Stenograme din timpul procesului soților Ceaușescu! Cum și-au primit verdictul cei doi dictatori

Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați de urgență și condamnați la moarte prin executare. Au fost găsiți vinovați pentru mai multe capete de acuzare și trimiți în fața plutonului.

Cei doi dictatori au încercat să se apere și au transmis că vor să moară împreună, fără să fie legați. Mai mulți soldați au tras în ei și cea mai neagră perioadă a României s-a încheiat brusc.

Stenograme din timpul procesului soților Ceaușescu!

FANATIK îți oferă acum transcriptul şedinţei Tribunalului Militar Excepţional din 25 decembrie 1989, stenograme în urma cărora s-a decis execuția soților Ceaușescu.

O voce: Un pahar cu apă!

JUDECĂTORUL GICA POPA: Vă rog să luaţi loc. Suntem în faţa unui tribunal al poporului.

Nicolae CEAUŞESCU: Nu recunosc nici un tribunal în afară de Marea Adunare Naţională.

JUDECĂTORUL: Marea Adunare Naţională s-a desfiinţat. Noul organ al puterii este altul.

CEAUŞESCU: Lovitura de stat nu poate fi recunoscută.

JUDECĂTORUL: Noi judecam dupa nouă lege adoptată de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Te rog sa te ridici în picioare, inculpat.

CEAUŞESCU: Citiţi Constituţia ţării.

JUDECĂTORUL: Am citit-o, o cunoaştem şi nu este cazul sa dai dumneata indicaţii să citim Constituţia ţării. O ştim mai bine decît dumneata care n-ai respectat-o.

CEAUŞESCU: Nu voi răspunde la nici o întrebare.

AVOCATUL TEODORESCU: Sunt avocatul Teodorescu, Nicolae din baroul Bucureşti şi avocatul Lucescu, Constantin din baroul avocaţilor Bucureşti. Noi suntem aceia care urmează să le asigurăm apărarea celor doi inculpaţi ce compar în faţa tribunalului militar teritorial. Vă rog să-mi daţi aprobarea să iau legătură cu cei doi.

JUDECĂTORUL: Poftim, două minute.

AVOCATUL: Domnule Ceauşescu, este şansa de a spune ce v-a îndemnat să faceţi, este un tribunal legal constituit. Organismul pe care dumneavoastră îl invocaţi a fost desfiinţat prin forţa poporului, prin voinţa poporului român. Dacă inţelegeţi vă rugăm să ne spuneţi, cu ce înţelegeţi să vă faceţi această apărare? Este o obligaţie morală faţă de dumneavoastră, vă rugăm să vă ridicaţi în picioare, indiferent dacă dumneavoastră sunteţi de acord sau nu. Pentru că acesta este totuşi un tribunal legal constituit.

(Avocatul Teodorescu Nicolae poartă o discuţie cu Nicolae Ceauşescu, dar aceasta nu se întelege)

CEAUŞESCU: Nu dau socoteala decît în faţa Marii Adunări Naţionale. Nu recunosc tribunalul.

JUDECĂTORUL: Domnule avocat, vă rog să luaţi loc.

AVOCATUL: Vă mulţumesc.

JUDECĂTORUL: Inculpatul a refuzat, timp de 25 de ani, să poarte un dialog cu poporul, deşi a vorbit în numele poporului, ca fiul cel mai iubit al poporului, în deridere şi-a bătut joc de acest popor. Nici astăzi nu vrea să coopereze cu tribunalul, se cunosc datele. Zilele de sărbătoare erau adevărate festinuri, în care acest inculpat şi această inculpată îşi aduceau în jurul lor camarila şi cu cele mai luxoase toalete care nu existau nici la regii care au existat şi există azi în lume nu era atâta fast, iar poporului îi dădea 200 gr de salam pe zi, pe buletin. Genocidul care l-au făcut acest inculpat şi această inculpată jefuind poporul, îşi aroga dreptul de a vorbi în numele poporului, nici astăzi nu vrea să vorbească, este laş şi la propriu şi la figurat. Avem datele cunoscute, atât ale dânsei, cât şi ale dânsului. Va rog, reprezentantul procuraturii, îi dau cuvântul pentru a susţine actul de acuzare.

PROCURORUL VOINEA: Domnule preşedinte şi onorată instanţă, avem de judecat astăzi pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena care se fac vinovaţi de grave crime îndreptate împotriva poporului român, cei doi inculpaţi au săvârşit fapte incompatibile cu demnitatea umanii cu principiile justiţiei sociale, actionând discreţional, despotic şi criminal, în mod deliberat, pentru a distruge poporul român, în numele căruia s-au erijat drept conducători. Pentru crimele grave săvârşite de cei doi inculpaţi în numele poporului român, victimele nevinovate ale acestor doi tirani, vă solicit:

Domnule preşedinte şi onorată instanţă, vă cer condamnarea acestora la moarte pentru săvârşirea următoarelor fapte penale:

1. infracţiune de genocid, prevăzută de articolul 357, aliniatul 1, Cod Penal, litera c;
2. subminarea puterii de stat prevăzută de articolul 162, Cod Penal, pentru organizarea de acţiuni armate de natură să slăbeasca puterea de stat;
3. infracţiunea de acte de diversiune prevăzute de articolul 163, Cod Penal, pentru distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în intregime sau în parte, prin explozii sau orice alt mod al instalaţiilor industriale sau a altor bunuri de natură. să aducă în orice mod atingere securităţii statului, şi
4. pentru infracţiunea de subminare a economiei naţionale, prevăzută de articolul 165, Cod Penal, prin faptul că au folosit o organizaţie din cele prevăzute de articolul 145, Cod Penal, ori de a împiedica activitatea normală a acestora de natură să submineze economia naţionala a poporului român.

JUDECĂTORUL: Ai auzit inculpat Nicolae Ceauşescu? Tribunalul îţi cere să te ridici în picioare. Ai auzit care sunt învinuirile care ţi se aduc?

CEAUŞESCU: Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale. Puteţi face orice mascaradă, nu recunosc!

JUDECĂTORUL: Mascarada ai făcut-o dumneata timp de 25 de ani. Asta este mascarada pe care ai făcut-o şi ai dus ţara în pragul prăpastiei.

CEAUŞESCU: Nu vreau de loc că… dar tot ceea ce s-a spus e fals… sunt peste 3,5 milioane de apartamente etc.

JUDECĂTORUL: E fals? Da. Nu recunoaşte învinuirile ce i se aduc.

CEAUŞESCU: Nu, n-am spus nimic. N-am dat nici o declaraţie. Nu mai dau nici o declaraţie, nu mai răspund nici un cuvânt, decât în faţa Marii Adunări Naţionale.

JUDECĂTORUL: Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc, vă rog să semnaţi.

CEAUŞESCU: Nu voi semna nimic!

