“Soros a împrăștiat virusul cu drona.” De ce crește online teoria conspirației? Psihiatrul Gabriel Diaconu: “Pe Internet, adevărul dispare. Devine o funcție de boți” INTERVIU

Soros a împrăștiat coronavirusul cu drona. Rothschild, Rockefeller și Bill Gates vor să ne cipeze, ca să ne transforme în sclavi. Oculta mondială a decis că suntem prea mulți și a dat cu virus, să ne rărească. Americanii au împrăștiat virusul la Wuhan, ca să saboteze economia Chinei. Ba nu, China a inventat totul ca să pună mâna pe acțiunile companiilor occidentale, după ce a căzut bursa. Clar, virus făcut în laborator.

Marginalizați pe nedrept, până acum, extratereștrii vin și ei tare pe turnantă. Încă nedepistați, undeva, într-o penumbră, și reptilienii răposatului Lorin Furtună, pe mână cu Bahomet, cară saci cu viruși te miri pe unde.

Toate aceste “știri” prind fantastic la public. Site-urile conspiraționiste, dincolo de orice dubiu, merg la sigur și sunt foarte rentabile. Nu e nevoie să fii ziarist, să ai surse, să te documentezi. E suficient să vezi ce se caută pe google, să inventezi ceva și să-i dai drumul “pe țeavă”. Distribui pe Facebook și restul îl fac cititorii. La cererea publicului, un astfel de autor a făcut și o continuare a basmelor conspiraționiste, menționând a doua zi, în episodul doi, că a avut peste 90.000 de vizualizări, cu primul, în nici 24 de ore. Un altul le-a răspuns, în subsolul articolului, celor care-l acuzau de fake news: “Informatia a fost culeasa de pe INTERNET si urmata de o concluzie personala… Una peste alta, materialul este de mare interes, o dovedeste si faptul ca la 5 zile de la publicarea acestuia (n.a. materialul a fost publicat pe data de 5 martie a.c.) acesta a starnit un interes FENOMENAL. (…) UPDATE: la finalul zilei de 9 martie 2020, orele 23:55, s-au strans peste 80.000 de views-uri!!!! Cel mai vizualizat material ever din ZIARISTUL DE OLT!!!!!”.

De ce proliferează online teoriile conspirației

Pandemia declanșată de COVID-19, tulpina de coronavirus care se răspândește fulgerător în lume, a generat nu doar o infodemie (abundență de informații), ci și o explozie de teorii ale conspirației – și așa din belșug în mediul online. De ce s-a întâmplat asta? De ce publicul acceptă explicații care mai de care mai fanteziste, livrate la minut de persoane necunoscute, pe site-uri obscure? Cum poate un text nesemnat, aproape de necitit din cauza greșelilor gramaticale, lipsit de surse și înțesat cu referiri, de-a valma, la Biblie, călătorii în spațiu, Arsenie Boca, Bill Gates, masoni, China și corporații să “facă” zeci de mii de citiri și mii de distribuiri?

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Unele astfel de teorii ale conspirației sunt făcute de profesioniști ai dezinformării și au scopuri precise. S-a scris în ultimele zile îndelung despre campania pornită de China, prin agenții de influență și pe rețelele sociale, pentru a convinge lumea că SUA e de vină pentru epidemie. Astfel de teorii, care bat și spre latura economică, au fost demontate în FANATIK și de jurnalistul Cristian Grosu, într-un interviu.

Despre teoria conspirației în online, despre motivele pentru care oameni altfel foarte respectabili devin brusc dispuși să accepte aberații și nonsensuri, am stat de vorbă cu psihiatrul Gabriel Diaconu.

Dialogul de mai jos baleiază de la tema centrală către zone surprinzătoare. Veți vedea, “noua religie”, cea a celor care “cred în Rețea”, este atotputernică. Mintea omenească este învinsă de Internet, locul unde funcția de relevanță și adevărul dispar, fiind înlocuite de boții de la Google și Facebook și propriile lor criterii.

