Pablo Brandan se află în Argentina și speră să revină în România, dar din postura de antrenor după ce și-a creat o reputație în SuperLiga ca fotbalist. Fostul mijlocașul argentinian vorbește la superlativ de Nicușor Bancu, Andrei Ivan și Alex Mateiu și speră ca Universitatea Craiova să câștige în sfârșit titlul.
Deși a îmbrăcat tricoul „alb-albastru” doar pentru un sezon, Pablo Brandan rămâne și acum cu sufletul lângă Universitatea Craiova. Străinul trecut pe la FCSB, Unirea Urziceni și formația din Bănie mărturisește că are încredere maximă în Andrei Ivan și spune că poate fi cel mai bun jucător din SuperLiga dacă urmează pașii corecți.
Acesta a dezvăluit și că regretă transferul de la Universitatea Craiova la ASA Târgu Mureș, unde a primit doar 2 salarii într-un sezon. Pablo Brandan spune că în prezent se ocupă de familie, dar încearcă și un angajament în Argentina ca apoi să revină în SuperLiga din postura de antrenor.
Ce mai faci Pablo, cu ce te ocupi?
– Stau foarte mult cu familia, fotbalul l-am terminat cum 5 ani de zile. Am făcut cursuri de antrenor, vreau să fiu antrenor și în timpul ăsta este foarte greu să găsești echipă în Argentina sau să muncești în fotbal pentru că este o țară foarte mare și sportul numărul 1 este fotbalul. Sunt foarte multe echipe și jucători care își doresc să fie antrenori sau să muncească în fotbal.
Am avut experiența de manager la ultima echipă la care am jucat, am fost manager doi ani de zile. După am trecut la antrenorat și după am plecat. Am avut o experiență la altă echipă și după am plecat, acum sunt liber. În general mă ocup de familie, niște treaburi pe care le am. Familia și copii se mișcă mult cu școala, cu sportul și stau cu ei tot timpul cu soția mea. Aștept oportunitatea mea să fiu antrenor.
Aștepți să antrenezi și în România?
– Mă gândesc prea mult să mă întorc! În primul rând îmi doresc să antrenez aici, să fiu pregătit, dar cred că sunt pregătit să am o experiență acolo, dar mai vreau experiență, să învăț și să mă duc când am oportunitate, să fac treabă bună. Știu fotbalul românesc, lumea care se mișcă în fotbal și sunt singur că o să fie o oportunitate pentru mine.
Îmi este dor de țară, îmi este dor de prietenii mei din Craiova, București și toate părțile în care am jucat. Vreau să mă întorc neapărat.
La ce echipă pentru care ai jucat îți dorești să o antrenezi?
– La toate echipele. La fiecare echipă unde am jucat am lăsat prieteni, am fost respectat tot timp pentru că asta este foarte important pentru mine, pentru orice persoană care merge în altă parte și se simte respectat. În afară de problemele pe care le-am mai avut la unele echipe cu salarii, antrenorii și conducerea, asta nu mă interesează. Am crescut și se înțelege, dar nu uit niciodată ce s-a întâmplat cu mine acolo și sunt foarte mulțumit de cum s-a comportat România cu mine.
Cu cine mai ții legătura cu fotbalul românesc?
– Cu niște impresari, am vorbit și cu Bilașco foarte mult. Cu Bălgrădean care îmi este un prieten foarte mult, de când l-am cunoscut am fost împreună și mereu vorbim. Ne întrebăm cu se simte cu familia, copii, toate problemele le vorbește cu mine, încerc să îl ajut și să fie mai bine în continuare. Cu multe persoane care au jucat cu mine vorbesc, poate îmi cer un jucător, să îi trimit un jucător din Argentina să fac pe intermediarul, să recomand.
Poate mă sună cineva și spune „Pablo au vorbit cu jucătorul, spune-mi dacă este bun, cum este familia dacă e totul ok”. Încerc să ajut pe toată lumea, să fiu un intermediar în Argentina pentru lumea din România, îmi place să ajut.
Ai avut și experiențe mai neplăcute cu salariile, cât ai stat neplătit cel mai mult și unde?
– Problema mare în care mi-a fost foarte greu a fost la Târgu Mureș, atunci când am plecat din Craiova. Îmi pare rău și până acum că am plecat, am fost acolo și nu am primit salariile, nu au fost condițiile cum s-au vorbit. Am fost profesionist până la ultima zi din contract, dar lumea de acolo s-a comportat foarte greu, lumea de la club, nu persoanele din oraș.
Am și acum trei, patru familii cu care mai vorbesc pentru că s-au cunoscut și cu copii mei și au legături cu ei. Conducerea de la Târgu Mureș au fost niște mincinoși, un an de zile foarte complicat pentru viața mea.