JUDECĂTORUL: Situaţia se cunoaşte, situaţia dezastruoasă a ţării nu o cunoaştem numai noi, ci fiecare om cinstit din această ţară, care a mocnit până în ziua de 22 decembrie 1989 când au apărut zorii libertăţii. Cunoaştem situaţia cu toţii, lipsa de medicamente, care din ordinul dumitale inculpat a făcut ca să moară oameni, să moară copii, în spitale fără medicamente, fără hrană, fără căldură, fără lumină, nu te-ai gândit la acest lucru? Acum discut cu inculpatul Ceauşescu Nicolae. Din ordinul cui s-a făcut genocidul de la Timişoara? Inculpatul refuză să răspundă.

CEAUŞESCU: Răspund în faţa Marii Adunări Naţionale.

JUDECĂTORUL: Lasă placa asta veche. Am auzit-o şi ştim încăpăţânarea de care ai dat dovadă până în prezent.

CEAUŞESCU: Refuz să răspund la întrebarea cine este autorul genocidului de la Timişoara.

JUDECĂTORUL: Istoria, naţiunea a făcut-o, n-ai făcut-o dumneata.

CEAUŞESCU: Pentru istorie, Marea Adunare Naţională va afla adevărul şi nu cei care au organizat lovitura de stat!

JUDECĂTORUL: Am organizat lovitura de stat? Ai uzurpat puterea. Răspunzi numai la întrebările pe care ţi le pun eu!

CEAUŞESCU: Nu răspund!

JUDECĂTORUL: La Bucureşti cine a ordonat să se tragă în mulţime, în tineri, nu cunoaşteţi, nu cunoaşteţi situaţia de la Bucureşti? S-a tras în Piaţa Palatului în mulţime, eşti străin de acest lucru? Şi acum continuă să se tragă în oameni nevinovaţi, în bătrâni, în copii, în locuri, de nişte fanatici. Cine sunt aceşti fanatici? Cine i-a plătit?

CEAUŞESCU: Nu răspund la nici o întrebare, pentru că, vă rog să nu consideraţi ca răspuns la întrebare. Nu s-a tras în Piaţa Palatului în nimeni, dimpotrivă au fost ordine clare să nu se tragă.

JUDECĂTORUL: Din partea cui, ai dat dumneata ordin să nu se tragă?

CEAUŞESCU: Da. Eu am dat ordin să nu se tragă, inclusiv la televiziune, inclusiv la teleconferinţa care este înregistrată.

JUDECĂTORUL: Consemnaţi, vă rog.

CEAUŞESCU: Nu. Nu recunosc decât în faţa Marii Adunări Naţionale. Tot ceea ce s-a spus în jur sunt falsuri, provocări.

JUDECĂTORUL: Nu recunosc să fi dat ordin, eu sau acoliţii mei să se tragă în mulţimea adunaţi la Sala Palatului. Nici nu s-a tras de altfel.

JUDECĂTORUL: 64.000 de victime sunt astăzi ca urmare a dispoziţiilor date de dumneata, în toate oraşele, ai auzit, în toate muncipiile ţării, cum le pronunţai dumneata, în toate municipiile pe care te lăudai că le-ai construit. S-au construit cu sudoarea poporului, îndobitocit, sleit. Toţi oamenii de cultură, toate inteligenţele le-ai persecutat, ca să nu fugă din ţară, să ne lase pe mâna dumitale. Aveţi de pus întrebări?

PROCURORUL VOINEA: Domnule preşedinte, să ne spună inculpatul cine sunt mercenarii străini care şi la ora aceasta trag în populaţia de pe întreg teritoriul ţării, cine i-a adus şi cine îi plăteşte pe aceşti mercenari?

JUDECĂTORUL: Răspunde, te rog, inculpat.

CEAUŞESCU: O altă provocare, şi nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale, a poporului.

JUDECĂTORUL: Refuz să răspund la întrebarea cine a recrutat şi dirijat mercenarii străini care săvârşesc fapte de teroare şi în prezent, omorând populaţia paşnică şi nevinovată.

JUDECĂTORUL: Dânsa este vorbăreaţă, dar am văzut-o de mai multe ori, că nu mai citea. Savantul, inginerul, academicianul, care nu ştia să citească. Analfabeta ajunsese academician.

ELENA CEAUŞESCU: O să te audă intelectualii din ţara asta şi toţi colegii mei. O să te audă colegii mei! O să te audă!

JUDECĂTORUL: Întrebări domnule colonel… Inculpat Ceauşescu Nicolae, în afară de cele invocate în legătură cu legalitatea acestui tribunal, ai discuţii?

CEAUŞESCU: Eu răspund la orice întrebare numai în faţa Marii Adunări Naţionale şi a reprezentanţilor clasei muncitoare.

JUDECĂTORUL: Ca şi până acum.

CEAUŞESCU: Răspund la orice întrebare în faţa M.A.N.

JUDECĂTORUL: Să se consemneze, refuz să răspund la orice fel de întrebare pusă de tribunal. Asta am mai auzit-o de atâtea ori încât ştie întreaga lume.

CEAUŞESCU: În faţa loviturii de stat nu răspund ..celor care au chemat armatele străine în ţară, nu răspund!

JUDECĂTORUL: Marea Adunare Naţională de care vorbeşti dumneata a fost dizolvată, destituită.

CEAUŞESCU: Nu o poate nimeni dizolva!

JUDECĂTORUL: Prin voinţa nestrămutată a poporului avem alt organ al puterii, este Consiliul Frontului Salvării Naţionale, legal constituit şi recunoscut pe plan mondial.

CEAUŞESCU: Nu recunosc pe nimeni şi de aceea poporul luptă în ţară pâna la eliminarea acestei bande de trădători de ţară, care sunt în legătură cu străinătatea, au organizat lovitura de stat!

JUDECĂTORUL: Nu recunosc noul organ al puterii de stat, legal constituit şi nici organele care au uzurpat, în ghilimele, puterea, de aceea poporul face dezordine astăzi în ţară şi luptă.

JUDECĂTORUL: Pentru cine luptă poporul? Luptă împotriva lui?

CEAUŞESCU: Pentru existenţa sa, pentru independenţă şi suveranitate, pentru integritatea României.

JUDECĂTORUL: Uzurparea puterii a fost făcută cu ajutorul agenturilor străine, aşa a spus inculpatul!

CEAUŞESCU: Nu este adevărat, voi spune public ori de câte ori, dar nu recunosc aceasta ca o declaraţie.

JUDECĂTORUL: În primul rând spune-ne-o nouă !

CEAUŞESCU: Ca simpli cetăţeni, cu speranţa că veţi lucra pentru nimicirea României.

JUDECĂTORUL: Cine?

