Ordinul de protecție ar putea fi dat în toate cazurile de violență. Agresorii vor fi puși sub interdicție până la 6 luni

Un proiect de lege inițiat de către Ministerul de Interne prevede extinderea mecanismului ordinului de protecție de la victimele violenței domestice pentru toate persoanele care au fost agresate sau amenințate cu acte de violență. Protejarea victimelor violenței domestice este legiferată încă din 2003, astfel încât soții bătăuși pot fi, în momentul de față, îndepărtați din domiciliul conjugal și obligați să păstreze distanța de familie. Numai că Legea 217/2003 viza doar violența familială.

Faptele pentru care poate fi cerut ordin de protecție

„Într-o societate, conduitele violente nu se restrâng însă la perimetrul domestic, actele de violență putându-se manifesta în toate tipurile de relații sociale pe care individul le dezvoltă, iar nevoia de siguranță și protecție față de actele de violență ce pun în pericol viața, integritatea fizică și psihică și libertatea persoanei este, fără îndoială, una generală”, se arată în nota de fundamentare a proiectului de lege privind ordinul de protecție.

Actul normativ elaborat de MAI introduce posibilitatea recurgerii la ordin de protecție pentru toate actele de violență definite astfel:

a) orice lovire sau act de violență cauzatoare de suferințe fizice;
b) orice act de violență de natură sexuală;
c) amenințarea unei persoane cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare ilicite îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere;
d) fapta repetată de urmărire a unei persoane, fără drept sau fără un interes legitim ori de supraveghere a locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de către aceasta ori efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță care, prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
e) orice act de hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură, urmărire online, amenințări online, publicarea neconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal la comunicații şi date private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor, cu scopul de a umili, speria, reduce la tăcere victima;
f) încercarea de a determina sau determinarea unei persoane prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să îşi retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară;
g) orice alte acte de violență fizică sau psihică ce pun în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Când poate fi emis ordinul de protecție de către poliție

Legea prevede două tipuri distincte de ordine de protecție: unul provizoriu, care poate fi emis de către polițiști și confirmat de către procuror, și unul cu durată de până la șase luni, care poate fi aplicat doar prin decizie a instanței.

„Ordinul de protecție provizoriu se emite de îndată, la cererea scrisă a victimei actelor de violență, a tutorelui ori a reprezentantului legal al acesteia, de către polițiștii care, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iau cunoștință de săvârșirea unui act de violență, iar din evaluarea situației de fapt rezultă că există risc iminent cu privire la săvârșirea unui alt act de violență îndreptat împotriva victimei, care pune în pericol viața, integritatea fizică ori libertatea acesteia”, prevede proiectul.

În cazurile în care victima unei agresiuni, din cauza stării psihice sau fizice sau din alte motive, nu este capabilă să redacteze o cerere de emitere privind ordinul de protecție provizoriu, polițiștii pot emite acest ordin fără cerere, dacă există indicii asupra riscului iminent pentru siguranța persoanei respective.

„Pentru protejarea integrității fizice, a vieții și a libertății persoanei, pentru verificarea sesizărilor privind actele de violență şi în scopul obținerii de probe cu privire la aspectele ce  fac obiectul sesizării, polițiștii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică în mod expres că actele de violență au loc în spațiile respective”, se spune în proiectul de lege.

Digisport.ro

A anunțat că divorțează la două ore după ce soția lui a născut, s-a logodit iar și după câteva zile a apărut cu altă femeie

Pentru ordinul de protecție provizoriu, polițiștii pot lua în calcul orice fel de filmări sau fotografii, indiferent de proveniența acestora, precum și mesajele de pe telefoanele mobile sau postările de pe rețelele sociale. Un astfel de ordin provizoriu are o valabilitate de 5 zile, dar trebuie confirmat de un procuror în termen de 48 de ore de la emitere.

Restricțiile care pot fi impuse de instanță

În cazurile în care oamenii legii decid că nu se impune un ordin de protecție provizoriu, ei sunt obligați să informeze victima sau potențiala victimă a agresiunii că pot să se adreseze instanței pentru obținerea acestui ordin. Instanța poate decide fie să instituie ordin de protecție în cazurile în care polițiștii nu au luat această decizie, fie să extindă durata ordinului provizoriu până la o durată de șase luni.

„La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol”, prevede proiectul.

Prin ordinul de protecție sunt instituite mai multe interdicții sau obligații pentru agresor, cu precizarea că măsura prevăzută la punctul d) poat efi instituită doar de către instanță, nu și de polițiști:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a membrilor familiei acesteia, în locuinţa comună;
c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă
de membrii familiei acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ
a persoanei protejate;
d) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe
care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
e) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod,
cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute, documentele în care acestea sunt
înscrise precum și autorizația/autorizațiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele
acestuia.

Pe lângă acestea, instanța poate obliga agresorul să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice. De asemenea, agresorul poate fi obligat să se prezinte periodic la secția de poliție care trebuie să supravegheze respectarea ordinului de protecție, iar poliția poate face verificări inopinate asupra locului în care se află agresorul.