FANATIK: De ce au atâta credibilitate printre oameni teoriile conspirației propagate pe Facebook? De când cu epidemia de coronavirus, lucrurile au luat amploare. Site-uri obscure, cu articole nesemnate, fără surse, conving foarte ușor publicul. Pe un astfel de site conspiraționist, autorul unui articol care punea epidemia pe seama unui complot al bogaților planetei se lăuda că făcuse peste 90.000 de vizualizări în o singură zi. Un comunicat oficial al autorităților n-are atâta priză…
Gabriel Diaconu, psihiatru: Aici trebuie să facem o separare de termeni. Să definim termeni de tip dezinformare, informare greșită – care e involuntară – și conceptul de, hai să nu-i spunem teoria conspirației, mai degrabă adevăr care îi este ascuns omului de rând. Teoria conspirației există la orice moment, în orice cultură, în orice societate, dintotdeauna.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

“Unii ar spune că, la limită, manifestările de tip religios favorizează interpretarea conspirativă a anumitor lucruri“

Perfect de acord.
În forma ei uzuală, oamenii manifestă credințe, multe dintre ele false. Dar în mod obligatoriu le manifestă pentru că asta îi ajută în viața de zi cu zi să-și păstreze o coerență a sănătății lor mintale. Unii ar spune că, la limită, manifestările de tip religios – vorbeam de adevărul ascuns, de taină – favorizează interpretarea conspirativă a anumitor lucruri. Într-adevăr, dacă te uiți statistic, mai degrabă conservatorii, în Statele Unite sunt republicanii, în România social-democrații, mai degrabă ei sunt cei care întrețin astfel de teorii ale conspirației. Le întrețin și le diseminează.

Înțeleg.
Drept urmare, o observație colaterală, un corolar al celor spuse, este că n-avem motive să credem că teoria conspirației diseminează mai rapid sau este mai virală decât adevărul empiric sau științific, ci doar că, la un moment dat, surprinde o pătură a societății care exista și înainte acolo.

De acord cu dumneavoastră. Dar eu aș face o separare la nivel teoretic. Dacă ne gândim la ce spune Nietzsche, omul crede în Dumnezeu dintr-o nevoie, izvorâtă poate din copilărie, de a avea acolo, sus, un tată ceresc care îl ajută în momentele grele, după ce părinții cad din rolul de ființe atotputernice, odată cu maturizarea copilului.
Absolut. Asta nu vrea să spună că, în vreun fel sau altul, asociem practica vreunei religii sau a religiozității cu teoria conspirației.

“Modelul empiric presupune o curbă de învățare. Dar și curba de învățare are și ea un obstacol. Pentru că, dacă îți lipsesc resursele bazale de judecată, dacă nu ai fost expus unei forme de educație, de bună seamă că gândirea ta rămâne la un nivel de organizare mai primitivă și atunci mai degrabă ești înclinat către ignorarea logicii, ești în imposibilitatea de a formula logic inferențe, și atunci, de bună seamă, acești oameni cred și în “evil eye”, în deochi, în farmece și cred și în teoria conspirației”

Gabriel Diaconu, psihiatru

„Există o colinearitate, un trend între credință versus scepticism la cei care au nivel mai scăzut de educație”

Nu, clar.
Asta a fost doar o corelație. O corelație care poate să însemne, la fel de bine, că sunt alte variabile care întrețin teoria conspirației. Spre exemplu: statutul socio-economic și nivelul de educație. Când oamenii s-au uitat la anumite idei care sunt frecvent recirculate în teoria conspirației, cum ar fi diverse nume – Rothschild, Rockefeller, mai nou Soros, oculta mondială, Illuminati, conspirația masonilor și așa mai departe –, și când au făcut studii în diverse straturi sociale, să vadă unde sunt recunoscuți termenii ăștia mai mult, au observat că există o colinearitate, un trend între credință versus scepticism la cei care au nivel mai scăzut de educație. Deci, la cei care au avut mai puțin acces la informație. Asta nu înseamnă că au un intelect mai scăzut, ci doar că sunt mai puțin educați și, prin urmare, tind să accepte mai degrabă explicația conspirativă decât modelul empiric. Modelul empiric presupune o curbă de învățare. Dar și curba de învățare are și ea un obstacol. Pentru că, dacă îți lipsesc resursele bazale de judecată, dacă nu ai fost expus unei forme de educație, de bună seamă că gândirea ta rămâne la un nivel de organizare mai primitivă și atunci mai degrabă ești înclinat către ignorarea logicii, ești în imposibilitatea de a formula logic inferențe, și atunci, de bună seamă, acești oameni cred și în “evil eye”, în deochi, în farmece și cred și în teoria conspirației.

