazia lui Putin. În ciuda deciziei lui Erdogan de a renunța la obiecțiile guvernului său față de aderarea Finlandei în martie, acesta a refuzat să aprobe intrarea Suediei, invocând pretenții suplimentare.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Diplomații se străduiesc acum – după luni de zile în care și-au exprimat încrederea că summitul de la Vilnius va oferi o șansă de a sărbători aderarea Suediei – să convingă Ungaria și mai ales Turcia să trimită un semnal că vor permite ca aderarea Stockholmului să avanseze.

Motivele Turciei pentru a se opune aderării Suediei includ ceea ce Ankara spune că este un refuz de a extrăda persoane pe care le consideră teroriști, inclusiv membri ai Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) și o mișcare acuzată că a încercat să răstoarne guvernul turc în 2016. Turcia s-a plâns, de asemenea, de protestele anti-Erdogan organizate în Suedia și de demonstrațiile la care au fost arse exemplare din Coran.

Aceste plângeri s-au potrivit cu retorica populistă pe care Erdogan a folosit-o acasă, inclusiv în timpul alegerilor prezidențiale din mai, când și-a prezentat adversarii ca fiind simpatizanți ai militanților kurzi și dușmani ai valorilor familiei musulmane tradiționale, teme care au rezonat cu alegătorii naționaliști și cu baza de susținători ai lui Erdogan. Președintele turc a reiterat aceste teme săptămâna trecută, calificând incendierea Coranului la Stockholm în timpul sărbătorii musulmane Eid al-Adha de luna trecută drept “un act atroce” care nu a fost un “incident izolat”.

În timp ce înalții oficiali americani și ai NATO insistă asupra faptului că Stockholm a respectat termenii schițați anul trecut pentru a atenua îngrijorările Ankarei în materie de securitate – inclusiv modificarea Constituției și aprobarea unor legi mai dure împotriva terorismului – Erdogan a refuzat să trimită protocolul de aderare a Suediei parlamentarilor turci.

Sinan Ulgen, cercetător senior la Carnegie Europe din Bruxelles, a declarat că, deși a existat un “unghi intern” al poziției Turciei față de Suedia, pe care Erdogan l-a folosit pentru a obține sprijin politic, opoziția sa nu a fost “niciodată doar un instrument electoral”. Mai degrabă, a spus Ulgen, este o monedă de schimb pentru a extrage o concesie cheie din partea Statelor Unite.

Cu ce ”șantajează” Erdogan SUA

O rezolvare rapidă părea mai puțin probabilă după o convorbire telefonică de duminică în care Erdogan, potrivit unui comunicat al președinției turce, i-a spus lui Biden că, deși Suedia a luat unele măsuri pozitive, faptul că protestele din Suedia ale susținătorilor grupurilor pe care Ankara le etichetează drept extremiști kurzi au fost lăsate să continue “anulează” aceste acțiuni. O declarație a Casei Albe a precizat că Biden și-a exprimat dorința de a vedea intrarea Suediei “cât mai curând posibil”.

Oficialii și analiștii spun că prețul acceptării Turciei pare să fie un acord de 20 de miliarde de dolari pentru avioane de luptă americane F-16, un acord pe care administrația Biden l-a susținut pe motiv că ar întări apărarea estică a NATO, dar care se confruntă de mult timp cu opoziția Capitoliului. În acest stadiu, aprobarea de către Turcia a candidaturii Suediei la NATO “are mai mult de a face cu ceea ce SUA vor sfârși prin a face sau nu, decât cu ceea ce a făcut Suedia”, a declarat Ulgen.

Președintele turc a afirmat luni că țara sa ar putea aproba aderarea Suediei la NATO dacă națiunile europene “vor deschide calea” pentru candidatura Turciei la Uniunea Europeană. Turcia este un candidat la aderarea la UE, dar candidatura sa la aderare a fost blocată din cauza regresului democratic al Ankarei și a disputelor cu Cipru, țară membră a UE.

“Veniți și deschideți calea pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Când veți deschide calea pentru Turcia, noi vom deschide calea pentru Suedia, așa cum am făcut-o pentru Finlanda”, a declarat Erdogan, citat de Euronews.

Comisia Europeană a respins oferta surprinzătoare înaintată de președintele turc Recep Tayyip Erdoğan. Organismul european s-a grăbit să risipească ideea că aderarea la UE și aderarea la NATO sunt cumva interconectate, insistând că cele două procese sunt “separate” și se desfășoară “în paralel”.

