Radu Gheorghe, ginerele Stelei Popescu, distrus de actriță când a cerut-o de soție pe Doina Maximilian: ”Cartofor, bețiv”

Astăzi, 16 ianuarie 2024, de ziua lui, celebrul actor Radu Gheorghe vorbește, în exclusivitate, despre viața personală și relația minunată pe care a avut-o cu soacra lui, inegalabila Stela Popescu.

Ginerele regretatei Stela Popescu, Radu Gheorghe, împlinește 73 de ani

Promotorul stand up comedy în România, actorul Radu Gheorghe face dezvăluiri exclusive, chiar de ziua lui. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, aflăm cum a cunoscut-o pe Doina Maximilian, fiica Stelei Popescu și a lui Mihai Maximilian.

A fost dragoste la prima vedere așa că s-a grăbit că o ceară de nevastă de la toate cele 3 cupluri de părinți pe care îi avea Doina. Aflăm ce fel de soacră a fost Stela Popescu și cum îl caracteriza, cu drag și în glumă, celebra actriță.

Ce regrete are Radu Gheorghe: ”Aș schimba unele decizii”

La mulți ani, domnule Radu Gheorghe. Cum vă simțiți la 73 de ani?

-În primul rând, vă mulțumesc pentru urări! Și, la rândul meu, vă doresc un an 2024 fericit ! Până acum, mai în glumă, mai serios, răspundeam la această întrebare cu un ton săgalnic, 27. Păstrând paradigma, vă dați seama că brusc am îmbătrânit cu 10 ani. Am deja 37, și mă simt așa. Desigur, evit să mă uit prea des în oglindă și în buletin. În definitiv mă aflu doar la vârsta a treia, deci la jumătatea vieții, judecând că și automobilul pe care-l conduc are 6 viteze.

Digi24.ro

Un român a vrut să fure bani dintr-un bancomat din Italia și a rămas fără o mână

Cum era Radu Gheorghe la 20 de ani și cum este acum, la 73? Ce simțiti că ați câștigat și ce ati pierdut?

-Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș schimba unele decizii pe care le-am luat uneori, cu altele posibil mai bune. Dar asta nu duce la concluzia că regret ceva din trecutul meu. Dimpotrivă, sunt fericit că mi s-a întâmplat tot ce mi s-a întâmplat.

Profesional, am încercat și uneori am reușit să fiu în avangarda vieții artistice a generației mele. Poate nu știți, dar mă mândresc cu performanța mea din liceu, un premiu întâi pe țară la pictură, desigur, secția de amatori. Totuși premiul întâi. De aici, trecând prin 12 ani de muzică (studiul viorii) și până la actorie, pantomimă și în sfârșit Stand Up Comedy, nu a fost decât o cursă cu obstacole la a care am participat cu entuziasm și cu succes.

“Nu îi judec niciodată pe colegii mei improvizatori”

Radu Gheorghe, promoterul stand-ul comedy în Romania. Ce părere aveți despre colegii dumneavoastră mai tineri?

Digisport.ro

O actriță celebră din SUA a văzut un român și a izbucnit imediat în râs. Ce a urmat

-Dintotdeauna am improvizat și sunt unul din susținătorii genului de divertisment stand up comedy. Nu îi judec niciodată pe colegii mei improvizatori, ci doar mă bucur de reușitele lor și mă întristez când au vreo seară mai puțin inspirată. Cred că suntem o nație binecuvântată de Dumnezeu cu o grămadă de tinere talente și un public cu un simț al umorului super dezvoltat, însetat să râdă. Asta va face ca teatrul în general și spectacolele de divertisment în mod special să supraviețuiască vremurilor pe care le trăim.

Cât de greu este să faci și să înveți să faci pantomimă?

-Orice gen de artă ai aborda, dacă vrei să faci performanță, să devii profesionist, artist în adevăratul sens al cuvântului, trebuie evident să te instruiești. Atât în stand up cât și în pantomimă, îți trebuiesc în primul rând calități specifice, cultură, rigoare, imaginație și muncă! Doar talentul nu e suficient, dar, asta o știți deja de la Enescu.