Până la un punct, sunt de acord cu dumneavoastră. Dar experiența empirică, pentru că n-am date științifice în direcția asta, îmi arată că foarte mulți oameni cu studii superioare și chiar inteligenți, cu experiență, umblați prin lume, citiți, cred de asemenea în teoriile astea.
Aici lasă-mă să-ți răspund pe fond la ceea ce tu îmi expui ca fiind un potențial paradox. Și de curând, când am fost la Bookland, le-am vorbit despre asta, culmea, copiilor, despre ce înseamnă analfabetismul funcțional și judecata critică. Și, la un moment dat, în speech-ul meu, le spun că suntem cu toții analfabeți funcțional pe o seamă de domenii. Evident că stăpânim aceste prezumții fundamentale de formulare a anumitor adevăruri. Sau avem, mai mult sau mai puțin, o educație despre judecata de valoare a unei anumite propuneri. Dar ar putea fi descurajant, s-au făcut studii comportamentale în sensul ăsta, cât de ușor picăm în păcatul teoriei conspirației sau, mai bine zis, al adevărului conspirativ, funcție de anumite elemente care țin de judecată cognitivă, adică ceea ce noi numim bias, adică preconcepție. Fiecare om este, de exemplu, mai înclinat să creadă o minciună care vine dinspre o persoană care vine din grupul lui de proximi, din colectivul lui de apropiați, decât adevărul spus de o persoană pe care o consideră din afară sau ostilă. Suntem mult mai ușor de mințit de către prieteni, decât să fim informați în mod autentic de către dușmani. Ăsta e un bias de selecție.

Adoptarea în grup a teoriei conspirației în anumite meserii

 Înțeleg.
Există nenumărate bias-uri care pot fi observate comportamental. Spre exemplu, adoptarea în grup a teoriei conspirației în anumite meserii. Zilele acestea, spre exemplu, și mă confrunt personal cu chestiunea aceasta, a trebuit să mă cert, între ghilimele, cu mulți medici, discutând despre cât de corect, respectiv adevărat, este că ministrul sănătății din Franța a spus că ar fi bine ca ibuprofenul să nu fie dat ca antipiretic în perioada asta pentru că afectează infecția coronavirus.

“Studiile arată că până la 30% din populație e dispusă să creadă în teorii ale conspirației”
Gabriel Diaconu, psihiatru

Fac o mențiune…
Ce, că a fost îmbrățișată și de Organizația Mondială a Sănătății?

Da. S-ar părea că site-ul lui a fost spart de hackeri…
Am citit.

Dar recomandarea a fost adoptată și de OMS.
Fix acum, în timp ce vorbim, apare un nou comentariu din partea Agenției Europene a Medicamentului. Care spune că nu există dovezi științifice care să ateste acest lucru.

L-am citit și pe acela. Se cam bat cap în cap.
Nu se bat cap în cap. AEM este regulatorul european în ceea ce privește validarea și recomandare și posologia medicamentelor în Uniunea Europeană.

