News

Predica de Crăciun a patriarhului Daniel: „Prin nașterea din Fecioară, Hristos sfințește umanitatea”

În predica ținută cu ocazia liturghiei de Crăciun, patriarhul Daniel a vorbit despre simbolismul nașterii lui Isus, pe care o consideră ca o sfințire a umanității.
25.12.2023 | 13:51
Predica de Craciun a patriarhului Daniel Prin nasterea din Fecioara Hristos sfinteste umanitatea
Patriarhul Daniel a oficiat liturghia de Crăciun la patiarhie/ Foto: Hepta
ADVERTISEMENT

Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române a oficiat liturghia de Crăciun la catedrala patriarhală, iar predica ținută cu această ocazie a vorbit pe larg despre simbolistica nașterii lui Isus din Fecioara Maria.

Patriarhul Daniel: „Un prunc conduce întreg universul”

‘Astăzi s-a născut/ Cel făr’ de-nceput’, se spune într-o colindă. ‘Mititel înfăşăţel/ În scutec de bumbăcel/ Neaua ninge/ Nu-l atinge/ Vântul bate/ Nu-l străbate/ Astăzi s-a născut/ Cel făr’ de-nceput’. Astăzi Fecioara naşte pe cel mai presus de fiinţă, pe cel care e mai presus de toată creaţia. Şi, de asemenea, vedem că pruncul Iisus este, ca orice prunc, ca orice mititel înfăşăţel, în scutec de bumbăcel, total neputincios.

ADVERTISEMENT

Dar, cu toate acestea, Fericitul Augustin spune: ‘acest prunc din pântecele mamei sale conduce întreg universul, conduce toate galaxiile, pentru că, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, este creatorul lumii, al cerului şi al pământului. Ceea ce a dorit să arate Dumnezeu este că el nu este doar atotputernic, ci şi atotsmerit şi smerenia lui se vede prin faptul că a fost copil”, a spus patriarhul.

Prin nașterea ca prunc a lui Isus, divinitatea se pune într-o stare de neputință, lucru ce a fost sesizat atât de colindele populare, cât și în scrierile patristice. Astfel iubirea lui Dumnezeu față de lume reprezintă o extindere la scară cosmică a iubirii pe care părinții o arată pruncului neputincios.

ADVERTISEMENT

El are nevoie de iubirea părinţilor ca să se îmbrace, să se hrănească şi să fie purtat. Deci atotputernicul este total neputincios în Pruncul Iisus, dar dacă nu ar fi fost şi copil Pruncul Iisus nu putea vorbi mai târziu despre iubirea părintească a lui Dumnezeu faţă de lume. Căci, în copilărie, de la părinţi învaţă copilul ce este iubirea părintească. Cine nu a fost copil nu este om deplin, pentru că nu a învăţat iubirea părintească de la părinţi, iar cine nu are dragoste faţă de copii, chiar dacă nu sunt propriii lor copii, de asemenea nu este un om matur sau deplin.

Este vorba de o iubire dezinteresată, smerită şi milostivă. Aceasta este iubirea pe care ne-o arată Naşterea lui Hristos ca prunc. Şi, desigur, ea se vede şi prin faptul că păstorii de la Bethleem, împreună cu îngerii, preamăresc această iubire smerită a lui Dumnezeu care coboară la noi”, a explicat patriarhul Daniel.

ADVERTISEMENT

Sfințirea umanității din interiorul ei

De aceea, Crăciunul este o celebrare a familiei, o binecuvântare a părinților și copiilor. „Această sărbătoare a Naşterii Domnului, a Pruncului Iisus, a Maicii Domnului şi a Dreptului Iosif este o sărbătoare de binecuvântare a părinţilor şi a copiilor. Ceea ce ne atrage atenţia cel mai mult este că Dumnezeu nu a venit în lume ca om în vârstă de 30 de ani doar ca să se răstignească pentru noi, ci a venit ca prunc. Dumnezeu copilul – aceasta este minunea Crăciunului. Dumnezeu copilul”, a spus patriarhul.

Iar binecuvântarea derivă din faptul că nașterea lui Isus ca prunc reprezintă o sfințire a întregii umanități: „Prin naşterea pruncului în peşteră se sfinţeşte pământul. Prin culcarea pruncului în ieslea animalelor, a turmelor sau vitelor se sfinţeşte regnul vegetal şi regnul animal şi prin botezul Lui în apele Iordanului se sfinţeşte firea apelor, iar prin răstignirea pe cruce se sfinţeşte aerul şi lemnul, după cum ne arată cărţile noastre liturgice.

ADVERTISEMENT

Deci Hristos vine să sfinţească umanitatea începând din interiorul ei, nu din exterior. De aceea această zi este o zi de binecuvântare pentru părinţi, pentru copii şi pentru toţi cei care îi ajută pe cei mici. Unii care nu au propriii părinţi, sau care nu au propriii copii i-au adoptat, dar iubirea părintească şi iubirea frăţească şi iubirea filială vin ca binecuvântare din Sfânta Treime în Biserică şi în lume.

ADVERTISEMENT