Câte luni nu ți-ai primit salariul?
– Nu știu, cred că într-un an de zile am primit două salarii. Nu am primit nimic pentru că după am plecat la Viitorul și echipa a dat faliment. Trebuia să joc cu Viitorul în Europa League și nu m-au lăsat să joc Târgu Mureș dacă nu renunț la bani, oricum dacă nu renunțam nu mă plăteau, urât. Au fost niște personaje acolo…
De ce ai plecat de la Craiova?
– Pentru că atunci când am plecat la Târgu Mureș a fost Mara, Bilașco și a venit și Petrescu, a făcut o echipă să jucăm Supercupa cu Steaua și a făcut o echipă foarte bună cu mulți prieteni de-ai mei cu care am jucat împreună. A venit Petrescu, Bilașco, Mara și m-au ofertat cu mai mulți bani de la Craiova. Am făcut cea mai mare greșeală a mea, dar așa este viața.
Craiova ți-a rămas în inimă?
– Normal, am jucat numai un an de zile, dar pare că am fost foarte mult timp acolo la Craiova. Am făcut treabă bună, am avut privilegiul să fiu antrenat de Sorin Cârțu. Cu patronul m-am înțeles foarte bine, echipa nu mergea foarte bine, am ajuns eu și niște jucători care am făcut o treabă foarte bună. Eram pe ultimul loc și după cu Sorin și niște jucători am făcut 20 de meciuri fără să pierdem! A fost un an foarte frumos, mi-am plăcut orașul, echipa și am avut libertate să îmi fac treaba.
Le ții pumnii pentru câștigarea campionatului?
– Mereu, mereu, mereu! Am vorbit și cu Mihai și un prieten foarte bun de acolo și mereu când am oportunitatea îl sun sau îi trimit un mesaj. M-am enervat pentru că mereu este acolo cu o echipă bună și nu trece să fie pe locul doi, trei și vreau să fie campioană Craiova.
Merită un titlu de campioană?
– Da, s-au băgat foarte mulți bani și au făcut o treabă foarte bună în țară și mereu rămâne la ușă. Cred că are o barieră pe care trebuie să o treacă, nu știu dacă este mentală sau fotbalistică, dar trebuie să treacă de bariera asta și să o ducă până la capăt. Să aibă o mentalitate de învingători. Cred că o să câștige în curând campionatul.
Ai fost coleg cu Mateiu, Bancu, Andrei Ivan care încă sunt la Craiova.
– Trei jucători extraordinari, persoane extraordinare. M-am înțeles foarte bine chiar cu ei trei, sunt jucători după părerea mea de națională. Știu bine că ei trei iubesc foarte mult echipa, asta îmi place foarte mult.
Andrei Ivan traversează printr-o perioadă nu la fel de bună ca în sezoanele trecute. Ce sfat i-ai da?
– Nimic mai mult decât să fie liniștit, este un jucător foarte bun cu foarte multă calitate. Poate că trebuie să aibă mai multă încredere în el, mai multă liniște și un caracter mare, puternic. Numai așa și cu foarte multă muncă poți să te întorci la ce ai fost. Dacă Ivan vrea poate să fie cel mai bun jucător din România, dar depinde de el. Să aibă liniște și să se antreneze ca un spartan.
Mai urmărești campionatul românesc?
– Mă uit la rezumate, goluri și tot ce pot. Mă uit oriunde și în Andorra, 24 din 24 mă uit la fotbal.
Cum vezi lupta pentru titlu? FCSB este principala favorită.
– CFR, Steaua și Craiova sunt echipe mari, toate cele trei sunt urmărite de toată lumea. Cine va fi mai în formă și se va mișca bine cu transferurile, să se uite la ce a fost mai slab, unde se poate face o acoperire mai bune. Este greu să găsești bani, jucătorii sunt scumpi, dar dacă poți să aduci jucători pe niște posturi pe care ai greșit puțin, poți să faci diferența.
Ce mesaj ai pentru suporterii Universității Craiova?
– Să nu mă uite niciodată! A fost un an frumos pentru mine, mereu mă uit la tribune. Cred că este cea mai frumoasă tribună din România, cum încurajează jucătorii și câți suporteri are echipa. Este o echipă iubită și suporterii aduc un plus, sper să fie așa în continuare și măcar să îi salut încă o dată.
Ce amintiri speciale ai din România?
– Campionatele cu Urziceni, finala de Cupă pe care am câștigat-o cu Steaua contra Dinamo și este normal și salvarea de la retrogradare cu Craiova, ultimul meci pe Ion Oblemenco. A fost foarte frumos pentru mine. Să joci în Champions League, Europa League… Au fost șapte, opt ani foarte frumoși, mereu mi-am făcut treaba și am lăsat tot pentru echipa la care am jucat.