Unde este satul care a dispărut de pe harta României. Nimeni nu mai locuiește în el, deși locul are case de poveste. Locuințele au fost părăsite, iar oamenii s-au mutat în localitățile din apropiere.
Bunești este un sat situat în comuna Balșa, în județul Hunedoara, aflat în partea de nord-est a județului, în Munții Metaliferi. În prezent, satul există numai în scripte.
Este una dintre cele patru localități din județul Hunedoara în care nu mai există locuitori. O singură persoană trece prin acest sat, însă nu pe tot parcursul anului.
Din cauza procesului de depopulare accelerată a satelor de munte din Hunedoara, s-a ajuns la îmbătrânirea demografică, precum și de migrația internă și externă.
Mai mult, lipsa locurilor de muncă din sat i-a făcut pe locuitori să se mute în orașele din apropiere, precum Hunedoara, Orăștie sau Zlatna. Nu există nici un drum de acces practicabil în Bunești, acesta fiind un alt motiv pentru care localitatea a fost evitată.
Un cioban care urcă în Bunești, cu turmele de oi, de primăvara până toamna, este singurul locuitor sezonier din sat. În rest, este un sat părăsit, în care nu mai locuiește nimeni permanent.
În sat au mai rămas câteva case părăsite, iar livezile, care dau meri și pruni și în ziua de astăzi, chiar dacă sunt îmbătrânite și sălbăticite, din moment ce nimeni nu s-a ocupat de ele atât de mult timp.
Biserica din lemn a fost ridicată în 1872 și are hramul “Schimbarea la față”. Pereții lăcașului de cult au forma dreptunghiulară, iar dimensiunile sunt modeste.
Această biserică a avut în patrimoniu vechi cărți și icoane pe sticlă, dar acestea au fost mutate la muzeul protopopiatului, notează Wikipedia. Niciun enoriaș nu a venit în lăcașul de cult timp de ani buni, după cum a spus administratorul acesteia. Între timp, biserica din sat a fost renovată.
Satul Bunești nu este singurul din România care a dispărut de pe hartă. În județul Buzău există satul Călugărițele, aflat în apropiere de comuna Colții de Sus, cunoscută ca Athosul României.
Locul s-a ridicat pe rămășițele unui schit de maici, dar nu se cunoaște vechimea exactă. Unii spun că a apărut în jurul anului 1600, dar abia din 1939 a început să se dezvolte economic.
În acest cătun trăiau atunci mai mult de 240 de oameni, care erau gospodari și se ocupat cu treburile din sat. Locuitorii dețineau livezi, turme de oi, dar și capre și vite. Traiul era foarte bun, însă lucrurile s-au schimbat între timp.
La un moment dat, toți cei care locuiau în sat parcă au dispărut. Drumurile foarte înguste și lipsa de teren locuibil sunt motivele pentru care mulți au plecat din sat. Pământul nu era suficient pentru a extinde locul, iar oamenii ar fi preferat viața de la oraș, în schimb.