AVOCATUL TEODORESCU: Pentru ca să putem rezolva o problemă de drept, pe care o supunem noi discuţiei, când ne veţi acorda cuvântul, vă rog să binevoiţi să întrebaţi pe inculpatul Ceauşescu Nicolae dacă are cunoştinţă de faptul că a fost destituit din funcţia sa de preşedinte al României.

JUDECĂTORUL: Ai aflat de acest lucru?

AVOCATUL TEODORESCU: Şi a inculpatei Elena Ceauşescu, dacă ştie că a fost destituită din funcţiunile de stat pe care le deţinea? Şi încă următoarea întrebare: dacă mai are cunoştinţă că Guvernul a fost demis în integritatea sa. şi că toţi care făceau parte din Guvern, inclusiv inculpata Ceauşescu Elena, nu mai are această calitate, pentru ca să putem rezolva problema de drept în care prezenţa refuzului nejustificat al acestora, de a răspunde întrebărilor puse de către tribunalul militar, ne vedem obligaţi ca să lămurim noi, ca şi dumnealor să înţeleagă, care este legalitatea în ce priveşte posibilitatea de judecare sau de nejudecare a acestora. Vă rog să-l întrebaţi dacă are cunoştinţă de acestea!

JUDECĂTORUL: Ai auzit inculpat, ai cunoştinţă că ai fost destituit din funcţia care o deţineai, că simplele organe au fost desfiinţate?

CEAUŞESCU: Sunt preşedintele României şi comandantul suprem al Armatei! Ca simpli cetăţeni, ca simpli cetăţeni!

AVOCATUL TEODORESCU: Dar nu asta v-am întrebat, eu altceva am întrebat: dacă aveţi cunoştinţă că vi s-au ridicat aceste funcţiuni ca să putem discuta legalitatea în ce priveşte susţinerile pe care le faceţi dumneavoastră, că nu vă poate judeca decât Marea Adunare Naţională.

CEAUŞESCU: In primul rând nu vă recunosc nici o calitate, ca simpli cetăţeni, ca simpli cetăţeni!

AVOCATUL TEODORESCU: Cum doriţi dumneavoastră, ca simpli cetăţeni…

JUDECĂTORUL: Noi simpli cetăţeni, dumneata simplu preşedinte…

CEAUŞESCU: Sunt preşedintele Republicii Socialiste România.

JUDECĂTORUL: Vă rog să consemnaţi: nu recunosc noile organe legal constituite.

CEAUŞESCU: Răspund în faţa Marii Adunări Naţionale şi a poporului, nu a celor care au organizat lovitura de stat cu ajutorul agenturilor străine.

JUDECĂTORUL: Plătite de Ceauşescu Nicolae.

CEAUŞESCU: Nu. Nu! E nonsens!

JUDECĂTORUL: Inculpat, vă rog să citiţi: Nu recunosc noile organe legal constituite ale puterii de stat – că susţineţi că sunteţi preşedintele ţării şi comandantul suprem al Armatei. ..Pardon! ..Aproape în toate comunele s-au făcut brutării..

AVOCATUL: Va rog să-l întrebaţi pe inculpat dacă are cunoştinţă că e demis Guvernul?

JUDECĂTORUL: De ce, inculpat, ai luat măsura aceasta ca să umileşti poporul, să-l terfeleşti, să-l aduci în halul de umilinţă în care l-ai adus, de ce ai exportat produsele astea pe care le munceau ţăranii? Şi veneau ţăranii de la Caracal, din toată ţara, la Bucureşti să cumpere pâine, pe ger, pe frig.. cei care produceau pâinea, cei care te duceai dumneata şi le dădeai indicaţii. De ce ai înfometat poporul, de ce ai făcut aceasta, de ce ai înfometat acest popor?

CEAUŞESCU: Nu vă răspund la întrebare. Voi spune.. vă spun ca simpli cetăţeni şi voi arăta şi în Marea Adunare Naţională, că pentru prima dată cooperatorii au primit câte 200 de kg de grâu pe persoană – nu pe familie! – şi mai aveau dreptul încă să mai primească.

JUDECĂTORUL: Primeau, primeau…

CEAUŞESCU: E o minciună şi un fals. Vă spun, ca să vă gândiţi bine, este o minciună în fals, şi arată acuma câtă lipsă de patriotism şi ce trădare s-a comis în ţara asta.

JUDECĂTORUL: “Dimpotrivă, am luat măsuri să se dea câte 200 kg la ţărani.” Şi atunci de ce veneau ţăranii să ia pâine de la Bucureşti?

CEAUŞESCU: Pardon! Aproape în toate comunele s-au făcut brutării. Asta nu recunoaşteţi?

JUDECĂTORUL: Incercam să folosim expresia dumitale. Dumneata vorbeşti cu tribunalul!

CEAUŞESCU: Vorbeşte un cetăţean şi ascult pe orice cetăţean, nu vă declar. Nu recunosc nimănui nici o calitate. Ca simpli cetăţeni putem discuta orice.

JUDECĂTORUL: Dumneata foloseai o expresie foarte des, “avem programe minunate”, probabil că de programul ăsta era vorba, una să scrii pe hârtie şi una să se facă în realitate? Aşa ai vorbit şi despre sistematizarea localităţilor, care de fapt a însemnat distrugerea ţărănimii române, a plaiului nostru strămoşesc. Te-ai gândit vreodată la asta? Ca cetăţean?

CEAUŞESCU: Ca cetăţean, niciodată în satele româneşti nu s-a realizat o asemenea dezvoltare. Şi nu de distrugerea satelor româneşti, ci dimpotrivă, de consolidarea.. de a le asigura producţia…

JUDECĂTORUL: Nu am intenţionat să discut o seamă de motive.

CEAUŞESCU: Vă spun ca simplu cetăţean. De a se întări şi construi spitale, medici, şcoli, tot ce este necesar pentru o viaţă deamnă şi care nu s-a făcut în nici o ţară din lume. Ca simpli cetăţeni vă spun acest lucru.

JUDECĂTORUL: Ultima întrebare inculpat! Vorbeai de egalitate şi că toţi suntem egali, că fiecare trebuie să primească după munca lui. Am văzut la televizor vila fiicei dumitale, avea un cântar de aur pe care îşi cântărea carnea adusă din străinătate. Carnea asta de aici, a noastră, nu era bună.

ELENA CEAUŞESCU: Extraordinar, extraordinar, de unde scoateţi atâtea scorneli.. Stă într-un apartament ca fiecare cetăţean.

JUDECĂTORUL: Era vila bunicii.

ELENA CEAUŞESCU: N-are vilă, n-avem.. nimeni!

JUDECĂTORUL: Aţi avut palat.

ELENA CEAUŞESCU: Nu avem, sunt ale ţării.

JUDECĂTORUL: Pentru copii dădeai 10 lei pentru Revelion ca să-şi cumpere bomboane, aşa ai înţeles dumneata ca să ajuţi copiii, familiile cu copii.

