Șprițuri de poveste cu Mircea Micu și Zaharia Stancu, la Eforie Nord

Mircea Micu (1937 – 2010) a fost un poet, prozator și gazetar, un înger al metaforei și, de asemenea, un mucalit. Din cartea sa, „Întâmplări vesele cu scriitori triști” (publicată în anul 2003 la Editura SemnE), am mai savurat două șprițuri de poveste, primul care l-a avut drept protagonist pe poetul Alexandru Andrițoiu și rețeta… evadării, iar celălalt petrecându-se la cunoscutul restaurant „Podgoria”, unde prozatorul Nicolae Velea i-a „deturnat” pe Ilarion Ciobanu și pe Horia Lovinescu.

Șprițuri de poveste cu scriitorul Mircea Micu și surpriza lui Zaharia Stancu la Eforie Nord, în atmosfera folclorului… de Colentina!

Acum i-a venit rândul chiar lui Mircea Micu să intre în rândul șprițarilor celebri din lumea literelor și nu oriunde, și nu în orice cadru. Cheful s-a desfășurat la Eforie Nord, a debutat cu poetul prozator și gazetar, cu cântărețul Willy Donea, cu Nelu Dumitrescu, șoferul lui Zaharia Stancu, și cu o… iapă, dar s-a încheiat apoteotic, cu apariția surprinzătoare a însuși autorul romanului „Desculț”.

Zaharia Stancu (1902 – 1974) a fost un tip imperial, și la propriu, și la figurat. Romancier, poet, academician, laureat al Premiului Herder, a fost director al Teatrului Național din București și președinte al Uniunii Scriitorilor. Acțiunea șprițului nostru de poveste s-a petrecut, așadar, pe litoralul românesc, unde, după o discuție ceva mai aprinsă între autorul romanului „Jocul cu moartea” (din care s-a născut scenariul filmului „Prin cenușa imperiului”) și Mircea Micu, acesta din urmă a plecat să se răcorească în compania licorii izbăvitoare. Atmosfera este descrisă metaforic chiar de „împricinat”, astfel că îi oferim cuvântul:

„Reperasem, nesilit de nimeni, la Eforie Nord, grație flerului șoferului Nelu Dumitrescu, un bar de noapte zbanghiu și cam proletcultist, zvârlit pe țărmul mării ca o scoică de lemn, mirosind a vin, bitter neaoș, țuică bătrână și fleici de godac pârjolite pe grătar, și parfum ieftin. «- Hai, șefu’ (cuvânt burghez insinuat în socialism), să ne veselim, că mâine tot ridicăm ancora. O viață are omu’…»”, și-a început relatarea autorul cărții „Întâmplări vesele cu scriitori triști”.

Digi24.ro

O fetiță le-a spus părinților că are un monstru în cameră, dar ei nu au luat-o în seamă. Ce au descoperit după i-a șocat: „Un coșmar”

Cârciuma respectivă era administrată de cântărețul Willy Donea, trecut demult în lumea celor drepți. Programul începea la ora 10 dimineața și era… „non – stop”, ca în glumele noastre contemporane. Mai presus de toate, era unul neprevăzut și plin de surprize inedite, așa cum vom afla din rândurile care urmează.

Iată, așadar, cum s-a desfășurat „programul”, după ce șprițul a curs în valuri, iar nea Nelu s-a cocoțat țanțoș la bar, alături de Mircea Micu. Șoferul președintelui Uniunii Scriitorilor s-a ridicat brusc și le-a strigat chelnerițelor o lozincă plină de tâlc, din arealul folclorului satiric din Colentina: „Du-te, fă, și ia-ți servici/ La capu’ lui 25!”. Dar show-ul era abia la început, pentru că personajul principal urma să apară mai târziu…

Șoferul nea Nelu împingea… iapa în cârciumă! Cu un pistol… cu capse!!

Are, din nou, cuvântul regretatul Mircea Micu: „Întâi se stinseră luminile chioare și se aprinse un reflector. Fetele țâpuriră ca-n Oaș, surprinse. Apoi, porni o stație cu megafoane de război și, în conul de umbră al reflectorului, maestrul Willy în persoană se arătă înveșmântat în cowboy, pudrat și trist ca un bancher proaspăt la bursa din Paris, plictisit, dar surâzător”.

Iar după ce cântărețul, bine afumat, s-a pornit să fredoneze cântece din Far West, care mai de care mai melancolice și mai îmbietoare la șprițuri de poveste, fetele au început să se foiască, în fuste scurte și aproape transparente, prin întunericul de criptă al localului și îi întrebau pe clienți, înghiontindu-i, în dulcele stil clasic: „Ce mai bei, neamule?”.

