Răzvan Popescu de la Radio ZU, amintiri cu prima iubire: “M-am panicat, m-am speriat și am fugit de ea”

Răzvan Popescu își aduce aminte de prima dragoste din viața lui, o fată extraordinară, colegă de liceu, de care însă a fugit în momentul în care ea a răspuns sentimentelor lui. Având o mare frică de respingere celebrul om de radio, îndrăgostit fiind, s-a speriat și a plecat.

Răzvan Popescu, amintiri despre prima mare iubire

Răzvan Popescu, celebrul DJ de la Radio ZU își deschide sufletul într-un interviu, în exclusivitate, pentru FANATIK. Ne povestește despre cea mai mare frică a lui, aceea de a nu afla fetele la liceu că era încă virgin, despre copilăria lui petrecută în spatele blocului și despre prima lui iubire din liceu.

Răzvan Popescu ne povestește emoțiile trăite la 18 ani când a avut prima lui oră de emisie, cum și-a cunoscut soția și cât de bine se înțelege cu Cuza, colegul lui de emisiune.

Celebrul om de radio își aduce aminte când a câștigat primii bani din viața lui, ne spune ce ar face dacă ar fi, pentru o zi, președinte și ne povestește cel mai mare regret al său, moartea tatălui.

Digi24.ro

O fetiță de 4 ani a murit după ce ar fi mâncat macrou congelat. Bunica a făcut infarct când a auzit și a murit și ea

“Prima dată am slăbit de la 143 la 90 de kilograme”

Câte kilograme ai reușit să slăbești? Cum te simți când te uiți în oglindă?

-Nu cred că numărul kilogramelor contează dar de dragul întrebării, recunosc că am dat jos 47 de kile, de la ultimul cântar cum ar fi. Nu prea mă uit în oglindă dar pot să-ți spun cum mă simt când mă duc să-mi iau haine. N-ai cum să nu trăiești satisfacția că un tricou și o pereche de blugi care nu-ți veneau stau acum decent pe tine.

De câte ori, până ai decis să faci operație, ai încercat să slăbești?

-Viața mea este o cură de slăbire continuă. Am avut perioade în care eșuam și da, le-am încercat pe toate. Am plecat ca tot românul cu dietele din reviste, am cunoscut oameni care se pricepeau și m-au ajutat, prima dată am slăbit de la 143 la 90 de kilograme. Atunci am învățat niște lucruri corecte în ceea ce privește mâncatul sănătos. Am mai avut încă o tentativă când am slăbit de la 131 la 90 de kile. Nu am mai avut puterea s-o iau de la început și a treia oară așa că am decis să fac operație.

Ai vreun sfat pentru cei dornici să scape de câteva kilograme în plus?

-Eu cred, și vorbesc din experiența mea vastă în ceea ce privește curele de slăbire, când vrei să slăbești este important că atunci când mergi seara la culcare să îți fie foame. Dacă ti-e foame înseamnă că e bine.

Răzvan Popescu, despre Flick: ”Nu ne-am certat”

Sincer, ai momente când îți lipsește Flick?

-Au fost niște ani alături de Flick, aveam momente când râdeam din senin, scotea niște glume de nicăieri dar acum nu mai avem nicio relație, nici profesională nici personală. Asta nu înseamnă că am uitat lucrurile bune pe care le-am făcut împreună și vreau să fie foarte clar că nu ne-am certat, doar că drumurile noastre nu se mai intersectează.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

Cum rezonezi cu Cuza?

–La Cuza o s-o numesc ‘norocul prostului’, am nimerit-o în alegerea pe care am făcut-o. Cuza mi-a fost întodeauna simpatic, ne cunoșteam, plus că nu are cum să nu îți fie simpatic Cuza decât dacă ai niște probleme la cap.

La el am apreciat mereu naturalețea, este genul de persoană publică naturală și asumată, iar asta e vital pentru o persoană de radio. Ascultătorii asta apreciază, nu e altfel în fața microfonului decât în viața de zi cu zi. Funcționăm bine de la prima emisiune. Tot răul spre bine văd că se potrivește în cazul nostru.