PROCURORUL: Domnule Preşedinte, am o întrebare: să ne spună inculpatul Ceauşescu Nicolae, contul de 400.000 de dolari…

JUDECĂTORUL: 400 de milioane de dolari din Elveţia.

ELENA CEAUŞESCU: Ce cont?

PROCURORUL: Pe numele cui este, cui aparţine?

Ambii inculpati: Ce cont?

JUDECĂTORUL: Cele 400 de milioane de dolari care au fost depuse la băncile din Elveţia?

ELENA CEAUŞESCU: Să se facă dovada, dovada…! (bate cu palma în masă)

JUDECĂTORUL: O să se aducă şi dovada!

CEAUŞESCU: Nu există nici un cont al nimănui şi ceea ce spuneţi arată cât de fals şi de provocator cei.. care au făcut lovitura de stat.

JUDECĂTORUL POPA: Îţi place mereu sa foloseşti termenul de “lovitură de stat”.

CEAUŞESCU: Vă rog, nu am terminat. Ca cetăţeni…

JUDECĂTORUL: Vă rog să consemnaţi: nu recunosc să fi depus eu sau alte persoane în numele meu, al familiei mele…

CEAUŞESCU: Nici un dolar.

JUDECĂTORUL: Nici un dolar la vreo bancă din străinătate.

CEAUŞESCU: Nu, nu am dat declaraţie, îţi spun ca simplu cetăţean! Ce minciună, ce falsitate…

JUDECĂTORUL: La fiica dumitale s-a găsit suma de 90.000 de dolari, iar pe cetăţenii care aveau un dolar îi trimiteai în judecată!

AVOCATUL LUCESCU CONSTANTIN: Suntem la aceste 400 de milioane de dolari, vă rugăm să întrebaţi inculpatul dacă nu a deschis vreun cont şi nu există pe numele domniei sale.. dar dacă totuşi contul există, este de acord şi declară că îi lasă să vină în ţară pentru statul român, aceşti bani în Banca Naţională?

JUDECĂTORUL: Ai înţeles inculpat?

CEAUŞESCU: Vom discuta în Marea Adunare Naţională.

AVOCATUL LUCESCU CONSTANTIN: Acum să ne spună dacă aceşti bani pot fi remişi statului român?

CEAUŞESCU: Pentru dumneavoastră, ca simpli cetăţeni…

JUDECĂTORUL: Noi suntem tribunalul, nu suntem simpli.

CEAUŞESCU: Nu vă recunosc calitatea asta.

JUDECĂTORUL: Noi avem calitatea de tribunal.

CEAUŞESCU: Dar ca cetăţeni, vă spun că nu am avut şi nici nu am cont în nici o ţară, în nici o valută.

JUDECĂTORUL: Nu aveţi un fond depus în valută în nici o ţară…

PROCURORUL VOINEA: Domnule preşedinte, dacă acest inculpat paranoic nu are nici un cont, să incheiem şi noi conturile cu el, că se pare, că nu ne putem înţelege.

AVOCATUL TEODORESCU: Vă rog să trecem la ascultarea inculpatei Ceauşescu Elena.

CEAUŞESCU: Te voi trimite în judecată pentru insultă, cel care zice că ar fi procuror. Te voi trimite în judecată pentru insultă.

JUDECĂTORUL: La comisia de judecată…

CEAUŞESCU: Şi la comisia de judecată, să vă judece adevărata judecată şi în rândul muncitorilor.

JUDECĂTORUL: Vă rog să daţi citire declaraţiei, ca să audă.

GREFIERUL: Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc, refuz să răspund la întrebarea cine este autorul genocidului de la Timişoara, nu recunosc să fi dat ordin eu sau acoliţii mei să se tragă în mulţimea adunată la cele … nu am dat ordin să se tragă, refuz să răspund la întrebarea cine a recrutat şi dirijat mercenarii străini care săvârşesc fapte şi în prezent, omorând populaţia paşnică. Refuz să răspund la întrebările puse de tribunal. Nu recunosc noul organ al puterii constituite şi nici organele care au uzurpat puterea de stat, în ghilimele. Uzurparea puterii a fost făcuta cu ajutorul agenturilor străine. Nu recunosc organele noi de stat. Sunt încă preşedintele ţării (JUDECĂTORUL: încă în ghilimele). Nu recunosc că am înfometat poporul, ci dimpotrivă am luat măsură ca să dăm câte 200 kg de grâu la ţărani, nu am inţentionat să dărâm satele României, ci am vrut să le modernizez. Nu recunosc să fi depus eu sau alte persoane în numele meu nici un dolar în băncile din străinătate.

CEAUŞESCU: Nu am depus eu şi nu am dat nimănui… dar nu răspund nimănui.. e o provocare ordinară!

JUDECĂTORUL: Semnezi declaraţia, inculpat?

CEAUŞESCU: Nu am dat nici o declaraţie. V-am spus ca simpli cetăţeni, ca să cunoaşteţi realitatea.

JUDECĂTORUL: Refuză să semneze, de altfel, inculpatul a refuzat să recunoască şi legalitatea tribunalului în care a fost astăzi judecat.

CEAUŞESCU: Şi a acestui aşa-zis Consiliu de Salvare Naţională.

JUDECĂTORUL: Deci ai aflat de existenţa acestui consiliu.

ELENA CEAUŞESCU: Păi ne-aţi spus, ne-aţi spus aici, discutau oamenii… ne-a spus domnul avocat, apărarea.

JUDECĂTORUL: Este organ al puterii legal constituite în stat.

CEAUŞESCU: Nu se poate constitui un organ legal decât de puterea de stat, de Marea Adunare Naţională. Cei care prin lovitura de stat, prin trădare au uzurpat puterea, cum s-au întâmplat sute şi sute de ani în istoria României, au sfârsit prin a răspunde în faţa poporului.

JUDECĂTORUL: Dumneata poate eşti mai cooperantă cu tribunalul, femeile sunt întotdeauna mai raţionale, mai înţelegătoare, poate şi-a pierdut cumpătul inculpatul Ceauşescu. Dumneata care ai fost prima colaboratoare, Cabinetul 2, dumneata ai cunoscut de genocidul de la Timişoara?

ELENA CEAUŞESCU: Nu! Ce genocid? Nici nu vorbesc…

CEAUŞESCU: Nu vorbi nimic.

JUDECĂTORUL: Nu ai nici o legătură nici dumneata cu acest genocid? Sau dumneata erai întotdeauna preocupată de ştiinţă! De polimeri! Cine ţi-a publicat lucrările în străinătate?

CEAUŞESCU: Sunt cu zecile lucrările publicate în străinătate, cu ştiinţa şi polimerii.

JUDECĂTORUL: Cine le scria? ..Aaa … taci din gură!

