Potrivit unui banc vechi, “la români orice activitate e bună dacă nu degenerează în muncă.” E corect, cum la fel de corect e că există trei verbe importante. “A fi”, “a avea” și “a face”. În fotbalul românesc e important și al patrulea verb: “a vorbi”. Mult și aiurea.
“A fi”, “a avea” și “a face” îl caracterizează pe Răzvan Lucescu. După ce i-a chinuit pe toți magnații Atenei, Răzvan l-a învins săptămână trecută și pe “Împăratul” (niciodată nu mi-au plăcut poreclele astea gonflate folosite de presa sportivă) de la Istanbul, Fatih Terim, trecut pe corabia ateniană.
Pe Răzvan Lucescu cred că îl urmăresc destule echipe mari din afara Greciei, pentru că mi se pare mai ușor să câștigi o cupă europeană decât campionatul Greciei cu o echipă din afara Atenei.
Meciul Dinamo – Rapid a fost, în principal, despre “a vorbi”. Dinamo are doar verbul “a fi”, adică unica reușită e că nu s-a desființat după retrogradare. Până prin 2010, Dinamo a însemnat “a fi”, “a avea” și “a face”. Iar Rapid se poate lăuda cu “a fi” și “a avea” mai mult decât Dinamo, dar oricum e puțin.
Domnule Șucu, Rapidul a eliminat Feyenoord, Hertha Berlin, Hamburg. Nivelul de atunci l-a depășit doar galeria, care cânta în Giulești când Rapidul joacă pe alt stadion.
La FCSB, “a fi”, “a avea” și “a face” merg foarte bine, după cum s-a văzut și la Craiova, iar punctele din clasament ne fac să uităm despre “a vorbi”, un verb deloc neglijat la “FCSB egal Steaua”, măcar pentru mine. Campionatul e rezolvat. La FCSB sunt talente mari.
De departe numărul unu e Meme Stoica. L-am văzut într-un filmuleț pe tiktok. Lua masa, în autocar, dintr-o caserolă de carton. Cu un singur braț al ochelarilor mânca exact ca un chinez cu două bețisoare. Dacă Memelușul și-ar cumpăra și un baston cu măciulie ar fi mai tare decât doi nigerieni.