La trei luni de la începerea conflictului dintre Israel și Hamas, civilii au fost cei mai afectați de violențele ambelor părți, peste 22 000 de palestinieni din Fâșia Gaza și 1 200 de israelieni și-au pierdut viața. Aproximativ 85% dintre locuitorii din enclava palestiniană au fost, de asemenea, strămutați, iar un sfert din populație se confruntă cu foametea, potrivit Organizației Națiunilor Unite.
Conflictul dintre Israel și Hamas are încă un drum lung de parcurs și s-ar putea să se îndrepte spre un impas. Secretarul american de Stat, Antony Blinken, este așteptat în Israel pentru discuții privind conflictul, pe fondul unor noi tensiuni la granița israeliano-libaneză, ceea ce sporește temerile privind o conflagrație regională. Până în prezent, Israelul nu a reușit să atingă nici unul dintre principalele sale obiective de război: distrugerea Hamas și eliberarea celor 240 de israelieni rămași ostatici de la 7 octombrie.
Luptătorii Hamas continuă să folosească rețeaua lor de tuneluri pentru a prinde în ambuscadă soldații israelieni și lansează rachete asupra Israelului, deși în cantități mult mai mici: 27 de rachete au fost lansate la începutul noului an, față de 3.000 în primele ore ale conflictului de la 7 octombrie.
Există încă aproximativ 130 de israelieni ținuți ostatici și doar un singur ostatic a fost eliberat de către Forțele de Apărare Israeliene (IDF), spre deosebire de eliberările aranjate prin intermediul mediatorilor din Qatar și Egipt. Societatea israeliană este divizată între cei care doresc să acorde prioritate negocierilor pentru eliberarea ostaticilor și cei care doresc să se acorde prioritate eliminării Hamas, scrie The Conversation.
Israelul a obținut un succes simbolic important prin uciderea adjunctului Hamas, Saleh al-Arouri, în Beirut, la 2 ianuarie. Deși Israelul nu a revendicat în mod oficial responsabilitatea, nu există nici o îndoială că se află în spatele acestei acțiuni. Însă cei doi lideri Hamas din Gaza pe care Israelul dorește cel mai mult să îi elimine, liderul politic Yahya Sinwar și liderul militar Mohammed Deif, sunt încă în libertate.
Israelul are în continuare sprijinul SUA în Consiliul de Securitate al ONU, care a reușit să adopte doar o rezoluție de compromis (pauze umanitare și culoare pentru acces umanitar) de la începutul războiului. Dar administrația Biden face presiuni publice asupra Israelului pentru a-și schimba tactica în vederea reducerii la minimum a victimelor palestiniene. Guvernul israelian este, de asemenea, divizat în ceea ce privește modul în care Fâșia Gaza ar trebui să fie condusă atunci când luptele vor înceta.
Premierul Benjamin Netanyahu a declarat că nu va accepta ca Gaza să rămână ”Hamastan” (controlată de Hamas) sau să devină „Fatahstan” (condusă de Autoritatea Palestiniană, care este dominată de partidul secular Fatah). Președintele american Joe Biden preferă un guvern din Gaza condus de o Autoritate Palestiniană reformată, dar Netanyahu a respins acest lucru și nu a articulat un plan alternativ.
Ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, a prezentat săptămâna trecută ceea ce pare a fi propriul său plan pentru Fâșia Gaza, care implică guvernarea de către autorități palestiniene nespecificate. Planul său nu a primit imediat aprobarea cabinetului israelian și a fost criticat de miniștrii de dreapta dură.
Doi dintre aceștia, ministrul de Finanțe Bezalel Smotrich și ministrul securității naționale Itamar Ben-Gvir, au cerut o soluție care să încurajeze populația palestiniană să emigreze și coloniștii israelieni să se întoarcă în enclavă. Acest lucru ar fi inacceptabil pentru administrația Biden.
De asemenea, campania masivă de bombardamente a Israelului a întors opinia internațională împotriva sa. Luna trecută, prin votul Adunării Generale a ONU, 153 din cele 193 de state membre au cerut încetarea focului. Sunt acum zilele lui Netanyahu numărate? Indiferent dacă apelurile la demiterea premierului israelian sunt sau nu o judecată corectă, este clar că diviziunile interne și lipsa de decizii din cadrul guvernului său pun piedici Israelului în continuarea războiului.