ELENA CEAUŞESCU: Ce să-i spun, dacă ei poate să spună aşa ceva?

CEAUŞESCU: Păi, nu le spune! Când preşedinte al Academiei ..au făcut prefaţa la toate lucrările, se poate?

AVOCATUL TEODORESCU: Ascultarea se face pentru fiecare în parte. Ori, dacă dumneavoastră susţineti teza măcar o rezolvăm noi până la urmă cu tribunalul care să ne asculte ca reprezentanţi ai dumneavoastră. Că mai sunteţi încă preşedintele ţării, că aşa susţineţi, dumneaei nu mai poate susţine acelaşi lucru! Lăsaţi-o să vorbească!

CEAUŞESCU: Este viceprim-ministru al guvernului Republicii Socialiste România.

AVOCATUL TEODORESCU: Asta e altă treabă, lăsaţi-o să se apere pe calitatea pe care o crede dumneaei.

ELENA CEAUŞESCU: Păi, eu nu mă apăr de nimic!

CEAUŞESCU: Aici, eu v-am spus ca simpli cetăţeni şi ce vă spune tovarăşa mea şi ce v-am spus eu, v-am spus ca simpli cetăţeni, ca să înţelegeţi … Nu am răspuns la nici o întrebare.

AVOCATUL TEODORESCU: Eu vă dau sfaturi, este obligaţiunea mea… şi care sunt în interesul dumneavoastră.

JUDECĂTORUL: Domnule avocat, vă rog. Deci dumneata în calitatea de viceprim-ministru, prim viceprim-ministru, pe care ai deţinut-o în vechiul organ al puterii administraţiei de stat, trebuia să fi la curent, să luaţi hotărâri colective, nu aşa prevedeau dispoziţiile şi prevederile Constituţiei? Cine a dat dispoziţii să se tragă în mulţimea de la Timişoara?

ELENA CEAUŞESCU: Nu răspund la nici o întrebare. De la început şi până la sfârşit.

CEAUŞESCU: Pentru cunoştinţa dumneavoastră, care sunteţi ofiţeri, pot eu răspunde la întrebare. Ordinul de a trage nu-l dă guvernul.

ELENA CEAUŞESCU: Nu-l pot da eu! Guvernul nu poate să dea ordine, nu are în subordine armata.

JUDECĂTORUL: Dar la Bucureşti, în tinerii care au murit, cine a tras, peste care au trecut tanchetele Securităţii, ..a unei părţi.., tot teroriştii?

ELENA CEAUŞESCU: Teroriştii, se spunea aici, vorbeau oamenii că sunt ai Securităţii.

JUDECĂTORUL: Teroriştii sunt ai Securităţii?

AVOCATUL LUCESCU CONSTANTIN: Securitatea nu era a comandantului suprem?

JUDECĂTORUL: Deci se vorbea pe aici că teroriştii sunt ai Securităţii!

AMBII INCULPATI: Răspund, nu, nu este nici un răspuns, tot pentru lămurirea dumneavoastră.

CEAUŞESCU: În primul rând vreau să vă lămuresc pe dumneavoastră ca cetăţeni.

JUDECĂTORUL: Cu dumneata am terminat. Spune în ce împrejurări a murit generalul Milea? A fost împuşcat, de ce şi de cine?

CEAUŞESCU: Întrebaţi medicul.

JUDECĂTORUL: Nu răspund, este o provocare întrebarea cu privire la cauzele morţii generalului Milea. Să întrebăm medicul care e…

CEAUŞESCU: Şi eu voi face anchetă, pentru a lămuri de ce s-a sinucis generalul Milea.

PROCURORUL: De ce l-ai destituit pe generalul Milea? Şi l-ai făcut trădător?

JUDECĂTORUL: De ce dumneata l-ai făcut trădător, am auzit comunicatul care l-ai spus, prin care ai instituit starea de asediu, că generalul Milea, trădător, s-a sinucis pentru a scăpa de răspundere, de pedeapsa dreaptă pe care o aştepta ca trădător.

CEAUŞESCU: Pentru lămurirea dumneavoastră, trădătorul Milea…

JUDECĂTORUL: De ce nu l-aţi judecat dacă era trădător?

CEAUŞESCU: Pentru că atunci am constatat treaba aceasta, chiar în ziua respectivă. Şi a plecat ca să aplice măsuri – vă spun asta pentru judecata dumneavoastră -, dintr-un grup întreg şi au venit ofiţerii care erau cu el şi ne-au anunţat că s-a împuşcat. Şi de abia după aceea am constatat că n-a aplicat ordinele stabilite, ca unităţile militare să-şi facă datoria.

JUDECĂTORUL: Dumneata întotdeauna ai vorbit mai mult decât colaboratoarea apropiată a dumitale, totdeauna ai fost în faţă, dar întotdeauna ai avut-o în dreapta dumitale. Şi ea cunoaşte tot atâtea lucruri importante, dar ar fi bine să fie relatate în faţa tribunalului, să cooperăm, să vorbim civilizat ca nişte intelectuali – cum vă pretindeaţi amândoi, membrii ai Academiei -, să ne spuneţi cu ce bani se plăteau publicaţiile, atât ale inculpatei, cât şi operele alese, cât şi cărţile de ştiintă ale academicianului Elena Ceauşescu. Aşa-zisul academician.

ELENA CEAUŞESCU: Aşa-zisul… Ne-ai luat şi titlurile…

JUDECĂTORUL: Nu le-am luat eu. Să răspundă la întrebările puse de tribunal.

ELENA CEAUŞESCU: Heee … păi, sigur că da!…

JUDECĂTORUL: Refuz să răspund la întrebările puse de tribunal.

CEAUŞESCU: Însă tot pentru informarea dumneavoastra, că am scăpat atunci, mi-aţi spus că eu mâncam numai mâncăruri din străinătate, că există de ani de zile lista cu ce mănânc eu, ori 1.100 – 1.200 de calorii pe zi şi numai legume.

JUDECĂTORUL: Şi poporului îi dădeai numai 3.600 de calorii, îmbuibat acest popor.

CEAUŞESCU: Şi 60 de grame pe zi, de carne.

JUDECĂTORUL: Mai aveţi de pus întrebări domnule procuror?

PROCURORUL DAN VOINEA: Da, domnule preşedinte. Cine a dat ordin să fie implicate, ca să intervină forţele armate în înăbuşirea demonstraţiei de la Timişoara? Pentru că inculpatul spunea că generalul Milea nu a respectat ordinele primite. Care sunt aceste ordine? Ce n-a respectat, ce n-a respectat?

CEAUŞESCU: Voi spune în Marea Adunare Naţională ce ordine n-a respectat în Bucureşti, şi de ce a trădat.

JUDECĂTORUL: Aveţi de pus întrebări?

AVOCATUL TEODORESCU: Vă rog să întrebaţi pe inculpata Elena Ceauşescu dacă a fost sau este bolnavă psihic?

