Proliferarea armelor de distrugere în masă. Războiul din Ucraina subminează consensul privind rezoluțiile internaționale

Războiul din Ucraina contribuie la erodarea consensului global cu privire la proliferarea armelor periculoase. Atunci când Volodimir Zelenski s-a întâlnit cu Joe Biden, pe 21 septembrie, subiectul aprovizionării cu arme a Ucrainei a fost pe ordinea de zi. Aceeași chestiune a fost aproape sigur abordată și de Vladimir Putin și Kim Jong-un, atunci când cei doi s-au întâlnit, tot luna aceasta.

Menținerea fluxului de arme pe frontul ucrainean

Cert este că, în condițiile în care conflictul început de Rusia în Ucraina se prelungește de mai bine de un an și jumătate, ambele părți sunt din ce în ce mai disperate să mențină fluxul de arme. Iar acest lucru i-a alarmat pe oficiali ca Izumi Nakamitsu, înaltul reprezentant al Națiunilor Unite pentru probleme de dezarmare. Acesta a avertizat asupra încălcării rezoluțiilor internaționale împotriva transferului ilegal de arme și asupra riscului de proliferare, chiar și după încheierea războiului.

Experții în securitate internațională și proliferare a armelor, împărtășesc aceste preocupări. După atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, s-au depus eforturi pentru a se crea un consens global privind proliferarea armelor. Însă războiul din Ucraina contribuie la o reorganizare a politicii globale care a erodat cooperarea pentru a opri răspândirea armelor și a tehnologiilor periculoase, cum ar fi rachetele avansate, dronele, munițiile și componentele și know-how-ul necesare pentru a le construi.

Războiul în sine nu este cauza acestei tendințe. Competiția tot mai mare dintre China și Rusia, pe de o parte, și Statele Unite și aliații săi, pe de altă parte, a determinat îndepărtarea de consensul privind neproliferarea armelor, scrie The Conversation.

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

Consensul de după 11 septembrie 2001

Eforturile de încurajare a dezarmării și neproliferării armelor la nivel mondial datează dinaintea Primului Război Mondial și pot fi observate în diferitele convenții menite să oprească răspândirea armelor nucleare, chimice și biologice. Însă acestea au variat în ceea ce privește domeniul de aplicare și eficiența, iar acum se recunoaște că, în acea perioadă, Uniunea Sovietică violat în mod clandestin tratatele, inclusiv Convenția privind armele biologice și chimice.

Preocupările globale legate de amenințarea terorismului după 11 septembrie 2001 au făcut ca țările să privească cu un sentiment de mai mare urgență către neproliferare. Cu sprijin internațional, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 1540 în 2004, stabilind un mandat obligatoriu din punct de vedere juridic pentru toate statele membre pentru a face față proliferării ilicite a armelor de distrugere în masă.

De asemenea, Consiliul a creat un comitet internațional însărcinat cu acordarea de sprijin statelor membre în vederea combaterii proliferării și a dezvoltării sistemelor de control strategic al comerțului cu armament. De atunci, comitetul, cu un sprijin internațional larg, a asistat statele prin răspunsuri la solicitări specifice privind îmbunătățirea sistemelor de control al comerțului strategic și prin organizarea de activități de informare care să ajute statele individual să abordeze anumite domenii, cum ar fi îmbunătățirea conformității cu diverse regimuri de neproliferare.

Aceste evenimente sunt adesea susținute de numeroase state, inclusiv China, SUA și Rusia. ONU a instituit, de asemenea, regimuri de sancțiuni multilaterale pentru a aborda proliferarea ilicită a armelor și rolul acesteia în conflicte, de la sancțiunile privind programele nucleare și de rachete nord-coreene până la acordul nuclear iranian, acum suspendat.

Digisport.ro

FOTO După ce s-a lăsat filmată la duș, alături de soțul ei, a semnat contractul vieții. ”Ne vedem acolo”

Cooperare între rivali

Acest sistem a înregistrat o cooperare transnațională legitimă – chiar și între rivali – și un succes în reducerea proliferării ilicite de arme. Consensul privind neproliferarea de după 11 septembrie 2001 s-a bazat pe regimurile multilaterale de control al exporturilor deja existente, care urmăreau să limiteze răspândirea armelor și tehnologiilor periculoase.

Aceste regimuri erau diferite de regimurile de control al comerțului din perioada Războiului Rece, cum ar fi Comitetul de coordonare pro-occidental pentru controlul multilateral al exporturilor, sau COCOM, care urmărea să limiteze răspândirea armelor și a tehnologiei către țările Pactului de la Varșovia, adică cele aliate cu Uniunea Sovietică și China.

Sfârșitul Războiului Rece a adus crearea și extinderea unor regimuri de neproliferare mai cuprinzătoare – cum ar fi Aranjamentul de la Wassenaar, care promovează transparența și o mai mare responsabilitate în transferul de arme convenționale și de bunuri și tehnologii cu dublă utilizare, și Regimul de control al tehnologiei rachetelor, sau MTCR, care urmărește să limiteze proliferarea sistemelor de rachete și a altor sisteme de lansare și tehnologii. Aceste măsuri au mers pe urmele regimului de control al exporturilor din cadrul Grupului furnizorilor nucleari, care a inclus inițial Uniunea Sovietică.

Ucraina și noua ordine mondială de neproliferare

Dar consensul privind neproliferarea armelor a fost serios amenințat de tensiunile și rivalitatea crescute dintre Statele Unite și China și Rusia – și au ajuns la un punct culminant în legătură cu Ucraina. Sancțiunile impuse de Occident în urma invaziei ruse au înfuriat Moscova și Beijingul. Pentru Rusia și China sancțiunile unilaterale subminează cooperarea internațională și reflectă o dorință a puterilor occidentale – în special a Statelor Unite – de a-și afirma voința asupra altora.