Gruparea militantă a fost în mod evident afectată. Israelul susține că a ucis sau a capturat între 8.000 și 9.000 de oameni din forța de luptă a Hamas, care numără aproximativ 30.000 de membri – deși nu a explicat cum calculează numărul de morți în rândul militanților. Principala realizare a Hamas este faptul că este încă în picioare. Pentru aceasta, gruparea islamistă și teroristă nu trebuie să învingă Israelul – trebuie doar să supraviețuiască atacurilor IDF. Hamas poate revendica și alte aspecte. Atacul său din 7 octombrie a plasat problema palestiniană în fruntea agendei din Orientul Mijlociu.
Cetățenii din statele arabe care au semnat acorduri de pace cu Israelul sunt acum furioși. Iar un acord israeliano-saudit de normalizare a relațiilor dintre cele două țări, care era iminent înainte de conflict, nu mai este deocamdată în discuție. Sondajele de opinie arată, de asemenea, că sprijinul pentru Hamas a crescut de la 12% la 44% în Cisiordania și de la 38% la 42% în Fâșia Gaza în ultimele trei luni. Dacă ar fi posibil să se organizeze acum alegeri palestiniene corecte, acestea ar putea produce rezultate care nu ar fi pe placul Israelului și al SUA.
Președintele SUA, Joe Biden, l-a susținut pe Netanyahu imediat după atacul Hamas, dar eforturile SUA de atunci de a influența planurile de război ale Israelului nu au dat nici un rezultat. Secretarul de stat Antony Blinken a eșuat în efortul său de a convinge Israelul să pună capăt războiului până la începutul noului an. Este puțin probabil ca actuala sa vizită în regiune să producă schimbări majore.
În plus, diviziunile din SUA ar putea să-l afecteze pe Biden în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din noiembrie. Tinerii progresiști cu studii superioare, care tind să voteze cu democrații, au luat parte la demonstrații împotriva sprijinului public al lui Biden pentru dreptul Israelului de a se apăra, dar și pentru modul în care o face. Acești progresiști nu vor vota pentru – aproape sigur – candidatul republican Donald Trump. Dar ar putea sta acasă în ziua alegerilor, oferindu-i un avantaj fostului președinte.
Sprijinul SUA pentru Ucraina a devenit, de asemenea, o victimă a războiului. Republicanii, luând exemplul lui Trump, dau prioritate sprijinului pentru Israel și opririi fluxului de migranți care presează din Mexic granița SUA. Congresmenii republicani își pierd interesul față de Ucraina – ceea ce îl avantajează în mod clar pe președintele rus Vladimir Putin. Toate aceste aspecte se vor înrăutăți dacă Trump va câștiga din nou președinția.
ONU a eșuat, de asemenea, în misiunea sa de menținere a păcii mondiale. Singura rezoluție a Consiliului de Securitate privind războiul din Orientul Mijlociu nu a însemnat nimic, așa cum Rusia a avut satisfacția să sublinieze. Recenta rezoluție a Adunării Generale a ONU a ilustrat izolarea crescândă a Israelului, dar nu a făcut nimic pentru a schimba cursul războiului. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a fost neputincios în a influența Israelul sau Hamas.
Gruparea militantă Hezbollah va face mult zgomot în legătură cu uciderea lui Saleh al-Arouri într-o zonă din Beirut controlată de grupare. Dar Hezbollah primește în contiuare ordine de la Teheran, care încă nu dă semne că ar vrea să se implice direct în război. Acestea fiind spuse, Iranul pare să nu aibă nici o problemă cu mandatarii săi, Hezbollah în Liban și rebelii Houthi în Yemen – care oferă un sprijin simbolic pentru Hamas prin atacuri limitate cu rachete, drone și artilerie.
Este probabil ca Iranul să iasă întărit în această abordare de recentele atentatele cu bombă de la mormântul fostului comandant al Forțelor Quds, Qassem Soleimani, de săptămâna trecută, care au ucis aproape 100 de iranieni. Atentatele au fost revendicate de ISIS, ceea ce va face probabil ca Iranul să se concentreze mai mult pe securitatea sa internă decât pe ajutorul pentru Hamas.