ELENA CEAUŞESCU: Ce este?!

AVOCATUL TEODORESCU: Dacă a fost sau este bolnava psihic. Şi vă rog să consemnaţi răspunsul.

JUDECĂTORUL: Ai suferit vreo boală psihică? Sau dacă suferi acum?

ELENA CEAUŞESCU: Ce provocare ordinară!…

AVOCATUL TEODORESCU: Nici o provocare, este în favoarea dumneavoastră, că dacă sunteţi iresponsabili atunci e o apărare, dacă nu, e altă apărare.

ELENA CEAUŞESCU: E o provocare, se poate să spui aşa ceva?!

CEAUŞESCU: Nu ţi-am recunoscut dreptul…

JUDECĂTORUL: Noi am înţeles din această dezbatere.. pentru că dumneavoastră obişnuiţi să nu aveţi niciodată un dialog cu poporul şi să poarte numai dânsul un monolog şi după aceea să-l aplaude ca în ritualurile africane, să bată lumea din palme, aşa, nici astăzi.. s-a comportat în continuare la fel, nu v-aţi schimbat, nu aţi tras nici un fel de învăţăminte. Ca nişte megalomani. Mai sunt de pus întrebări?.. Probe în apărare aveţi?… Nu.

AVOCATII: Mai facem o ultimă încercare. Vă rog, procedura ne permite acest lucru. Vă rog să consemnaţi, că refuză. Dacă refuză, este treaba lor.

JUDECĂTORUL: Vă rog, şi consemnaţi în caietul dumneavoastră de grefier, că refuză colaborarea cu apărătorii, şi că nu au probe.

ELENA CEAUŞESCU: Adevăratul tribunal este Marea Adunare Naţională.

JUDECĂTORUL: Vrei sa semnezi declaraţia?

ELENA CEAUŞESCU: Nu, nici o declaraţie. Am muncit şi am luptat pentru popor şi poporul este poporul nostru şi nu-l trădăm noi… poporul.

JUDECĂTORUL: Am urmărit, şi ştiam că ziua dumitale este undeva înaintea dânsului, dar nu ştiam niciodată anul în care te-ai născut. Care este?

ELENA CEAUŞESCU: Astea chiar sunt de femei…

JUDECĂTORUL: De aicea a pornit toată minciuna, nici un dicţionar, orice.., toate femeile îşi ascund vârsta, dar când este un om care apare în dicţionare, în cărţi şi în toate astea, să nu se arate vârsta?…

Vă rog, tovarăşe procuror să reţineţi, tribunalul consideră cercetarea judecătorească a procesului terminată şi vă dau cuvântul la dezbateri, să susţineţi acuzarea.

PROCURORUL: Domnule preşedinte, având în vedere atrocităţile săvârşite de Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, noi considerăm că aceşti doi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de articolele 162, 163, 165 şi 357 din Codul penal, articole în baza cărora solicităm condamnarea celor doi inculpati la pedeapsa cu moartea, totodata, solicităm confiscarea totală a averilor soţilor Ceauşescu.

JUDECĂTORUL: Aveţi cuvântul în apărare.

AVOCATUL TEODORESCU: Înainte de a discuta problemele de drept, care se ivesc din ceea ce susţin inculpaţii, cărora le acordăm asistenţă chiar faţă de poziţia obstrucţionistă a acestora, eu voiesc să vă înfăţişez faptul că le-am făcut noi onoarea, venind de la Bucureşti să le acordăm apărarea care în ultimii 25-30 de ani nu s-a respectat. Că noi înţelegem ca avocaţi să apărăm indiferent pe cine ar fi şi indiferent de faptele pe care le-a săvârşit, dar în limita dispoziţiilor legale, a faptelor de care luăm cunoştiinţă prin rechizitoriu, a probelor care ni s-au fost căutate de către poziţia absolut obstrucţionistă a celor cărora le-am făcut cinstea de a le acorda această deplasare în locul acesta. Ca să-i apărăm. Înţelegem totuşi, ca şi ei să înţeleagă, pentru dumneavoastră… nu am nevoie… să facă asemenea lămuriri, că numai un preşedinte în funcţiune poate cere pentru o faptă pe care ar săvârşi-o să fie supus discuţiunii organului legislativ care la noi este Marea Adunare Naţională. Şi că odată cu destituirea dintr-o anumită funcţie de stat, şi noi nu vorbim pe calitatea dumnealui de secretar general al partidului, care e o altă treabă şi o judecă partidul, ci pe calitatea care a avut-o Ceauşescu Nicolae, aceea de preşedinte al acestei ţări. Ori, această calitate din momentul în care Frontul Salvării Naţionale s-a constituit, şi Consiliul care este constituit a luat măsura de demitere a guvernului şi de demitere din funcţia de preşedinte al republicii a lui Ceauşescu Nicolae, acesta este supus dispoziţiilor legale ca orice cetăţean din aceasta ţară. Deci din acest punct de vedere, noi constatăm – şi vă rog să consemnaţi, în procesul verbal al şedinţei, acest fapt – că am constatat că sunt îndeplinite toate formele procedurale prevăzute de lege pentru trimiterea în judecată şi judecarea celor care au compărut în calitate de inculpat. Deci, este o greşeală pe care o săvârşesc cei doi inculpaţi, nu a faptului recunoaşterii sau nerecunoaşterii, pentru că aceasta, recunoaştere sau nerecunoaşterea, dacă este dezminţită de probe nu face două parale. Şi dumnealor au socotit, deşi eu am venit să le acord, să le fac cinstea de a-i apăra. Ei se menţin în aceeaşi poziţie pe care au avut-o dintr-un început, zicând că este un act de provocare dacă i-am întrebat dacă sunt bolnavi psihic sau nu, pentru că una e impunitatea prevăzuta de legi, adică aceea în care eşti bolnav şi poţi fi supus unei expertize psihiatrice şi atunci eşti iresponsabil, mare diferenţă fiind faţă de situaţiunea în care te comporţi ca un iresponsabil, dar eşti responsabil. Şi spre regretul meu care sunt avocat, nici procuror, nici membru al tribunalului militar trebuie să constat şi o spun cu toată certitudinea că inculpaţii cărora noi le acordăm asistenţă, chiar în dauna voinţei sale, pentru că aşa glăsuieşte legea care nu s-a respectat până acum şi dumnealor, amândoi o ştiu, faptul acesta, eu vă spun că dumnealor au acţionat ca iresponsabili, dar cu deplin discernământ în tot ceea ce au făcut. Ei sunt trimişi în judecată pentru patru fapte, eu înţeleg să extind în vreun mod ceea ce a zis rechizitoriul procuraturii şi anume pentru faptele prevăzute de articolele 162, 163 şi 165 şi 357 din Codul penal şi constat în baza probelor care au fost depuse la dispoziţie, că aceştia se fac vinovaţi de aceste fapte. Rugămintea noastră, a apărării, însă, este una singură, ca dumneavostră să luaţi o hotărâre care să nu aibă caracterul de vendetă, să nu aibă caracterul de răzbunare şi să fie şi să o înţeleagă până în ultima lor clipă ei şi alţii care vor mai compare în faţa judecăţii, că poporul acesta, printr-un tribunal legal constituit, că dacă nu ar fi fost legal constituit, noi suntem primii care am fi venit să spunem e nelegală constituită o instanţă judecătorească. Să ştie şi cei doi inculpaţi, cărora fortamente trebuie să le acordăm apărarea pe care nu o voiesc, dar noi trebuie să-i apărăm, pentru că aşa glăsuieşte Constituţia pe care fac vorbire, fără să ştie ce spune în ea. Încălcarea fosta a acesteia şi-i apăr pentru că aşa trebuie, dar şi să se lămurească pentru totdeauna, pentru clipele cât vor mai avea până la sfârşitul vieţii lor, că tribunalul acesta militar a fost şi este legal constituit şi că ei nu au calitatea decât de inculpaţi, iar nu calităţile de stat pe care le-au avut până în momentul în care li s-a ridicat aceste funcţiuni de către organul care este constituit legal în această ţară.

