Satele cu blazon ale României. Vacile și măgarii puse pe stemele comunelor. Secuii se tem că „zmeii” de la București le fură soarele și luna

O frenezie heraldică a cuprins administrațiile locale din satele țării care trimit întruna cereri la guvern să li se aprobe modelul de stemă sau de steag al localității de a cărei bunăstare se ocupă. Cum este mai greu să pui pe stema unor sate prăfuite simboluri heraldice precum cele ale diverse dinastii imperiale, regale sau princiare, cum ar fi acvile, vulturi bicefali, lei, grifoni sau dragoni, primăriile au recurs, de obicei, la simboluri agro-zootehnice sau legate de fauna locală. Uneori însă, rezultatele sunt fie excesiv de pretențioase, fie excesiv de triviale.

Trebuie remarcat și faptul că, în ultimii doi ani, multe dintre localitățile din Ținutul Secuiesc au cerut să li se aprobe stema în care, de obicei, au reușit să strecoare și simbolistica tradițională a secuilor – soarele și semiluna – care altminteri apare și pe drapelul neoficial al secuilor. Deși ultranaționaliștii ar putea sări în sus din cauza „separatiștilor” care pasămite ar primejdui unitatea nației, trebuie spus că soarele și semiluna atât de dragi secuilor se regăsesc inclusiv pe stema oficială a a statului român.

Potrivit articolului 10 din Legea 102/1992 privind stema țării și sigiliul statului autorităţile publice îşi pot elabora însemne heraldice şi sigilii proprii. „Stemele judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor se aprobă de Guvern, la propunerea consiliilor judeţene sau, după caz, a consiliilor locale, cu avizul Comisiei Naţionale de Heraldică şi Genealogie”, prevede respectivul articol. Astfel că o primărie poate elabora propria stemă, după care trebuie să o trimit la Palatul Victoria pentru aprobare prin hotărâre de guvern, ceea ce este o simplă formalitate întrucât cei de la București nu au obiecții privind simbolurile locale specifice unei localități.

Vaca de argint și spicele de aur

Doar de la începutul anului 2022 și până acum sunt câteva zeci de cereri de aprobare a stemelor și steagurilor locale. Printre cele mai recente este steagul comunei Surdila-Găiseanca. La prima vedere, nu pare să iasă din tipicul comunelor în care agricultura este ocupația cea mai importantă: o vacă, un snop de grâu și o floarea-soarelui cu un brâu care simbolizează un râu. Însă prezentarea stemei și a simbolisticii sale este excesiv de pompoasă, cu precizarea că vita de pe stemă e de argint, iar snopii sunt de aur. De asemenea, culorile folosite – verde și albastru – sunt însoțite de o explicație bombastică ținând seama că este vorba de o comună prăfuită din Bărăgan.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

„În partea superioară, în stânga, în câmp verde, se află un mănunchi compus din două spice de grâu, doi știuleți de porumb și o floarea-soarelui, totul de aur. În partea inferioară, în dreapta, în câmp albastru, se află o bovină de argint, iar în vârful scutului se află un brâu undat de argint (…) Culoarea albastră (sau azur) – reprezintă apa dar și aerul, cel mai nobil element după foc și simbolizează blândețea, frumusețea, noblețea și buna credință. Culoarea verde – simbolizează onoare, rațiune, tinerețe, prospețime, regenerare, libertate și sănătate”, se spune în prezentare.

Bovinele și ovinele apar destul de des pe stemele localităților, însă pe stema orașului Techirghiol apare un animal cu o reputație destul de proastă la români, anume un măgar care este ținut de funie de un turc. Asta doar pe jumătate din scutul stemei, pe cealaltă jumătate fiind un soare cu ochi, gură și nas care pare cam prost dispus întrucât are o privire încruntată către apa neagră ce-i curge pe dedesubt, trimitere la efectele curative ale nămolului lacului Techirghiol care, de altfel, lămurește și enigma turcului cu măgar: „Personajul este Tekir. Acesta și măgarul său fac aluzie la legenda lacului Techirghiol, care spune că un turc olog și orb a fost condus spre lac de măgarul său rănit. Cei doi s-au vindecat miraculos imediat ce s-au scăldat în lac.”

Ursulețul cu brăduțul

În alte localități, de obicei din zona muntoasă, animalele reprezentate sunt sălbatice, în funcție de specificul zonei. Unul dintre cel mai des regăsite este ursul. Însă în cazul comunei Brăduț, județul Covasna, reprezentarea este hilară. Astfel, ursul pare să meargă prin apele unui râu în timp ce ține în mână un brăduț, firește, de parcă ar merge la colindat cu el. Foarte inspirați nu au fost nici cei din Sovata, care au și ei un urs pe stemă. Dacă în majoritatea cazurilor, ursul pare a fi viu, steagul Sovatei arată fiara moartă și belită de blana care pare a fi întinsă ca pe dușumeaua unei încăperi.

