Ștefania Rareș a făcut tot posibilul pentru ca ai ei copii să cunoască tradițiile locului de baștină, iar când aceștia erau foarte mici, îi lăsa pe mâna unei stewardese ca să poată petrece sărbătorile de iarnă pe meleagurile de vis ale Bucovinei!
Interpreta de muzică folclorică era mai mereu pe drumuri când era tânără, având grijă în același timp și de familie, dar și de cariera ei. Cântăreața a făcut câteva dezvăluiri, în exclusivitate pentru FANATIK, despre relația cu cei doi copii, amintindu-și de cum era Crăciunul în vremurile de mult apuse, înainte de Revoluția din 1989.
Ștefania Rareș a fost una din cele mai apreciate și căutate artiste în perioada lui Ceaușescu, ba chiar era considerată artista preferată a fostului cuplu dictatorial.
Folclorista ar putea scrie cărți despre tot ce a trăit, despre toate aventurile prin care a dus-o viață, căci de-a lungul anilor a strâns și bune, și rele.
Deși era extrem de ocupată cu muzica, Ștefania Rareș nu a vrut ca pruncii ei să stea departe de tradițiile specifice Crăciunului în zona din care provine ea, comuna Dumbrăveni, actualmente în județul Suceava (n.r.: localitatea a fost înainte în Botoșani).
„Eu întotdeauna mi-am trimis copiii de sărbătorile religioase la mine, la Bucovina, la Dumbrăveni. Surorile mele, cumnații mei, aveau grijă. Ei îi duceau la biserică, ei îi învățau rugăciuni.
Copiii mei s-au bucurat pe vremurile alea, în 1970, de pe la 5-6 ani îi urcam în avion, de la Otopeni, îi dădeam pe mâna stewardesei și îi aștepta cumnatul meu la Suceava”, a povestit Ștefania Rareș în exclusivitate pentru FANATIK.
Aceasta a mai mărturisit, amuzată, că fiul ei, Mădălin, nu se mulțumea cu orice primea atunci când mergea la colindat. Dacă vreo gazdă îi oferea nuci, băiatul, fiind mai ”șmecheruț”, după cum chiar artista l-a descris, îi spunea că era sătul de nuci, că avea și bunicul său acasă.
„Acolo făceau sărbătorile, acolo învățau să facă urări. Băiatul meu era mai șmecheruț, așa… Își făcea o traistă și-și strângea bănuți și colaci. Cine îi dădea nuci zicea, nu vreau că are tataia acasă. De Paște, la fel, își luau ieduții în brațe și mergeau din casă în casă. Am reușit pe copiii mei să-i fac să nu uite obiceiurile de la noi”, ne-a mai istorisit interpreta de muzică populară din Moldova.
Într-un interviu recent acordat pentru FANATIK, vedeta muzicii folclorice românești a trecut în revistă o serie de încercări la care a supus-o viața, peste care a trecut cu credință în Dumnezeu, ambiționându-se de una singură. Cele mai dificile momente au fost pierderea mamei și pierderea soțului.
Când mama ei zăcea la pat, bolnavă, Ștefania a vrut să facă medicină, însă destinul ei a fost să îi încânte pe români cu melodiile sale de joc și voie bună.
„Mama mea a fost foarte bolnavă și s-a chinuit patru ani. Atunci, eu făceam niște cursuri la Crucea Roșie, de copil așa, mergeam pe câmp să ajutăm oameni. Nu singură, cu două-trei fete, aveam grupușoarele noastre.
De suferința mamei mele am vrut să fac medicina, de dragul mamei mele. N-am fost în stare să învăț toate formulele la chimie, am stat prost cu anatomia… Probabil că ăsta a fost gândul lui Dumnezeu”, este doar un scurt fragment din povestea de viață a cântăreței, relatată pe larg pentru FANATIK. (Puteți citi aici și celelalte destăinuiri).