Statele Unite și aliații lor susțin că sancțiunile sunt necesare pentru a contracara agresiunea rusă împotriva Ucrainei. Ele vizează creșterea costului pentru Rusia de a achiziționa bunuri și tehnologie militară și de a face lanțurile lor de aprovizionare mai vulnerabile la perturbări.

Lăsând la o parte argumentele privind meritele acestora, sancțiunile au forțat Rusia să devină creativă în ceea ce privește modul în care achiziționează bunuri și tehnologie. Rusia se bazează din ce în ce mai mult pe importurile din state care fac la rândul lor obiectul unor sancțiuni internaționale, cum ar fi Iranul și Coreea de Nord, și pe transportul de articole sancționate, inclusiv arme, prin Marea Caspică.

Axa Moscova-Teheran-Phenian

Iranul a fost acuzat că a furnizat drone Moscovei și a dezvoltat instalații și tehnologii de producție de drone, primind în schimb bunuri care încalcă sancțiunile din partea Rusiei. Între timp, legăturile din ce în ce mai strânse ale Rusiei cu Coreea de Nord – și încălcarea sancțiunilor ONU împotriva acesteia – au subminat eforturile multilaterale de neproliferare împotriva statului asiatic izolaționist.

Coreea de Nord a reușit să obțină prin intermediul livrărilor de arme către Rusia un sprijin mai mare din partea Moscovei pentru programele sale nucleare și de rachete, după cum a demonstrat-o vizita recentă a liderului nord-coreean Kim Jong-un la cosmodromul Vostocini din Orientul Îndepărtat al Rusiei.

În acest mediu geopolitic în schimbare, mecanismele ONU de a împiedica Coreea de Nord să își dezvolte stocul de arme sunt pe cale de erodare. Deși Rusia și China au votat pentru reînnoirea comitetului grupului de experți al ONU pentru a ajuta la aplicarea sancțiunilor împotriva Coreei de Nord, au votat, de asemenea, împotriva consolidării sancțiunilor, pentru prima dată din 2006.

Transferurile de arme occidentale, deși importante pentru apărarea Ucrainei, au, de asemenea, consecințe asupra neproliferării. Decizia Statelor Unite de a trimite muniții cu dispersie în Ucraina stârnit suficiente controverse. Transferul unor astfel de proiectile ar putea submina eforturile – și propriul elan al SUA – în vederea interzicerii utilizării acestora, lucru la care au aderat peste 120 de țări.

Liniile roșii, deja încălcate

Statele Unite nu sunt singurele dintre țările occidentale care nu au o linie de demarcație în ceea ce privește exportul de arme. Marea Britanie și Franța au exportat rachete de croazieră de atac terestru Storm Shadow/ SCALP în Ucraina – o mișcare care probabil încalcă „prezumția de refuz” a regimului de control al tehnologiei rachetelor, care privește rachetele cu o rază de acțiune de 300 de kilometri și o încărcătură utilă de 500 de kilograme. Această prezumție de refuz, deși nu este obligatorie din punct de vedere juridic, a ghidat statele membre ale MTCR încă de la crearea sa, deși nu fără unele tensiuni în trecut.

Marea Britanie a declarat că, având în vedere circumstanțele, transferul nu încalcă MTCR și a primit sprijinul SUA pentru export. Orice decizie a SUA de a trimite rachete ATACMS, aprobată recent de către administrația Biden, va submina, de asemenea, în mare măsură orice posibilă cooperare continuă cu Rusia prin intermediul Regimului de control al tehnologiei rachetelor, precum și cu China – care, deși nu este membră, s-a angajat să adere la termenii acestuia. Transferurile de arme sunt vitale pentru apărarea Ucrainei, dar liderii occidentali trebuie să fie pregătiți să abordeze consecințele proliferării care ar putea urma.

Neproliferarea pe linii ideologice

Războiul din Ucraina a contribuit la o fracturare a consensului global privind neproliferarea într-un mod care erodează cooperarea și care a dus la apariția unei politici conduse de blocuri globale concurente, așa cum s-a întâmplat în timpul Războiului Rece. Acest lucru este evident nu numai în competiția pentru arme care decurge din conflictul din țara invadată de armata rusă, ci și în modul în care diferite țări impun controale asupra domeniilor implicate în dezvoltarea de arme.

De exemplu, controalele și sancțiunile la export aplicate unilateral între SUA și China. Acestea vizează domenii precum mediul academic, semiconductorii, investițiile străine directe și lanțurile de aprovizionare cu baterii. Toate aceste domenii neglijate anterior primesc o atenție sporită din cauza rolului lor ca surse de cunoștințe și bunuri pentru arme și tehnologii emergente.

Încă mai există speranțe

În ciuda acestor evoluții, cooperarea în domeniul neproliferării armelor este încă posibilă. Chiar și în timpul perioadei de apogeu a Războiului Rece, a existat o cooperare în domeniul controlului armelor și al neproliferării, în special în domeniul nuclear. În mod similar, astăzi, marile puteri se pot concentra pe continuarea cooperării în domenii precum aeronavele fără pilot la bord, spațiul și proliferarea nucleară. Războiul din Ucraina poate fi un semn prevestitor al unei lumi noi și mai periculoase în ceea ce privește neproliferarea, dar acest lucru nu înseamnă că cooperarea multilaterală pentru a stopa proliferarea armelor periculoase este condamnată la eșec.