Povestea emoţionantă a românului care a câştigat Cupa Mondială! S-a născut la Lugoj şi a rămas în Germania de teama deportării în gulagurile sovietice

Pentru Germania, data de 4 iulie 1954 este trecută cu litere de aur în istoria naţionalei de fotbal. Este ziua în care “Die Mannschaft” cucerea pentru prima oară Cupa Mondială, după o finală legendară în faţa Ungariei, cea mai puternică echipă a acelor vremuri. În primul “11” al lui Sepp Herberger, pe postul de fundaş dreapta, se regăsea lugojeanul Josef Posipal.

Josef Posipal a trăit în România până la 16 ani. S-a îndrăgostit de handbal şi nataţie, iar fotbalul l-a descoperit în Germania

Pe 20 iunie 1927, la Lugoj, s-a născut, într-o familie germano-maghiară, Josef Posipal, viitorul campion mondial cu Germania. Ca orice copil, sportul l-a atras din prima, dar fotbalul nu s-a numărat printre opţiuni. La Vulturii Lugoj, chiar dacă există o secţie pentru “sportul rege”, s-a îndreptat spre atletism, nataţie şi handbal.

Prima lovitură a destinului a primit-o în anii de şcoală, când tatăl lui a murit, iar lucrurile s-au complicat şi mai tare după ce Al Doilea Război Mondial a izbucnit. La 16 ani, în 1943, viitorul campion mondial a fost nevoit să se mute în Germania, după ce naziştii au cerut ca toate persoanele de etnie germană să se întoarcă în ţară.

Josef Posipal a fost nevoit să lucreze într-o fabrică de producere a armamentului, lângă Hanovra, iar aici a ajuns să practice pentru prima oară fotbalul, la TSV Badenstedt. A vrut să se întoarcă în România la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar mama lui i-a transmis că ar fi mai bine să rămână în Germania.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

La finalul războiului, sovieticii au decis să-i deporteze pe etnicii germani în gulagurile pentru muncă forţată din Siberia. Ca muncitor într-o fabrică de armament, Josef Posipal ar fi ajuns cu siguranţă în URSS, de unde puţini s-au mai întors.

Josef Posipal a ratat prima convocare la naţionala Germaniei pentru că avea doar cetăţenia română

În 1946, la 19 ani, Josef Posipal a semnat cu Arminia Hanovra, unde a devenit rapid golgheterul echipei, iar după trei ani a fost ochit de Georg Knöpfle, antrenorul lui Hamburg. Acesta căuta un atacant puternic, însă şi-a dat seama repede că lugojeanul ar putea să fie mai util în defensivă, unde l-a mutat pe postul de fundaş central.

Cu prestaţii din ce în ce mai bune la Hamburg, Sepp Herberger a vrut să-l convoace la naţionala Germaniei de Vest, în 1950, pentru un amical cu Elveţia. Era primul meci al selecţionatei nemţilor după război, însă oficialii Federaţiei şi-au dat imediat seama că jucătorul avea cetăţenia română şi nu era eligibil.

Un an mai târziu, în 1951, Josef Posipal a primit cetăţenia şi a putut să debuteze în naţionala Germaniei de Vest, într-o înfrângere cu Turcia, scor 1-2. A urmat un alt pas important, în 1953, când a fost chemat să facă parte dintr-o selecţionată a celor mai buni fotbalişti din Europa pentru un amical cu Anglia, pe Wembley.

Digisport.ro

Ce a spus Anamaria Prodan, după ce Laurențiu Reghecampf a fost pus sub urmărire penală și s-a numit ”victimă”

A fost pe teren la una dintre cele mai grele înfrângeri din istoria Germaniei, dar şi la succesul de la Berna

Josef Posipal a început ca titular Campionatul Mondial 1954, iar în faza grupelor a fost pe teren la înfrângerea istorică în faţa Ungariei, scor 3-8. Este meciul în care Sepp Herberger le-a întins o cursă maghiarilor, care credeau că nu mai au adversar la turneul final din Elveţia.

Fundaşul central nu îşi mai regăsea forma, iar o accidentare l-a făcut să rateze meciul cu Iugoslavia, din sferturile de finală. Revenit pentru semifinala cu Austria, Josef Posipal a fost mutat în banda dreaptă a defensivei. În aceeaşi poziţia l-a găsit şi finala cu Ungaria, iar prestaţia a fost una încântătoare. “În a doua repriză, Jupp (n.r. cum era poreclit Josef Posipal) l-a avut adversar direct pe Zoltán Czibor şi l-a înfruntat cu încredere”, avea să spună, peste ani, Sepp Herberger.

Germania de Vest a învins Ungaria, scor 3-2, în finala Campionatului Mondial 1954, iar Josef Posipal a ridicat deasupra capului “Zeiţa de Aur”, aşa cum era cunoscut trofeul “Jules Rimet”, devenind singurul român care a atinge această uriaşă performanţă.

Fotbalul, tradiţie în familia Posipal

Josef Posipal a continuat să evolueze pe poziţia de fundaş dreapta până la finalul carierei, în 1958. La 31 de ani, lugojeanul se retrăgea din activitate, după 250 de meciuri jucate pentru Hamburg şi 32 de selecţii în naţionala Germaniei de Vest. Peer Posipal, unul dintre copiii campionului mondial, şi-a urmat tatăl şi a bifat trei sezoane în Bundesliga la Eintracht Braunschweig, în anii ’80, iar fiul acestuia, Patrick Posipal, a devenit la rândul lui fotbalist profesionist, dar a evoluat în ligile inferioare din Germania, iar în prezent joacă la LSK Hansa.

Pe 21 februarie 1999, la 69 de ani, Josef Posipal s-a stins din viaţă, după un infarct, şi a fost înmormântat în cimitirul Old Niendorfer Friedhof din Hamburg. Pentru întreaga lui activitate ca fotbalist, în 2012, când Hamburger SV a aniversat 125 de ani de la înfiinţare, fundaşul a fost inclus în echipa celor mai buni jucători care au îmbrăcat tricoul “Die Rothosen”.