Așa este.
OMS nu este un regulator de protocoale și ghiduri de tratament. Nu stabilește chestiunea asta. Drept urmare, uneori poți să observi contagiune cognitivă și crearea de contagiune prin disonanță cognitivă. Disonanța cognitivă spune așa: în situația de față, medicul e pus să aleagă între judecata lui medicală, pentru care s-a antrenat, a făcut școală și așa mai departe, respectiv recomandarea unei autorități. Dacă medicul nu înțelege cum funcționează autoritatea, care e diferența între AEM și OMS, în situația de față, și de vreme ce OMS este foarte vizibil în ceea ce privește pandemia de coronavirus, medicul va crede OMS. Dar același medic a protestat anterior față de faptul că OMS a întârziat declararea pandemiei. Același medic a spus: “Stai o secundă, că noi știm definiția pandemiei, dar OMS, cumva, nu declară chestiunea asta!”. Suntem foarte fragili, ca oameni, în judecata noastră.

Aici aș putea încerca eu, dacă îmi permiteți, un răspuns. Teoretic, fiecare dintre noi este înzestrat cu capacitatea de a evalua critic lucrurile care se întâmplă în jurul nostru. Implicit declarațiile. O persoană sau o instituție poate să emită două comunicate în două situații diferite, unul fals și unul adevărat. Dacă judeci cu mintea ta, îl invalidezi pe primul, îți dai seama că s-a comis o eroare. Și să-l certifici drept corect pe al doilea.
Explicații există pentru multe comportamente ale omului și, cu toate astea, explicând lucrurile, nu înseamnă că putem să le influențăm prezența și prevalența. Adică tocmai cu ocazia asta ne dăm seama că specia asta, între ghilimele, socială, tot ce înseamnă teorii ale conspirației, este obligatorie în orice societate. Nu există societate care să nu inventeze. La limită, chiar să nu aibă nevoie, dar să inventeze aceste teorii. Mai mult, când vine vorba de teorii ale conspirației și conspiraționism și accesul la educație, fapt este că adevărul are un caracter din ăsta asemănător izotopilor radioactivi. Înseamnă că dovezile pe care le avem despre adevăr, folosind modelul empiric, științific, teorie sistemică, algoritm etc, adevărul ăsta e un adevăr de fază, dar despre care, spre exemplu, în comunitatea științifică, știm dinainte că, de bună seamă, va fi invalidat la un moment dat. Va fi invalidat de o nouă stare a cunoașterii.

Corect.
Spre exemplu, o bună parte din drogurile de care ne temem astăzi, heroina, amfetamina, cocaina, au început prin a fi medicamente și, într-adevăr, pentru acei oameni, la vremea lor, erau medicamente care erau propuse socotindu-se că fac bine. A trebuit ca, la un moment dat, oamenii să observe că niște lucruri sistematic, astfel încât doctrina să se schimbe și să spunem la un moment dat: “Stai puțin, că tratamentul cu heroină, respectiv amfetamină, are niște riscuri și niște consecințe mult mai mari decât beneficiile obținute”.

Cele 7 generații

Dar revenind la teoriile conspirației care văd că au invadat efectiv netul, observ un fenomen bizar. Dacă eu merg, să spunem, la vecin și îi spun că în casa de vizavi stă un vrăjitor, vecinul va râde de mine, poate mă va și înjura, dar sigur nu mă va crede. În schimb, dacă va citi acest lucru într-un articol nesemnat, fără surse și dovezi, pe un site obscur, eventual fără date de contact, vor fi șanse mari să creadă, să-și însușească ideea și poate chiar să o distribuie mai departe.
Capătă o anumită explicație în momentul în care începi să înțelegi că sunt anumite paliere care trebuie atinse pentru ca ceva să îndeplinească un criteriu de adevăr conspirat sau care să poată declanșa o teorie a conspirației. Să facem un mic pas în spate. În ultimul secol, ce anume a afectat cel mai mult umanitatea? În bine și în rău! Ce a afectat umanitatea în bine a fost, de bună seamă, motorul cu aburi. Revoluția industrială. Apoi Marconi, apariția telegrafiei și comunicarea la distanță. Edison și Tesla – electricitate, magnetism. Astea sunt veștile bune, care se termină cam aici.