”Sunt activ ca la 30”

Când ați ajuns să fiți selectiv în ceea ce privește spectacolele? În ultimii ani chiar nu ați mai apărut așa des pe afișe.

-Cât privește activitatea mea artistică din ultima perioadă, îmi pare rău că vă contrazic, dar 2023 a fost un an plin cu evenimente culturale la care am fost părtaș. Atât în București, cât și în țară. Cel puțin două evenimente în capitală au fost și sunt de neratat pentru cv-ul meu și cultura generală a celor care întreabă. Primul este spectacolul nocturn de la ArCub, regizat de domnul Mircea Cornișteanu, Vineri de la 7 jumătate. Apoi Ucenicul vrăjitor de la Teatrul Național de Operetă și Muzical Ion Dacian, în care eu sunt în postura de dirijor al orchestrei și corului teatrului. Acesta din urmă vi-l recomand și vă invit să-l vedeți imediat ce va fi programat. Ca să nu mai spun de agenda foarte încărcată de festivaluri Folk la care am participat. Pe scurt, sunt activ ca la 30, fie și 7.

“Nimeni nu se mai uita la mine”

Vă mai aduceți aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

-Unul dintre cele mai spectaculoase numere de improvizație pe care am fost forțat de împrejurări să-l inventez a fost cu mulți ani înainte. În cadrul unui spectacol gigant pe stadionul Ghencea, 50.000 de spectatori, exact la apariția mea în mijlocul stadionului, unde ar fi trebuit să fac un număr muzical, toate privirile s-au ridicat spre cer. De acolo se parașutaseră câteva zeci de parașutiști. Nimeni nu se mai uita la mine și apariția mea tindea să fie compromisă. Dar ideea salvatoare, din fericire, a venit la timp.

Am început să comentez la microfon coborârea parașutiștilor. La momentul apropierii lor de stadion mi-am ales unul care părea că va ateriza chiar în mijlocul terenului și mi-am scos batista albă din buzunar. Am așezat-o cu grijă, intuind locul unde va atinge gazonul, i-am făcut semn și contactul vizual fiind stabilit, piciorul parașutistului a călcat exact pe batista mea, în uralele galeriei. Și ăsta a fost tot numărul meu, din acel show.

Cum a fost perioada liceului? Erați timid sau cel mai rebel?

-În liceu am fost rebel, energetic, inventiv, beatnic, hippy, repetent și premiant. Invidiat și admirat, bineînțeles îndrăgostit și, în sfârșit, absolvent. Spre surprinderea tuturor admis la Facultatea de teatru, din prima încercare.

“A fost dragoste la prima vedere, nu am stat mult pe gânduri”

Vă mai aduceți aminte când v-ați îndrăgostit prima dată?

-Eram deja angajat al Teatrului Național din București când am cunoscut-o pe Doina Maximilian. A fost dragoste la prima vedere, nu am stat prea mult pe gânduri. I-am cerut mâna, cum se spune, iar ea a acceptat cererea mea, cu o singură condiție, să o cer și părinților ei. Se mai punea problema? Bineînțeles, i-am spus eu, nebănuind ce urmează.

Stela Popescu spunea, în glumă: “Păcat că e cartofor, bețiv și bate femeile”

Înțeleg că nu a fost ușor.

-Deloc. În primul rând am avut surpriza să aflu că primii aparținători cărora trebuia să mă prezint cu cererea mea, era cuplul celebru de artiști Stela Popescu și Mihai Maximilian. Zis și făcut. Cu toată emoția m-am prezentat, cum se obișnuiește, cu un buchet de flori și o sticlă de Johny Walker, la prima serie de părinți. Au fost foarte amabili și cred că am trecut proba eliminatorie. Spun cred, pentru că nu știu prea bine cum a decurs interogatoriul, deoarece Puiu Maximilian  și cu mine am golit sticla pe care o adusesem.