Comuna sibiană Roșia pare a avea pe stemă semne cu o semnificație obscură la primă vedere. Însă nu sunt nici hieroglife, nici semne cabalistice, acestea având o semnificație mult mai prozaică. Sunt numite dăngi, adică semnele cu care sunt marcate vitele, în funcție de satul din care provin. Cum pe stemă sunt cinci dăngi, asta înseamnă că sunt cinci sate a căror identitate vizuală este dată de vitele care o populează.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Animalul ciudat din vârf de coif

În cazul comunei Gornești (județul Mureș) , pe stemă regăsim un arbore de gingko biloba, copac care crește în zonă, cu nouă frunze, fiecare dintre ele simbolizând câte un sat al comunei. De asemenea, găsim și un coif care are în vârf o vietate despre care primăria susține că ar reprezenta un căprior șezând. Numai că animalul respectiv cu greu ar putea fi socotit drept un căprior, la fel de plauzibile fiind și indentificarea lui cu un Chihuahua obez sau cu legendarul Chupacabra.

Dacă veți ajunge în comuna Bălănești din Gorj și veți vedea o stea verde pe un fond alb sunt șanse mari să nu vedeți o farmacie, ci stema comunei. Aceasta are în partea stângă a scutului o cruce albă a sf. Andrei pe fond roșu, iar în cea dreaptă o cruce verde, cu brațele egale, pe un fond alb de forma unui romb. Brațele crucii verzi sunt suficient de groase încât să poată fi confundată cu o firmă luminoasă folosită de obicei de farmacii pentru a semnaliza trecătorului prezența.

Soarele și luna, elementele neexplicate de pe stemele secuilor

În ultimii doi ani, o mare parte din stemele supuse Guvernului pentru aprobare aparțin unor localități din Harghita, Covasna și Mureș. În majoritatea cazurilor, printre simbolurile incluse sunt soarele și semiluna, care se regăsesc și pe steagul albastru-alb al Ținutului Secuiesc. Se pare că primăriile din partea locului încearcă să preîntâmpine un refuz al Guvernului evitând în explicarea simbolisticii faptul cele două sunt puternic asociate cu comunitatea secuilor. Dacă pentru fiecare componentă a steagului sau stemei este detaliată semnificația, pentru cele două astre se dă doar o explicație vagă, care pare a fi un model, replicat de mai multe primării.

„Soarele şi semiluna sunt figuri heraldice tradiţionale în zonă”, se spune în explicarea simbolisticii stemei comunei Sândominic. „Soarele și semiluna sunt figuri heraldice tradiționale în zonă și fac deosebirea dintre Sânmartin și celelalte localități, care poartă numele sfântului”, se spune în cazul comunei harghitene Sânmartin. În cazul comunei Ciceu, soarele și semiluna sunt singurele elemente de pe steag pentru care nu se oferă o explicație. Pentru descrierea elementelor de pe stema comunei Gălești din Mureș se reia explicația vagă de mai sus sub forma „aștrii fac parte din tradiția heraldică medievală a zonei.” Exemplele sunt mai multe, mai ales că multe localități au de mai mulți ani stemele sau steagurile aprobate de Guvern.

În cazul orașului Sovata este invocată o explicație prin care cele două simboluri astrale ar fi asociate strict cu această localitate, însă ținând seama de frecvența cu care apare această simbolistică în zonă, este clar că explicația este una fantezistă: „Soarele de aur este reprezentativ pentru specificul balnear al staţiunii Sovata, iar cornul lunii de argint aminteşte de “paznicii sării”, colonişti stabiliţi pe aceste meleaguri în secolul al XVI-lea, cu misiunea de a păzi exploatările ocnei de sare.”

O posibilă explicație a reticenței autorităților locale din zonă de a-și asuma simbolistica specifică regiunii este teama că vreun funcționar de la București cu porniri naționaliste ar putea să le blocheze demersul făcut pentru stabilirea steagului sau stemei. Temerea pare cumva nejustificată întrucât stemele județelor Covasna și Harghita conțin aceste simboluri, fără să fi produs vreo reacție din partea guvernului central. Paradoxul este că un scandal recent privind o stemă a unei localități din Ținutul Secuiesc nu a fost iscat de vreun grup ultranaționalist, ci de o asociație pentru protecția animalelor.

Plângere penală pentru o stemă

Primăria din Odorheiu Secuiesc s-a trezit cu o plângere penală din partea Federației pentru Protecția Animalelor și Mediului pentru că stema orașului înfățișează un braț înarmat cu o sabie care trece printr-un cap de urs. „Reprezentarea grafică a stemei municipiului Odorheiu Secuiesc cuprinde elemente manifeste susceptibile a instiga la săvârşirea infracţiunilor de cruzime asupra animalelor şi braconaj”, scriau zeloșii protectori ai animalelor. Primarul orașului a trebuit să le trimită procurorilor documente care să demonstreze că stema ține seama de tradiția heraldică a regiunii și că nu reprezintă o instigare a localnicilor să pună mâna pe obiecte tăiose și să masacreze urșii din zonă.

În dispută a intervenit și ministrul Mediului, Tanczos Barna, care a justificat imaginea de pe stemă prin considerente istorice: „Familiile de nobili, de împăraţi, familiile cu istorie de sute de ani au avut tot timpul steme şi în aceste steme, de foarte multe ori, au apărut animale sălbatice, arme, săbii, vârfuri de lance. Era o chestiune obişnuită a Evului Mediu. Lucrurile s-au schimbat foarte mult, dar nu cred că trebuie să renunţăm complet la ceea ce ne defineşte şi ceea ce reprezintă, nu cred că trebuie să renunţăm la toate lucrurile care definesc o anumită regiune.”