Eu aș spune că factorul declanșator, care a generat inclusiv revoluția industrială, trebuie căutat chiar mai în urmă și a fost apariția tiparului. Gutenberg. Momentul în care scrisul, informația, n-au mai fost apanajul unei minorități restrânse, au părăsit cancelariile regale și mănăstirile și au devenit accesibile tuturor.
Absolut. Cu puțină răbdare, vei înțelege de ce mă interesează cu precădere ultimul secol. Știm, spre exemplu, că codul nostru genetic are o memorie a acelor lucruri atât de importante încât trebuie memorate. Cum ar fi moarte, cataclism, amenințarea cu extincția speciei, dar și descoperirea de noi resurse. Schimbări climatice și așa mai departe. Și mai știm că validitatea unei noi trăsături care este inscripționată în codul nostru genetic – nu în ADN-ul nostru, cât în cod, codul este făcut din ADN, respectiv din proteină care împachetează ADN-ul. Ei, durează vreo 7 generații. Dacă numeri durata unei generații strict la speranța de viață se constată că, da, tiparul a fost prima scânteie, dar, pe de altă parte, generațiile se numără cam de la momentul la care o persoană poate să procreeze. Și admițând că vârsta de la care oamenii, în mod lucid, pot să înceapă să procreeze, este de aproximativ 20 de ani, atunci poți să vezi, dacă mergi în urmă, cam 100 de ani.

„Oamenii, în parcursul ultimului secol, rămân încă tributari memoriei lor ancestrale”

Așa e.
Revenind. Spuneam că avem veștile bune. După care vin veștile proaste. Prima veste proastă este că, la începutul Secolului al XX-lea se destramă imperiile.

Așa este.
A doua veste proastă este că ai Primul Război Mondial, supranumit și Marele Război, care se suprapune și este continuat de Marea Pandemie.

Gripa spaniolă.
Gripa Spaniolă. După care, la o distanță scurtă de timp, vine Al Doilea Război Mondial. După care vine a doua mare scânteie, după apariția tiparului, bomba atomică. Există mai multe voci, mai mult sau mai puțin credibile, care spun că intrarea în era atomică a schimbat definitiv umanitatea. Pentru că, dacă te uiți de acolo, fabricarea bombei atomice și proliferarea atomică a generat o creștere a remarcabilă a vitezei computaționale în primul și în primul rând, tehnologic vorbind. Al Doilea Război Mondial a fost un război al tehnologiilor în primul rând, care a fost câștigat nu doar prin forța armelor, ci și prin războiul informațional dintre țări. Evident, poți lua aici în considerare Holocaustul, cu tot ce a venit la pachet, negarea lui, faptul că a fost ascuns, disputa privind Holocaustul și rana asta absolut îngrozitoare pe corpul umanității. Faptul că am putut fi în stare de așa ceva. În egală măsură de Holocaust, dar și de cataclismul atomic. De la acel moment, lumea a rămas înghețată vreme de 40 de ani. Prinsă între două plăci tectonice hegemonice, Est și Vest, cu această fractură, Cortina de Fier. Ce vezi în ultimii 30 de ani este atomizarea lumii și reconfigurarea, după căderea Uniunii Sovietice, a spațiilor de gândire. Dar oamenii, în parcursul ultimului secol, rămân încă tributari memoriei lor ancestrale. Memoria lor ancestrală a început cu un mare salt și în igienă, sănătate mintală, în speranță de viață, în acces la mobilitate socială și mobilitate fizică. Și apoi, genul ăla de eveniment… Probabil că știi momentul în care făceau teste la Los Alamos și au detonat prima bombă atomică, iar Oppenheimer a spus: “Now I am become Shiva, the destroyer of worlds”, “Acum am devenit Shiva, distrugătorul de lumi”. Distrugătorul de lumi, dar nu în sensul obliterării rasei umane, ci în sensul conviețurii umane, așa cum se întâmpla până atunci. Mai e un lucru. Populația globului aproape că s-a triplat în ultimul secol.

