Preafericitul Daniel împlinește 14 ani în fruntea Bisericii Ortodoxe. Patriarhii României, prinși între legionarism și comunism

Preafericitul Părinte Daniel este patriarhul Bisericii Ortodoxe de 14 ani, fiind înscăunat la 30 septembrie 2007. Daniel este cel de-al șaselea lider al BOR și, la fel ca fiecare dintre cei care l-au precedat în această poziție, nu are un mandat lipsit de controverse.

Patriarhul Daniel, pe numele său de mirean Dan Ilie Ciobotea, are 70 de ani și a devenit liderul Bisericii Ortodoxe la vârsta de 56 de ani, după ce a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc.

Acesta i-a urmat lui Teoctist Arăpașu și altor patru patriarhi ai țării, fiecare dintre aceștia fiind învăluit în diverse controverse, de-a lungul anilor.

Cele mai semnificative au fost legate de apartenența politică a fiecăruia dintre ei. Se pare că cei cinci foști patriarhi ai Bisericii au pendulat între legionarism și comunism, ba chiar unii au și făcut trecerea de la o ideologie la alta, fie din oportunism, fie în urma șantajului.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Miron Cristea, patriarh și prim-ministru al României interbelice

Primul patriarh al României a fost Miron Cristea, care a păstorit Biserica Ortodoxă între 1925 și 1939. Ce a fost aparte în timpul lui Miron Cristea este faptul că acesta a fost, timp de aproximativ un an de zile, și prim-ministru al României, singura figură clericală care a deținut o astfel de poziție în statul român modern.

În primii ani de patriarhat, Cristea a manifestat toleranță față de evrei, însă viziunile sale s-au schimbat în următorul deceniu. Patriarhul a fost mai degrabă un opozant al legionarilor, preluând totodată retorica antisemită și xenofobă a acestora. A ajuns să susțină revocarea cetățeniei române pentru evrei și deportarea acestora.

Într-un material din revista Time, din 1938, Patriarhul Miron Cristea este citat vorbind astfel despre evrei: ”Sarcina unui creștin este să se iubească pe sine, înainte de toate, și să se asigure că nevoile sale sunt satisfăcute. Abia atunci își va putea ajuta aproapele. De ce să nu scăpăm de acești paraziți care sug sângele românilor ortodocși? Este o datorie sfântă să reacționăm împotriva lor.”

Din cauza viziunilor sale antisemite, s-a iscat un scandal în 2010, când BNR a decis să lanseze cinci monede comemorative, pentru patriarhii Bisericii Ortodoxe.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

”Decizia Băncii Naționale a României de a onora memoria controversatului patriarh Miron Cristea, este … insensibilă, insultătoare, inacceptabilă, dezonorantă”, afirma Radu Ioanid, director în cadrul Muzeului Holocaustului din Washington.

Banca Națională a României și-a păstrat poziția și a anunțat că nu va retrage moneda cu Miron Cristea.

Nicodim Munteanu, un anti-comunist și regalist convins, cu tabloul mareșalului în dormitor

Lui Miron Cristea i-a urmat Nicodim Munteanu în poziția de patriarh al României. Acesta și-a desfășurat activitatea între 1939 și 1948, și nici patriarhatul său nu a fost lipsit de controverse.

Mandatul lui Munteanu poate fi citit într-o cheie solidă anti-comunistă. Desigur, chiar și Nicodim Munteanu a ”alunecat” uneori către afirmații sau declarații pro-sovietice, mai ales în perioada întoarcerii armelor din 1944.

A pendulat ușor între stânga și dreapta, însă Nicodim Munteanu a avut întotdeauna un reper politic fix, în persoana Regelui Mihai I, pe care îl pomenea de fiecare dată în rugăciunile sale. În paralel, însă, a fost acuzat și de simpatii pentru extrema dreaptă.