Nostalgia copilăriei: “Știu sigur însă că a dispărut ceva esențial din copilăria mea, ieșitul în spatele blocului”

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte vreo întâmplare memorabilă?

-Copilăria mea a fost mișto chiar dacă nu a fost o copilărie fericită cum au copiii azi, nu am avut cadouri și pofte făcute zilnic, dar dacă întru în pielea copilului Răzvan nu cred că mi-a lipsit ceva. Chiar dacă a fost extrem de modestă copilăria mea din punctul de vedere al lucrurilor materiale, adică jucării și hăinuțe. Nu mă înțelege greșit, am avut și o mașinuță teleghidată în copilărie, aveam și un volan de la o mașină, aruncat de cineva. Mă jucam fotbal cu pachete de țigări, făceam și echipe cu ele. Știu sigur însă că a dispărut ceva esențial din copilăria mea, ieșitul în spatele blocului.

Erau foarte importante jocurile din spatele blocului. Ne adunam cam 50 de copii, furam căruciorul de la aprozar și ne dădeam cu el  iar când venea paznicul lăsam căruciorul în drum și fugeam. Mergeam pe șantier să furăm țevi pentru cornete, dacă ne fugărea paznicul săream și de la etajul 1 ca să scăpăm. Ieșeam din casă la 9 dimineața și ne întorceam seara. În gașca mea toți aveam câini și ne urcam în tramvaiul 5, ocupam jumătate din al doilea vagon și nimeni nu avea curaj să stea lângă noi.

Amintiri din copilărie: “Vacanțele mele de vară se întâmplau în spatele blocului”

Îți petreceai vacanțele la bunici?

-Fac parte dintre copiii care nu au avut parte de dragostea bunicilor, i-am pierdut când eram foarte mic. Mă duceam la bunicii altor prieteni și așa mi-am dat seama cât de norocoși au fost ei. Vacanțele mele de vară se întâmplau în spatele blocului. După 15 iunie aproape toți copiii dispăreau, se goleau blocurile și 2 luni jumate nu-mi mai vedeam prietenii.

“Nu am avut curajul să cuceresc nicio gagică, nu aveam escapade” recunoaște Răzvan Popescu

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau lider?

-A fost mișto, am început să trăiesc ca un adolescent. Am făcut liceul la uman, mai mult de 8 băieți în clasă nu eram. Nu am avut curajul să cuceresc nicio gagică, nu aveam escapade, eram genul timid. La un moment dat mi-am întrebat o colegă de clasă dacă din cele 20 de fete îi plăcea vreuneia de mine. Ea a zis că ei. Dar nu am avut niciodată curajul să intru în vorba cu vreo femeie dacă nu eram sută la sută sigur că nu o să mă respingă. Am pierdut oportunități, niște șanse numai de frica de a nu fi refuzat. Nici mamei nu-i ceream lucruri de frică să nu fiu refuzat.

În liceu, marele meu act de rebeliune era că chiuleam cu colegii mei de bancă, ne suiam în autobuzul 182 și mergeam din Tei până la Gara de Nord. Mai eram și purtătorul de cuvânt al clasei, când voiam să plecăm de la ultima ora mă sfătuiam cu colegii de motiv să invocăm, apoi eu mergeam la cancelarie să negociez. Eram timid doar în relația cu fetele, cu profesorii eram curajos, eram genul pe care-l țineau minte de la prima oră.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

– Cine n-a copiat în liceu? Aveam însă doi profesori la care nu puteam să copiem, română și istorie, aveau  o tehnică de a se plimba prin clasă și de a nu rata nimic din ce se întâmpla în jur. Plus că pe vremea aceea nu aveam telefoane mobile, iar cu Walkman-ul nu puteai să copiezi.

Prima zi de emisie: “Am transpirat într-o oră ca și cum aș fi alergat 10 kilometri”

Debutul tău a fost în 1996, la radio Delta. Îți mai aduci aminte emoțiile de atunci, o întâmplare?