Așa este.
S-au dus, dacă stai să te uiți pe interpretările făcute de cei de la Karolinska (n.r. – Karolinska Institutet este o Universitate medicală dedicată cercetărilor din Stockholm, Suedia) și Hans Rosling (1948-2017, cunoscut profesor de fizică și cercetător, profesor la Karolinska Institutet) și tot ce au reușit oamenii aceia să genereze ca sistemică și statistică, s-au dus foarte mult deosebirile dintre lumi. Părinții noștri erau obișnuiți cu clasificarea țărilor în lumea întâi, lumea a doua și lumea a treia. Clasificarea asta nu mai funcționează în zilele noastre. Erau niște principii de natalitate, mortalitate, mortalitate perinatală, densitate a populației, urbanism, accesul la energie și apă curentă… Lucrurile alea au dispărut în bună măsură. După bomba atomică am avut, în mod paradoxal, începutul unei epoci remarcabile de pace. Evident, cu războaie, cu conflicte înghețate, terorism, tot ce înseamnă vijelia politică în unele zone. Dar asta a fost tectonica de război rece vreme de 50 de ani. În ultimii 30 de ani, pe care îi trăim, suntem contemporani lor, a apărut următoarea scânteie. După tipar, după războiul atomic, bine ai venit, lume digitală!

Cea mai nouă religie: “Sunt deja 3 miliarde de adepți. Este religia utilizatorilor Rețelei“

Da. Este o nouă revoluție.
Ca să facem o analogie la zilele noastre, coronavirusul în gazdă animală și saltul la om, e ca și cum până acum teoriile conspirației ar fi avut până acum o anumită barieră geografică, în ceea ce privește răspândirea lor, dar odată cu apariția lumii digitale, cu un nou tip de cultură, au explodat. Au explodat, în sensul în care au dispărut speciile anterioare de propagandă, de război ideologic, de rasă versus clasă și tot ce însemna convingerea maselor cu privire la soarta fiecăruia, Marx, Engels și așa mai departe. Și în zilele noastre avem ceea ce eu numesc apariția celei mai noi religii. În noua religie sunt deja 3 miliarde de adepți. Cea mai mare religie a umanității nu este nici creștinismul, nici islamul, ci este religia utilizatorilor Rețelei. Religia utilizatorilor Rețelei, în care crezul, credința fundamentală este “noi credem în Rețea! Noi nu credem în Dumnezeu, în Buddha… Poate credem și în toți oamenii aceștia, dar noi credem în Rețea!”.

E un pas pregătit îndelung de epoca televizorului…
Epoca televizorului a fost o specie intermediară, de acord. Și înainte a fost radioul. Și dacă stai să te uiți la ce a însemnat Războiul lumilor și epidemia de isterie care a urmat transmiterii la radio a manuscrisului, a lui Orson Welles (n.r. – în 1938, difuzarea la radio a piesei de teatru adaptate de Orson Welles după nuvela Războiul lumilor, a lui HG Wells, a generat panică printre ascultători, care au crezut că evenimentele sunt reale)…

Noi vedem și azi. Televizorul are o putere hipnotică asupra publicului. Oamenii sunt tentați să creadă mai degrabă ce li se spune la televizor, decât ce văd cu ochii lor când ies pe stradă.
Am scris la un moment dat despre chestia asta într-o cheie melancolică. Am scris când mai multe ziare din România începuseră să-și închidă edițiile de print. La un moment dat, pot să-mi imaginez dispariția hârtiei.