“Uniunea Europeană are un proces de extindere foarte structurat, cu un set foarte, foarte clar de pași care trebuie să fie făcuți de toate țările candidate și chiar de cele care doresc să devină țări candidate”, a declarat luni după-amiază Dana Spinanț, purtător de cuvânt adjunct al șefului Comisiei Europene. “Cele două procese nu pot fi legate.”

La baza poziției lui Erdogan în ceea ce privește Suedia se află relația complexă a țării sale cu Rusia, cu care Turcia are legături economice profunde și o istorie de înțelegeri și rivalitate. În timp ce atât Erdogan, cât și Putin se consideră contraponderi ale puterii SUA, țările lor s-au aflat de partea opusă a conflictelor, inclusiv în Libia și Siria. După ce Turcia a doborât un avion de vânătoare rusesc în 2015, Rusia a suspendat un flux profitabil de turiști către coasta mediteraneană a Turciei și importul de produse agricole turcești.

Legăturile Turciei cu Rusia au fost un punct frecvent de dispută cu Washingtonul. Când Ankara a achiziționat un sistem avansat de apărare aeriană rusesc, Washingtonul a răspuns cu sancțiuni și a scos Turcia din programul său de avioane de luptă F-35, oferindu-i lui Putin o dublă victorie: incidentul a creat o fisură în cadrul NATO și a împiedicat desfășurarea de avioane avansate în apropierea trupelor rusești din Siria.

Alteori, aceste legături au adus beneficii Occidentului, de exemplu atunci când Turcia a ajutat la medierea unui acord între Moscova și Kiev pentru reluarea exporturilor de cereale ucrainene prin Marea Neagră sau a ajutat la organizarea unui schimb de prizonieri de război de profil înalt.

Diplomații subliniază că Ankara, care comandă a doua cea mai mare forță terestră a NATO și a trimis trupe pentru a participa la misiuni ale alianței, inclusiv în Afganistan, rămâne un contribuabil valoros. Turcia a fost, de asemenea, un susținător de încredere al Ucrainei, vânzând drone militare Kievului chiar înainte de invazia lui Putin din 2022.

Ungaria așteaptă ca Turcia să-și schimbe poziția

Între timp, oficialii din Ungaria au invocat o varietate de motive pentru refuzul țării lor de a ratifica aderarea Suediei, de la ceea ce un purtător de cuvânt al guvernului a spus că este dorința Stockholmului de a “bate Ungaria” până la “tronul prăbușit al superiorității morale” a țării nordice.

Dar opoziția Ungariei este mai puțin legată de Suedia, cât de afinitatea puternică a lui Orban cu Erdogan, spune Peter Kreko, director al think tank-ului Political Capital din Budapesta. “Turcia este un model de urmat, pe de o parte”, a spus el. “În al doilea rând, este o sursă ideologică de inspirație. În al treilea rând, [Turcia este] un partener foarte important în comerț, nu doar la nivel național, ci și în cercurile de afaceri apropiate de familia Erdogan și de familia Orban.”

Ungaria este o anomalie în cadrul NATO din cauza legăturilor strânse ale lui Orban cu Putin, a scepticismului țării cu privire la obiectivele de război ale Ucrainei și a refuzului său de a permite transportul de arme către Ucraina prin teritoriul său. Orban se confruntă cu critici în ceea ce privește practicile sale de guvernare, ciocnindu-se în mod repetat cu Uniunea Europeană în ceea ce privește abordarea sa față de migrație și statul de drept. Și, la fel ca Turcia, Ungaria a apelat la Rusia pentru a-și menține economia pe linia de plutire.

Ministrul de externe al Ungariei, Peter Szijjarto, a declarat că Budapesta nu va obstrucționa singură candidatura Suediei. În cazul în care va exista o schimbare în poziția Turciei, “atunci, desigur, ne vom ține promisiunea că Ungaria nu va împiedica nicio țară în ceea ce privește aderarea”, a declarat el săptămâna trecută reporterilor.

Astfel de provocări interne au fost vizibile în perioada premergătoare summitului de la Vilnius, deoarece diviziunile regionale și între facțiuni cu privire la cine l-ar putea înlocui pe Jens Stoltenberg în calitate de viitor secretar general al NATO, înainte de plecarea sa preconizată în această vară, au dus la prelungirea mandatului acestuia pentru încă un an.

Dar diplomații spun că NATO a navigat prin provocări interne serioase de-a lungul deceniilor, menționând că Franța, unul dintre cei mai influenți membri ai alianței, s-a retras din comandamentul militar al NATO în semn de protest în anii 1960. Parisul a revenit în cadrul comandamentului militar abia în 2009.