-Îmi aduc aminte prima zi de emisie. Trei luni de zile am venit la radio, zi de zi, în vacanța dintre a 11-a și a 12-a. Într-o zi am ajuns la 14, ca de obicei și mi-a spus șeful că seara am emisie. Am sunat-o pe mama, ea și-a sunat prietenele care au căutat postul să mă audă. În studio nu exista aer condiționat așa că am transpirat într-o oră ca și cum aș fi alergat 10 kilometri. Din acea zi a început viața mea de om de radio.

Prima iubire: “Eu, îndrăgostit fiind, am fugit când am văzut că și ea răspunde mesajelor mele”

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Mult mai târziu decât ceilalți prieteni ai mei, era un concurs între noi cine devine bărbat mai repede, ei deveneau în timp ce eu rămâneam fecior. Învățam unii de la alții, subiectul sex a fost unul tabu în generația părinților mei.

Prima dată m-am îndrăgostit după liceu și era o fată extrem de mișto numai că eu, îndrăgostit fiind, am fugit când am văzut că și ea răspunde ‘mesajelor’ mele. M-am panicat, m-am speriat și am fugit de ea. Au mai fost niște tentative, dar frica mea, și despre asta nu am mai vorbit niciodată, era că fetele vor vorbi între ele că eram virgin și-mi era frică să nu râdă de mine. Un idiot am fost.

Răzvan Popescu: “Fidelitatea este o măsură a bărbăției”

Cum te-ai descrie în adolescență, fidel sau infidel?

-Nu sunt un tip infidel pentru că nu mi se pare firesc să îți bați joc de sentimentele unui om. Într-o relație personajele pun mult suflet și nu vreau să fiu genul de om responsabil de suferința cuiva. E ‘călduț’ să stai într-o relație și să încerci și alte ‘gusturi’ dar nu cred că asta te face un bărbat adevărat, mi se pare o dovadă de lașitate, nu de bărbăție. Îmi asum declarația asta, fidelitatea este o măsură a bărbăției.

“Mi-am format dicția vorbind după vocile de la radio”

De ce radio? Ce te-a determinat să urmezi această carieră?

-Am crescut ascultând Radio Contact, fix perioada de adolescență și preadolescență. În fiecare vineri aveam două emisiuni pe care le iubeam. Prietenii mei știau că vineri seară nu ieșeam afară cu ei. Vroiam să fiu ca cei care lucrează la radio, tot atunci mi-am format dicția vorbind după vocile de la radio. Ascultam atât de mult încât îmi luasem un walkman,  ascultam pe stradă, ajunsesem să recunosc imediat vocile moderatorilor. Ulterior, când am intrat în radio, o mare parte din cei pe care-i ascultam mi-au devenit colegi.

Ce-ți doreai să devii când erai mic?

-Am avut etapa ‘medicului’ când voiam să-i fac bine pe cei pe care-i iubeam, apoi am vrut să mă fac șofer de autobuz pentru că eram fascinat de butoanele care deschideau ușile.

“M-a afectat genul asta de abordare pentru că eu îmi recunosc toți profesorii”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

-Nimeni nu va spune asta dar eu am avut niște situații în care mi s-a spus, pe nedrept, că mi s-a ‘urcat’ celebritatea la cap. Am primit un telefon într-o zi de la o doamnă profesoară care mi-a reproșat faptul că nu-mi mai recunosc foștii profesori. M-a afectat genul asta de abordare pentru că eu am o relație bună cu fosta mea dirigintă, îmi recunosc toți profesorii. Departe de mine gândul să uit oamenii din trecutul meu, din adolescență.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani?

-Niciodată nu o să uit, e ca la prima dragoste. La Radio Delta, după 3 luni am luat 30 de mii de lei cu care mi-am luat o cămașă de la o firmă cu care avea radioul barter, atât a fost salariul meu, de o cămașă.

Răzvan Popescu, despre soție: “Angela m-a sărutat prima dată”

Îți mai aduci aminte ce ați simțit când ai întâlnit-o pe soția ta prima dată?