„Oamenii sunt înclinați să creadă un lucru doar pentru că foarte mulți alți oameni, dintr-o dată, 200.000, 500.000,  l-au îmbrățișat”

Categoric. E iminentă.
Și, apropo de prima scânteie și de apariția tiparului… Cu DISpariția tiparului, cumva, pentru noi, care ne-am născut cu cuvântul scris, dar scris la propriu, se încheie o perioadă de 25-30.000 de ani din istoria umanității, de la primele semne făcute pe pereți. În momentul în care vezi un ecran și semne pe ecran și nu-ți mai exersezi gestul grafic, ci doar abilitatea de a apăsa pe un buton, într-o anumită secvență, ceva se va schimba ireversibil în felul uman. Generația digitalilor este complet schimbată. Dacă nu cumva chiar în articolul meu despre generația IGen, sau Delta, aduc aminte de chestia asta. Noi am fost dependenți de semne vreme de 25.000 de ani. Chiar și în civilizațiile care nu au avut alfabet existau mijloace de încodare, de încriptare a informației. Noduri sau crestături pe diverse obiecte…

Așa este.
Dar în mediul digital, pur și simplu vastitatea lui face ca unele din aceste exerciții ancestrale să nu mai poată fi făcute. Și ironia face că în mediul acesta digital adevărul dispare. Adevărul dispare dintr-un motiv foarte simplu. Pentru că devine dintr-o dată o funcție de boți (n.r. – roboții Google sau Facebook care lucrează după algoritmi) și de plăcere, nu o funcție de relevanță.

Da.
Adică oamenii sunt din ce în ce mai înclinați să creadă un lucru doar pentru că foarte mulți alți oameni, dintr-o dată, 200.000, 500.000 – sunt cifrele astea mari pentru care mintea umană nu este pregătită – l-au îmbrățișat. Este ceea ce unii numesc cenzura unanimității.

Da.
Noua cenzură a unanimității spune că în mediul virtual nu te poți opune tăvălugului care vine către tine când o știre virală a fost îmbrățișată de adepții religiei digitale.

Este un altfel de spirală a tăcerii.
Da.

“După perioada asta, ar trebui să generăm noi forme de educație vizavi de etică în comportamentul online”

În momentul în care un punct de vedere devine predominant, cei de altă părere tind să se retragă și să nu-și mai expună opinia.
Absolut. Fenomenologic vorbind, ieșirea aceasta din beție este atât de tristă… Evident că firul nevăzut în conversația noastră este consensul cu privire la cele mai bune tratamente în privința coronavirusului. Că e de actualitate. O să depășim momentul acesta, fără doar și poate că, după drumul la deal în epidemie, obligatoriu vine drumul la vale. Printr-un mijloc sau altul, contează mai puțin. Și spre deosebire de adeptul digital, omul de știință și acum e obligat să rămână sceptic. Și după ce se va termina va rămâne sceptic. O să continue să pună întrebările bune: ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, unde am făcut bine, unde am făcut rău. Vom descoperi câteva lucruri atunci. Primul lucru pe care, probabil, îl vom descoperi, va fi că în raport cu antiinflamatoarele și virozele există un adevăr pe care în etica noastră anterioară nu l-am fi putut explora decât pe cale catastrofică. Și asta este o veste bună. Orice catastrofă, ulterior, pune pe masa omului de știință un material didactic incredibil. A cărui etică poate să fie sau nu dubioasă. De exemplu în vara trecută, când am fost la Roma, la Congresul Academiei de Drept și Sănătate Mintală, din care fac parte, preconferința a fost despre etică în Holocaust. Holocaustul ne-a lăsat un bagaj de cunoaștere, cu privire la umanitate atât în vârfurile, cât și în beznele ei, iar întrebarea preconferinței a fost, pentru participanți, adică și pentru mine, dacă este sau nu etic să facem studii pe datele rămase în urma Holocaustului. Având în vedere experimentele făcute de Menghele și asociații lui pe oameni.

Da, știu.
Și răspunsul a fost că am participat și am devenit complici la una din marile drame ale umanității. Acum, în contrapartidă, dacă dai la o parte crusta asta și spui: “Dar, pe de altă, parte, am învățat din gripa spaniolă, din tsunami-ul din Sumatra, din cutremurul din Haiti, din 13 septembrie 2001. Am învățat din Ciuma Neagră. Cum poți să separi marile drame ale umanității, din punct de vedere etic, și să-ți alegi din care ai să înveți și din care n-ai să înveți? Și la asta n-a mai fost un răspuns… Acum, revenind la pandemia de COVID, și din această pandemie vom învăța, și din această pandemie informațională vom învăța. Întrebarea e care ar fi lecțiile pe care să le propunem ca ipoteze de studiu. Una dintre lecții poate să fie cât de liberă ar trebui să fie informația. Și aici, adevărul gol-goluț ar fi, cu riscul de a împușca în picior tot ce am spus până acum, că informația ar trebui să rămână liberă.