La 7 ianuarie, războiul dintre armata israeliană și Hamas în Fâșia Gaza a intrat în cea de-a patra lună. În ajunul acestei date-cheie, Tzahal (IDF) a anunțat că și-a atins primul obiectiv: „dezmembrarea structurii militare a Hamas în nordul Fâșiei Gaza”, potrivit unei declarații făcute sâmbătă seara de purtătorul său de cuvânt, generalul Daniel Hagari.
Dar cu ce costuri? Potrivit Ministerului Sănătății din Hamas, aproape 23.000 de palestinieni au murit în lupte, majoritatea femei și minori din Gaza. De partea israeliană, bilanțul victimelor este de puțin sub 1.200 de morți, dintre care 850 de civili, scrie Huffington Post.
În zorii zilei de 7 octombrie, sute de luptători Hamas se infiltrează în Israel din Gaza – la sol și în aer cu ajutorul parapantelor – și comit masacre în orașele de frontieră, la kibuțuri și la un festival de muzică.
În jur de 1.140 de persoane, majoritatea civili, au fost ucise de partea israeliană. 250 de ostatici și cadavre au fost transportate în Fâșia Gaza, un număr fără precedent. Premierul israelian Benjamin Netanyahu promite să „anihileze” Hamas, o grupare clasificată drept teroristă de Statele Unite, Uniunea Europeană și Israel.
După ce a ripostat cu bombardamente masive și a supus Fâșia Gaza unui asediu total, Israelul a cerut locuitorilor din orașul Gaza să evacueze spre sud. Potrivit ONU, 1,9 milioane de persoane, adică aproximativ 85% din locuitorii teritoriului, au fost strămutate în ultimele trei luni.
O lovitură a lovit spitalul Ahli Arab din orașul Gaza, ucigând cel puțin 471 de persoane, potrivit Ministerului Sănătății al Hamas, și între „100 și 300”, potrivit serviciilor de informații americane. Hamas și Jihadul Islamic au acuzat Israelul, care a negat atacul.
Apara primul semn de speranță pentru familiile ostaticilor. Doi americani, o adolescentă de 17 ani și mama ei de 59 de ani, care erau reținute de Hamas, au fost eliberate „din motive umanitare”, în urma „medierii Qatarului”.
Armata israeliană a lansat o campanie terestră. În mai multe rânduri, IDF a bombardat și tabere de refugiați, cum ar fi Jabaliya, în nord, făcând zeci de morți, potrivit Hamas.
Armata israeliană a asediat spitalul Al-Shifa, cel mai mare spital din Gaza, unde susținea că Hamas a instalat un centru de comandă militar strategic, afirmație negată de mișcarea palestiniană. Aproape întreg spitalul a fost evacuat trei zile mai târziu, în urma unei operațiuni desfășurate de Tzahal. Israelul nu a considerat că operațiunea a încălcat dreptul internațional.
Un moment de cotitură în conflict. Începe un armistițiu între Israel și Hamas în cadrul unui acord care permite eliberarea, în șapte zile, a 80 de ostatici israelieni sau binaționali. La schimb, sunt eliberați 240 de prizonieri palestinieni.
De asemenea, au fost eliberați 25 de străini sau persoane cu dublă cetățenie, majoritatea muncitori agricoli thailandezi. Armistițiul a permis intrarea unor convoaie mai mari de ajutoare umanitare din Egipt, deși acestea sunt încă insuficiente, potrivit ONU.
Armata israeliană mută zeci de tancuri în sudul Fâșiei Gaza, unde și-a intensificat raidurile aeriene de la reluarea ostilităților. Luptele la sol se desfășoară în orașele Khan Yunis și Rafah.
Armata israeliană anunță că a ucis trei ostatici israelieni. Aceștia fuseseră identificați „din greșeală” ca fiind o „amenințare” în timpul luptelor din Shejaiya. Potrivit unui oficial militar israelian, soldații IDF s-au „simțit amenințați” de aceștia A doua zi, sute de persoane au manifestat pe străzile din Tel Aviv, cerând în special eliberarea imediată a ostaticilor încă deținuți de Hamas.
Numărul doi din Hamas, Saleh al-Arouri, a fost ucis în apropiere de Beirut, într-o lovitură atribuită Israelului. Acest lucru a reaprins temerile legate de o extindere regională a conflictului, schimburile de focuri la granița israeliano-libaneză fiind aproape zilnice de la începutul războiului. Două zile mai târziu, peste o mie de persoane au participat la înmormântarea lui Saleh al-Arouri la Beirut.