JUDECĂTORUL: Cu privire la faptele lor?

AVOCATUL TEODORESCU: În ce priveşte fapte prevăzute de 162 şi anume aceea de subminare a puterii de stat, în probele care le-au fost culese şi ni s-au pus şi nouă la dispoziţie, nu pot face nici un fel de obiecţiune, socotind că aceştia, într-adevăr, se fac vinovaţi de săvârşirea acestei fapte. În ce priveşte fapte prevăzute de 163 din Codul Penal, actele de diversiune din materialul care ne-a fost pus la dispoziţie de către acuzare şi de care am luat cunoştiinţă, în deplină cunoştiinţă de cauză, ceea ce le spun dumnealor, vă rog să constataţi şi să luaţi act de declaraţie pe care o facem noi în calitate de apărători, că aceştia într-adevăr se fac vinovaţi şi de săvârşirea acestei infracţiuni. În ce priveşte infracţiunea de subminare a economiei naţionale, aceea prevăzuta de articolul 165 din Codul Penal şi toate documentele acesteia care au fost culese în scurt timp, în citeva zile, de organul de urmărire penală, ca documente ce existau acestui moment, se fac vinovaţi aceştia şi de săvârşirea acestei infracţiuni. În fine, ultima faptă în sarcină şi care este şi cea mai gravă, aceea de genocid, prevăzuta de 357, litera c, din Codul Penal, constat că şi această faptă este săvârşită de aceştia. Rugămintea noastră, în calitate de apărători ai celor doi inculpaţi, soţii Ceauşescu Nicolae şi Elena, este aceea ca dumneavoastră să daţi hotărârea, în numele legii, să nu apară ca un act de răzbunare a cuiva, ci să se înţeleagă că pentru acele fapte săvârşite, fiecare inculpat trebuie să-şi primească pedeapsa, aşa cum este prevăzută de lege. Vă mulţumesc.

AVOCATUL LUCESCU: Domnule preşedinte, domnilor asistenţi populari, reprezentanţi din sală, este greu să pui concluzii împotriva oamenilor care, chiar şi deferiţi Justiţiei, nu vor să recunoască crima împotriva poporului român, crima de genocid, nu numai la Timişoara şi Bucureşti, în momentele de faţă, ci crima dinainte de peste 20 şi ceva de ani. Crima prin înfometare, prin lipsă de căldură, prin lipsă de lumină, dar cea mai odioasă crimă a fost crima de a încătuşa spiritul românesc, sufletul acestui popor, în raport de odioasele crime săvârşite la Timişoara, de odioasele crime săvârşite când poporul şi copiii, copii nevinovaţi au fost călcaţi de tancuri cu şenile. Când aţi căutat un act odios, de diversiune, până când Armata cu Securitatea să o puneţi cap la cap şi aţi îmbrăcat ofiţeri ai Securităţii din trupele dumneavoastră în ofiţeri ai Ministerului Apărării Naţionale, să daţi iarăşi o lovitură, ca Armata să nu vină alături de popor, ca poporul să urască Armata şi din această degringoladă dumneavoastră să puteţi câştiga timpul pentru a creşte copiii de la orfelinate pentru a-i trimite în străinătate sau pentru a-i aduce ca trupe de comando împotriva poporului român. Da, a cărui popor, că nu mă refer la oameni în vârstă! Dacă aţi fi împuşcat unul ca noi îi împuşcaţi pentru voinţa lor, dar ca să tăiaţi legăturile de oxigen de la capul bolnavilor, de la copii, să trageţi în spitale şi în bolnavi, să aruncaţi în aer sângele şi medicamentul poporului? Cu hrana cu care Bucureştiul s-ar fi putut hrăni luni de zile, iar militarii ar fi putut să tragă şi să susţină apărarea ţării fermă, i-aţi băgat în subsolurile de unde teroriştii dumneavoastră şi astăzi se duc, se alimenteaza şi luptă împotriva oamenilor nevinovaţi, în speranţa ca dumneavoastră îi veţi mai plăti vreodată din eforturile făcute de România. Cu multă emfază spuneaţi: am plătit datoriile! Nu numai că le-aţi plătit, ne-aţi secătuit şi v-aţi depus destui bani, v-aţi dus la ayatolah să închinaţi un ultim omagiu. Eraţi la fel ca el, acelaşi spirit de clan, care şi-a omorât poporul. Spuneţi că nu recunoaşteţi organismele noastre, ale puterii populare? Nu trebuie să le recunoaşteţi, domnule fost preşedinte, pentru că am luat în ’48 puterea în mână împotriva altora şi nu s-au prevalat de nici un fel de legi ale Statului român. Regele Mihai a avut mai multă demnitate decât dumneavoastră. Poate aţi fi avut mai multă demnitate şi înţelegere din partea poporului român dacă v-aţi fi dat demisia, dacă aţi fi rămas acolo în străinătate, cu străinii aţi trăit, puteaţi să muriţi cu ei, şi vi se ofera acel azil politic.

NICOLAE ŞI ELENA CEAUŞESCU: (râzând) Nu plecăm noi de aici. Aici murim noi.