Am același punct de vedere.
Liberă, nefiltrată. Sună curios. Cred că, pur și simplu, după perioada asta, ar trebui să generăm noi forme de educație vizavi de etică în comportamentul online. La fel cum, după marea gripă spaniolă, am construit noi mijloace, printre care și modele epidemiologice pe care le aplicăm astăzi pentru detecție precoce, izolare-carantină, la fel și după pandemia asta informațională. Probabil că în școlile noastre și în sistemele noastre de educație trebuie introdusă o etică online.

O societate a informației care, introducând noi mecanisme de testare și de validare a adevărului, va submina teoria conspirației și gândirea magică

 Soluția nu este inventarea unui Minister al Adevărului, ci introducerea unei discipline noi, care să-i învețe pe copii, încă din școală, cum să deosebească informațiile din mediul online. Un set de criterii care să îi ajute să evalueze cât de credibil este un text citit pe net. Cred că soluția este educarea copiilor și nu instalarea unui buton pe care cineva să apese, să stingă lumina într-o cameră sau alta. Pentru că și asta e o discuție. Cine stabilește ce este și ce nu este adevărat în mediul online?
Aceasta este o chestiune, apropo de cine stabilește ce este și ce nu este adevărat, este o chestiune care ține de epistemica adevărului. Și care ține de semiotică și, într-o bună măsură, de adevărul filosofic pe marginea adevărului. În masă, îți convine sau nu, inevitabil adevărul va fi legat de credință. Ceea ce se cheamă, în engleză, believe. Pentru că în engleză ai două cuvinte pentru credință, believe și faith. Credința în adevăr, sau mai bine zis încrederea în adevăr, este o funcție de adevăr pe care creierul nostru o dă unui anumit fenomen. Noi așa fabricăm realitatea. La orice moment al vieții noastre. Spre exemplu, eu cred că am o conversație cu tine. E un adevăr, dacă mă întreabă cineva cu cine am vorbit, am să-i spun că am vorbit cu Udrea. OK? Dar asta este o funcție de validare care în creierul nostru se numește stohastic. O funcție stohastică. Adică are o valoare de adevăr. S-ar putea să uit că am avut conversația cu tine și, mai târziu, cineva să-mi spună: “Mai știi că ai vorbit cu Udrea?”. Iar eu să-i spun: “Habar n-am, n-am vorbit niciodată cu el”. Este un lucru care a fost introdus în multiple zone de jurisprudență în ceea ce se cheamă Recall Bias. Bias-ul aducerii aminte. Spre exemplu, în diverse jurisprudențe au fost situații absolut ridicole în care oamenii au depus mărturie în instanță că își aduc aminte că au vorbit cu Popescu sau cu Ionescu, dar, de fapt, ei fuseseră sugestionați de către procurori.

Interesant.
Recall bias face ca bancul sovietic să fie cu adevărat util. Bancul spune așa: “În Uniunea Sovietică doar viitorul e sigur, pentru că trecutul se schimbă mereu”.

Asta e din cartea “1984”.
Absolut! În momentul în care trebuie să iei asta în considerare, constați că nu putem să avem o măsură universal societală a adevărului sau a adevărurilor. Putem, în schimb, să tindem către o societate a informației care să introducă noi mecanisme de testare și de validare a adevărului. Și, prin chestiunea asta, să adreseze teoria conspirației, gândirea magică și să separe fapta de ficțiune. Când separi fapta de ficțiune probabil că atinge, la un moment dat, un anume mijloc de saturare, dar la care s-ar putea să constatăm, de exemplu, că viața își pierde farmecul.