Au existat acuzații cu privire la apropierea sa de Mișcarea Legionară. Totodată, o notă informativă din 1946 sugera că Munteanu încă ar fi avut un portret cu mareșalul Ion Antonescu, în dormitorul de la Palatul Patriarhal.

Nicodim s-a opus vehement unei apropieri între Biserica Română și cea Rusă și a militat împotriva instaurării regimului comunist în țară. A fost văzut ca o potențială amenințare de către sovietici, dar pentru că era deja bătrân și cu sănătatea șubredă, aceștia au preferat să lase timpul să își facă treaba.

Justinian Marina, patriarhul care l-a făcut pe Hristos sovietic

A urmat Justinian Marina, al treilea și cel mai longeviv patriarh al BOR, care a fost în funcție între 1948 și 1977. Dacă Munteanu a refuzat ca Biserica să sprijine regimul comunist, Marina a inițiat colaborarea dintre autoritățile nou-instalate și instituția BOR. Una din concluziile sale era că ”Hristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Hristos este sovietic!”

Justinian Marina a fost ridiculizat pentru colaborarea cu sovieticii și de cântărețul Jean Moscopol, care se referea la patriarh astfel: ”umbră crai cu limuzina/ și se-nchină la Kremlin.”

La doar 47 de ani, Marina era patriarh, însă decizia de numire în această funcție a fost legată de regimul pe care l-a susținut încă de la bun început. Cu siguranță, la înscăunarea sa a contribuit și faptul că în 1944, când Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ion Gheorghe Maurer au evadat din lagărul de la Târgu Jiu, Marina, pe numele său de mirean Ioan, a fost cel care le-a oferit o ascunzătoare.

Relația ”Patriarhului roșu” cu autoritățile comuniste a fost una ambivalentă. Odată ajuns la putere, Dej i-a întors favorul lui Marina și l-a propulsat în funcții înalte, până în fruntea Bisericii, cu toate că existau alți clerici mult mai calificați.

Pentru ca înscăunarea sa să fie sigură, Partidul s-a ocupat direct de acest aspect: ”Ca să fie sigur că va fi ales patriarh, colegiul n-a fost format numai din reprezentanți ai Bisericii, membri ai Sfântului Sinod şi ai Arhiepiscopiei, ci şi din membri ai guvernului condus de Petru Groza şi din reprezentanți ai Marii Adunări Naţionale. Au fost 428 de voturi, dintre care 383 le-a primit Justinian”, afirma fostul medic personal al lui Marina.

Totuși, undeva în anii 1950, acesta ar fi avut domiciliu forțat la Dragoslavele. Nu se știu prea multe despre arestarea patriarhului, acesta evitând să discute despre incident odată ce a revenit în viața publică.

Iustin Moisescu, indiferent la demolările bisericilor istorice din București

Lui Justinian Marina i-a urmat la șefia Bisericii Ortodoxe Române Iustin Moisescu, și el un colaborator cu regimul comunist.

Probabil că Iustin Moisescu nu a colaborat dintr-o reală susținere a comunismului, ci mai degrabă din cauza faptului că era șantajabil. Or, tocmai această trăsătură era căutată și exploatată de comuniști pentru a controla și subordona cultele religioase.

Moisescu era șantajabil prin prisma fostei sale apartenențe la Mișcarea Legionară. S-a lepădat de aceasta și s-a apropiat de extrema opusă, astfel că a avut parte, la fel ca predecesorul său, de o ascensiune rapidă în rândurile clerului. N-a durat mult până să ajungă și patriarh al Bisericii Ortodoxe.

Apropierea sa a fost marcată și de o colaborare activă cu regimul. Acesta a colaborat cu Securitatea în anii dinainte să devină mitropolit al Ardealului. Ani mai târziu, a devenit și politruc, fiind deputat în Marea Adunare Națională.

Una dintre marile critici la adresa lui Iustin Moisescu este indiferența sa față de demolările de biserici din București, începute de la finalul anilor 1970. Probabil cea mai semnificativă pierdere de acest fel este cea a Mănăstirii Văcărești, demolată în 1985.