Digisport.ro

Bizar! La 26 de ani, se pregătește de a treia nuntă cu același bărbat, deși nu a divorțat niciodată

A urmat o mică pauză psihologică, de trezire cvasi-generală, după care a început „actul” al doilea, șocant. Sub privirile lui Mircea Micu, Willy, cățărat pe scripeți, într-un fel de balcon, ținea în mână un pistol cu capse și de acolo urma să se prăbușească în spinarea unei iepe costelive, adusă pe ușa din spate direct de pe țărmul mării… Numai că, în seara respectivă, sărmanul animal n-a vrut în ruptul capului să colaboreze cu chefliii…

Mușteriii au îmbiat iapa cu mâncare, au ciupit-o, dar… degeaba. Calul nu s-a… metamorfozat în armăsar de poveste. Atunci, nea Nelu, șoferul lui Zaharia Stancu, s-a ridicat din scaunul său rotativ și a declamat: „Lăsați, bă, că o lămuresc eu!”. Apoi, a dispărut fantomatic pe ușa din dos, reflectorul s-a reaprins, iar șprițarii au așteptat cu sufletul la gură clipa în care viteazul cowboy urma să cadă din cer pe spatele iepei.

Sub privirile muiate în hohote de râs ale lui Mircea Micu și ale celorlalți consumatori, nea Nelu a proptit animalul sub cercul de lumină al reflectorului. Brusc, s-a auzit un răpăit asurzitor de tobe, semn că urma saltul în gol, iar asistența l-a zărit pe șofer îmbrâncind iapa și făcând stânga împrejur, direct spre plajă…

Zaharia Stancu: „Bravo, domnule Micu! E bine să prezinți numărul ăsta și la Casa Scriitorilor!”

Circul nu s-a încheiat. Abia acum, după ce v-am pus răbdarea la încercare, urmează punctul culminant. Cu o firească… față lungă 😊 chip de groază nu altceva, biata iapă a săltat trei pași înainte, cowboyul petrecăreț a căzut lat pe podea, cu pistolul alături. Și atunci a simțit Mircea Micu șocul care l-a marcat pentru tot restul vieții:

„Vrând să sar în ajutorul victimei, mă întorsei și ce-mi văzură ochii, chiar în ușa barului? Chiar pe Zaharia Stancu, în ținută de seară, privind cu nesfârșită uimire spre locul de unde nea Nelu Dumitrescu tocmai se evaporase, aruncându-se, probabil, direct în mare. Simții cum mă lasă scaunul. Stancu se întoarse și mă învrednici cu două priviri ca două burghiuri”.

În timp ce personalul devotat al localului încerca să-l readucă la viață pe nefericitul „Icar” și pe soția acestuia, care leșinase de spaimă, proaspătul vizitator-surpriză și-a reîndreptat privirile către autorul cărții la care facem referire și i-a șuierat, printre dinți, calm și insinuant.

„Bravo, domnule Micu, bravo! Numărul ăsta e bun să-l prezinți și la Casa Scriitorilor. Vezi dacă vinde mortu’ ăla iapa. Și dacă o vinde, du-te unde s-a dus mutul…”, i-a spus Zaharia Stancu lui Mircea Micu. Evident, a urmat o trezire din șprițuri, generală și bruscă, cum numai în ale noastre povești mai găsești…

Iertarea „Padișahului”, după plimbarea pe faleză

În zorii acelei dimineți de pomină, Zaharia Stancu, mânat de insomnii și plimbându-se pe faleză, a reapărut la ușa localului administrat de Willy Donea. Mircea Micu a fost convins că va lua drumul Bucureștiului cu primul marfar, cu indicația fermă de a nu mai călca vreodată pe șoseaua Kiseleff, unde se află sediul Uniunii Scriitorilor. Dar n-a fost așa…

Zaharia Stancu era un tip blând, în fermitatea sa. După câteva ore de somn perpelit, timp în care, după propriile mărturisiri, visase herghelii trecând în cavalcade peste el, Mircea Micu a fost trezit chiar de șoferul președintelui, care i-a spus, calm:

„Hai, scoală, nea Mircea, că peste juma de oră ne așteaptă domn’ Stancu. Mergem să vedem Istria, că așa vrea «Padișahul»”. În câteva minute, Micu s-a făcut… mare, s-a echipat mai rapid ca un pompier, dorind să stingă orice „incendiu” posibil. Ziua era caniculară…

Și ca un ultim exemplu referitor la personalitatea și la umorul lui Zaharia Stancu. La Istria, „Padișahul” a dorit să cumpere un suvenir care înfățișa o biserică maramureșeană, în miniatură. Stancu l-a privit pe Mircea Micu și i-a făcut semn să achite contravaloarea. „N-am bani, domnule președinte!”, a venit răspunsul.

Iar finalul a fost apoteotic: „De ce n-ai bani, domnule Micu? De ce n-ai bani? Costă mult șprițul cu iapa… Costă! Bine, eu o să plătesc. Plătesc eu, ca să nu ne facem de comedie. Poftim, ia 100 de lei și ceri un bon de decontare. Mi-o restitui la București. Să mi-o restitui!”.