AVOCATUL LUCESCU: Râsul acesta este semnul voii dumneavoastră. Domnule preşedinte, greutatea apărării, care trebuie să fie apărare şi nu act de acuzare, constă în această odioasă neînţelegere a situaţiei, astăzi şi în clipa de faţă. În aceasta constă greutatea, în sfidarea tribunalului, în nonşalanţa cu care ne luăm căţeii de altfel, ca şi când suntem ridicaţi de pe la case pentru tot ce am făcut. Domnule Preşedinte, aş fi fost unul dintre cei care m-aş fi dus şi aş fi luptat în cadrul Ministerului de Justiţie, în cadrul atribuţiilor noastre profesionale, care trebuie să fie umanitare, trebuie să fie de dăruire faţă de adevăr, faţă de adevărul pentru care se luptă astăzi, aş fi cerut să se suprime pedeapsa cu moartea pentru că în unele cazuri am avut şi nesocotita experienţă, proasta experienţă de a vedea că s-au făcut greşeli. Eu nu v-aş cere pedeapsa cu moartea. Spune cineva, dar este greu pentru poporul român să mai suporte alături cea mai mare suferinţă, cea mai mare pedeapsă este să trăiască în condiţiile în care ni le-a creat nouă, să trăiască cu frica în sân, că poţi fi ridicat şi împuşcat, că poţi fi injectat şi dus la spitalul de nebuni, că împotriva familiei se pot lua cele mai odioase măsuri, că împotriva neamurilor şi asta pe linie ascendentă, cu binele dosar de cadre ţinut de doamna, cu buna ascultare, făcută de domnia sa, este reprobabil, pînă şi pe WC îşi asculta pe demnitari şi pe acoliţi. Cu asta se ocupa scumpa noastră conducere, marea savantă de renume mondial, “codoi”, să-mi iertaţi expresia.

JUDECĂTORUL: Vorbeşte un avocat!

AVOCATUL LUCESCU: Vă rog să discerneţi totuşi momentul în care daţi soluţia asupra, în primul rând a crimelor comise, a crimelor în lanţ. Poate, cine ştie, o singură atenuantă ne-a ajutat să ne vedem liberi prin trei catastrofale greşeli făcute: a adunat masele care ştia că sunt împotriva lui şi a ucis generalul care îi apăra pielea, pentru că nu a fost de acord să tragă într-adevăr în muncitori. Armata nu a fost niciodată de acord cu aşa ceva. Aţi ucis tineri, ce au fost copiii aceia minunaţi, ce au fost de vină? Cu preţul, de care popor vorbiţi, dacă preţul libertăţii noastre este câştigat cu sângele acestor copii. Domnule Preşedinte, aveţi aceste lucruri şi ca atenuante aş spune, pentru că practic tocmai megalomania pe care a avut-o ne-a adus aici, da, tocmai pentru acest lucru veţi vedea şi demnitatea soluţiei, veţi vedea şi faptele. Vă mulţumesc pentru atenţie.

JUDECĂTORUL:Inculpat Ceauşescu Nicolae, dumneata ce ai de spus la ultimul cuvânt.

CEAUŞESCU: Nu sunt inculpat, sunt preşedintele României, comandant suprem şi voi răspunde în faţa Marii Adunări Naţionale şi reprezentanţilor clasei muncitoare şi cu asta am terminat. Totul este minciună de la un capăt la altul, celor care au dat lovitura de stat, trăgând poporul, mergând până la distrugerea independenţei României.

JUDECĂTORUL: Cu dumneata nu se poate stabili un dialog civilizat, raţional, logic.

CEAUŞESCU: Cu oamenii corecţi când mă duceam în fabrică, mă ridicam în faţa muncitorului şi discutam în picioare.

AVOCATUL LUCESCU: Domnule preşedinte, daca îi mai daţi cuvântul în continuare considerăm că este o jignire adusă poporului român şi actului de justiţie româneasca.

JUDECĂTORUL: Tribunalul se retrage pentru deliberare!

[…]

Completul de judecată revine în sală pentru a da citire pronunţării sentinţei.

JUDECĂTORUL GICĂ POPA: Ridicaţi-vă în picioare!

ELENA CEAUŞESCU: Nu dragă, nu ne ridicăm în picioare, suntem oameni …

JUDECĂTORUL: Tribunalul, în numele legii şi al poporului, deliberând în secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena la pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunilor de genocid prevăzute de art 357, aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat prevăzuta de art 162 Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de art 163 Cod Penal şi subminarea economiei naţionale prevăzuta de art 165, aliniatul 2 Cod Penal. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 decembrie 1989.

AVOCATUL TEODORESCU: Vă rog să-mi îngăduiţi să mai iau o dată legătură cu inculpaţii.

CEAUŞESCU: Nu recunosc nici un tribunal.

AVOCATUL TEODORESCU: Nerecunoscând tribunalul nu exercită nici o cale de atac. Vă rog să constataţi că hotărârea e definitivă în condiţiile acestea.

CEAUŞESCU: Cine a dat lovitura de stat poate să împuşte pe oricine!

Tribunalul se retrage.

CEAUŞESCU: România va trăi-n în veci de veci. Toţi trădătorii, oricâţi vor fi… Va trăi România şi poporul român liber, nu cu trădătorii,

CEAUŞESCU: “Mai bine-n luptă cu gloria deplină, decât sa fii sclav încă pe vechiul pământ” … Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lumea asta, dar nimic de trădători!

ELENA CEAUŞESCU: Şi i-am avut lângă noi.

CEAUŞESCU: Da.

ELENA CEAUŞESCU: Da, aşa se întâmplă, trădările vin de lângă tine.

CEAUŞESCU: Nu e voie, nu e voie! Nu ne legaţi!

ELENA CEAUŞESCU: Nu sunt de acord! Împreună am luptat, să murim împreună. Dacă vreţi să ne omorâţi, ne omorâţi pe amândoi, împreună, nelegaţi. Nu dragă.. împreună, mergem împreună, legea aşa spune. Ne dă dreptul să fim împreună. Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? Nu admit, nu puneţi mâna pe noi, nu ne legaţi, nu ne jigniţi, nu ne legaţi, nu e voie să ne legaţi! Vă e frică de popor. Nu ne rupeţi mâinile mă copii. E ruşine! V-am crescut ca o mamă, daţi-mi drumul la mâini, îmi rupeţi mâna, daţi-mi drumul, aoleo, măi băiatule, mă!

UN MILITAR: Jumătate din colegii noştri sunt morţi din cauza dumneavoastră. Ai noştri, colegii, fraţii noştri!

CEAUŞESCU: Nu! Nu! Vă minte.

MILITARII: Nu ne minte.

ELENA CEAUŞESCU: Ăia sunt ai Securităţii, nu sunt ai noştri. Noi suntem aicea aşa, mai avem noi puterea? Voi o aveţi! Întrebaţi-i pe cei care au puterea!

Pentru ce au fost acuzați soții Ceaușescu

Au existat mai multe capete de acuzare în procesul soților Ceaușescu. Genocid, peste 60.000 de victime, subminarea puterii de stat prin organizare de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat, infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraş etc, dar și subminarea economiei naţionale și încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine au fost reproșate celor doi dictatori.