Teoctist Arăpașu: demisionar în democrație, după ce l-a preaslăvit pe Ceaușescu

Și Teoctist Arăpașu, al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1986 și 2007, a avut o carieră marcată de controverse. Faptul că Teoctist a ajuns în fruntea BOR este pus tot pe seama loialității sale față de regimul comunist.

Despre Teoctist s-a spus că ar fi fost un participant la rebeliunea legionară din 1941, chiar devastând, alături de alții, o sinagogă. În aceleași documente, preluate din arhiva SRI, Teoctist era acuzat într-o notă informativă a Securității că ar fi practicat homosexualitatea.

Acesta l-a elogiat în repetate rânduri pe Nicolae Ceaușescu și a făcut declarații, uneori aberante, precum una din ultima vară a regimului comunist, în care a ”evidențiat libertatea religioasă de care s-au bucurat religiile din România în ultimii 45 de ani, când și-au putut desfășura activitatea neîngrădite.”

Odată cu prăbușirea regimului, și scaunul lui Teoctist a început să se clatine, timp în care și-a recunoscut, mai degrabă cu jumătate de gură, greșelile și vina susținerii lui Nicolae Ceaușescu.

A fost primul și singurul patriarh care a demisionat, odată cu presiunea din ce în ce mai mare a opiniei publice. Ba chiar Andrei Pleșu, ministru al culturii la momentul respectiv, l-a invitat public pe Teoctist să se retragă la o mănăstire.

Teoctist Arăpașu s-a întors în funcție la doar trei luni după demisie, iar Sinodul a transmis că acesta se retrăsese temporar din cauza unor probleme de sănătate.

Dan Ilie Ciobotea – dosarul de la Securitate i-a fost ars în decembrie 1989

După Teoctist, pe întâiul scaun al Bisericii Ortodoxe Române s-a așezat Dan Ilie Ciobotea. Nici el n-a fost străin de controverse, mai ales în ceea ce privește posibilele foste apropieri politice ale sale.

S-a speculat îndelung că Daniel ar fi fost colaborator al Securității, cu toate că CNSAS a eliberat două decizii de necolaborare, una în 2002 și una în 2007. Consiliul a reiterat deciziile odată cu declarațiile făcute în spațiul public de către Mădălin Hodor, care amenința cu publicarea dosarului patriarhului.

Cu toate acestea, există totuși voci care critică în continuare posibila apropierea a acestuia față de regimul comunist. Cert este faptul că Daniel Ciobotea a avut un dosar la Securitate. Acesta, însă, a dispărut în timpul Revoluției, fiind ars. Astfel, nu se poate ști ce calitate avea acest dosar, dacă era de urmărit sau de informator.

Dincolo de problema acestui dosar misterios, există și alte argumente ale celor care susțin că Daniel ar fi fost apropiat de Securitate. Oamenii care afirmă asta sunt de părere că, în caz contrar, Ciobotea n-ar fi avut acces la posibilitățile extinse de studiu și lucru în străinătate.

Acesta a studiat doi ani la Strasbourg și doi ani la Freiburg, după ce a absolvit Institutul Teologic din Sibiu, în 1974.

Mai mult, începând cu 1980, Ilie Ciobotea a fost și lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveția. Acesta a ocupat chiar și o funcție de conducere aici, fiind director adjunct între 1986 și 1988.

Aceste oportunități ale actualului patriarh sunt explicate de criticii săi datorită colaborării. Mădălin Hodor afirma că dosarul care îl viza și pe Ciobotea, aparent distrus în 23 decembrie 1989, era ”dosarul de spațiu Elveția, un dosar important, pentru că erau trimiși sub acoperire prelați ai BOR, pentru studii la Institutul Ecumenic, ce era o trambulină de lansare spre zonele unde urmau să acționeze.”