A doua zi Doina mi-a povestit că sa mers pe principiul in vino veritas. Așa că am spus cam tot ce știam despre mine, la ora aia. Oricum, Stela avea deja referințe solide de la colegii mei binevoitori și anume, citez: „Radu? Un mare talent… Păcat că e cartofor, bețiv și bate femeile”. Cu așa recomandare, trebuia, dacă știam, să mă prezint la ei și cu un avocat. A urmat una dintre cele mai fericite perioade din viața mea. Și urmarea firească, un copil, o minune de fată, cu care m-am înțeles întotdeauna din priviri. Stanca (Buru) Radu este amprenta noastră genetică, a mea și a Doinei, peste timp. Ei, iată, acum sunt și bunic.

“De data asta eu am fost mai precaut”

Și cu următoarele cupluri de părinți cum a mers?

-Al doilea cuplu de părinți, a fost Ion Maximilian, tatăl Doinei, și Victoria. Întâlnirea s-a desfășurat în deplasare, la Tulcea, unde s-a procedat cu același ritual. Dar, de data asta eu am fost mai precaut, am băut mai mult apă cu gheață, așa că cel care a plecat fără să știe prea bine ce s-a hotărât, a fost tatăl miresei. Dar se pare că am trecut și acest examen cu bine, doar cu avertismentul că „băiatul ăsta nu prea ține la băutură”.

În sfârșit, al treilea cuplu de părinți, pe care trebuia să-i conving de intențiile mele serioase a fost mama Doinei Maximilian, Marilena și soțul ei Victor, care trăiesc în Cehoslovacia, așa că cererea a fost transmisă și acceptată prin interpuși.

“Stela era motorul bunei dispoziții și al gândirii pozitive”

Timp de 20 de ani ați fost ginerele Stelei Popescu. Cum era ca soacră, ce vă plăcea să faceți când vă întâlneați?

-Desigur, am fost onorat și mândru să fac parte dintr-o familie de artiști de talia multiplilor mei socri. Am încercat în permanență să mă ridic la înălțimea nobleții lor. Ne-am înțeles tot timpul la perfecție. Stela era motorul bunei dispoziții și al gândirii pozitive. A fost pentru mine exemplul perfect de urmat, ca om și profesie. Despărțirea de ea a fost grea și a lăsat urme adânci, pe măsura amintirilor frumoase, petrecute împreună.

Radu Gheorghe vorbește despre cel mai dificil moment

Care a fost cel mai greu moment din viața dumneavoastră?

-Fără discuție, una dintre cele mai grele perioade din viața mea de până acum, a fost reîntoarcerea în țară din Statele Unite, după 6 ani. Reintegrarea a fost mai dificilă decât toată șederea în occident.

A existat vreun moment în viața dumneavoastră când v-ați considerat celebru?

-Din fericire, am fost întotdeauna cu picioarele pe pământ, nu m-am considerat niciodată o vedetă. Chiar dacă eram recunoscut ca actor întotdeauna m-am comportat normal cu toți oamenii pe care i-am cunoscut. Asta m-a ajutat să revin pe firmament, la nivelul capacităților și talentului cu care am fost hărăzit.

Ce nu știe lumea despre dumneavoastră?

-Sunt un împătimit al sporturilor de apă. Caiac pe Dunăre și windsurf pe mare. Cu pescuitul, sunt novice. Am scule, dar peștii râd de mine. Nu am inimă să trec o râmă vie prin cârlig, așa că pescuiesc cu cârligul gol. Doar, doar.

“Nu îi judec pe colegii mei pentru că știu prin ce trec”

Ce vă face să râdeți și ce vă face să plângeți, cu adevărat?

-Apropos de râs, mă consider unul dintre cei mai buni spectator. Râd dacă e de râs, plâng, dacă e de plâns, mă emoționez și eu ca și toți ceilalți atunci când e cazul. Nu îi judec pe colegii mei pentru că știu prin ce trec ca să ajungă la sufletul spectatorilor. Aplauze tuturor celor care-și înving emoțiile și dăruiesc clipe de neuitat, celor care au nevoie de măcar câteva clipe de uitare.

Ce proiecte aveți pentru noul an?

-În 2024 voi putea oferi spectatorilor mei o nouă premieră. O comedie cu cinci personaje. Eu voi fi unul dintre cei cinci și nu pot să vă dezvălui deocamdată decât că premiera se preconizează să fie în luna ianuarie. Vă voi ține la curent. Numai bine!