-La sală am întâlnit-o prima oară. Eu eram cu un prieten foarte bun, el o știa, Angela a trecut pe lângă noi și prietenul meu mi-a spus numai lucruri apreciative despre ea. Au mai trecut 2 ani și ne-am revăzut la aeroport, unde ea și acum îmi reproșează că nu am salutat-o.

După toamna lui 2010 eu am descoperit drumețiile, aveam 90 de kile atunci și ne-am reîntâlnit în gașcă cu care mergeam la munte. Mi-a plăcut de ea că nu părea nici ‘divă’ nici ‘prințesă’. Era o fată extrem de inteligentă, m-a cucerit. Pe ea a impresionat-o la mine simțul umorului și naturalețea. Ea nu credea vreodată că o s-o bag în seamă având în vedere că eram mereu înconjurat de femei superbe. Angela m-a sărutat prima dată.

Cum a fost prima întâlnire?

-Este o poveste pe care n-am mai zis-o. Aveam o prietenă și un prieten și, ca s-o văd mai des pe Angela, am zis că trebuie să învăț niște franceză. Ea ne preda. După primele lecții soția mea și-a dat seama că eu aveam nevoie doar de un pretext și atunci am început să ieșim și să vorbim. Stăteam zile și nopți de vorba, în mașină.

Cum reușiți să aplanați conflictele, inerente într-o familie? Cine începe, cine cedează primul?

-Unul din secrete este că noi comunicăm și nu lăsăm problemele nerezolvate. Au trecut 12 ani de când suntem împreună și nu ne-am culcat niciodată certați. Ea mai are o calitate care mi-e îmi lipsește, din prostie cred. Ea face mereu primul pas spre împăcare, eu am o ambiție mai stupidă. De aici pleacă succesul de până acum al relației noastre.

Cel mai mare regret: “Îmi pare rău că tata nu a mai trăit să se bucure de ceea ce am realizat”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?

-Dacă mă refer la momentele grele din viața mea, atunci moartea tatălui meu a fost cea mai grea. Nu că a murit, că așa e rostul în viață, copiii își pierd părinții, dar el a murit extrem de tânăr, la 50 de ani neîmpliniți. A făcut infarct și durerea a fost foarte mare. Suferința nu este neapărat în zilele imediat următoare, când e multă lume în jur care vrea să îți fie alături. Durerea vine după, când realizezi că tata nu o să mai fie niciodată lângă tine. Îmi pare rău că tata nu a mai trăit să se bucure de ceea ce am realizat, să o cunoască pe Angela cu care sigur s-ar fi înțeles. Asta este marele regret al vieții mele.

“Încerc să evit să ajung în situația de a-mi cere scuze și de a spune ‘Iartă-mă’”

Dacă ai putea da timpul înapoi, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Sunt o persoană foarte pragmatică, când am greșit am încercat să repar greșeala, să mi-o asum și să nu o mai repet. Am reușit să învăț din greșeli chiar dacă este foarte greu să faci asta. Încerc să evit să ajung în situația de a-mi cere scuze și de a spune ‘Iartă-mă’.

Ce ai face dacă ai fi, pentru o zi, președintele țării?

-E greu să faci lucruri pentru o singură zi, e greu și atunci când ai un întreg mandat. Este foarte grea întrebarea pentru că, în primul rând, ar trebui să schimbi mentalități, la asta ar trebui să lucreze un președinte. Aș încerca să-i conving pe oameni să aibă încredere în mine și în bunele mele intenții.

Ce planuri și proiecte ai pentru anul 2023?

-Îmi doresc să fie un an în care toți oamenii dragi mie să fie sănătoși și bine, finalul de 2023 să mă prindă cu oamenii dragi, să nu pierd pe nimeni, îmi doresc sănătate și de restul ne putem ocupa noi. Și noroc aș vrea pentru că oricât de bun și talentat ești, ai nevoie de noroc. Îmi doresc să-mi dea Dumnezeu în jur oameni buni care să-mi dorească binele.