Stela Bizdu este, fără îndoială, o femeie puternică! Povestea ei este un exemplu pentru noi toți că viața este imprevizibilă și totul se poate schimba într-o clipă. Frumoasa Stela a fost victima unei tragedii provocată de teribilismul unui tânăr șofer. Doar voința destinului sau divinitatea, cum spune ea, au făcut ca Stela Bizdu să rămână în viață. După cinci ani de la tragicul accident, ani în care a tăcut, Stela a decis să spună tot ce s-a întâmplat în ziua tragică pe care nu o va uita niciodată, dar și ulterior.
Stela Bizdu a vorbit într-un interviu exclusiv pentru FANATIK despre ziua fatidică de 7 iulie 2018. Atunci, destinul său a fost schimbat în totalitate după ce un tânăr a lovit-o în plin cu mașina. Stela Bizdu se afla în mașina staționată și scosese piciorul stâng pentru a coborî. În acel moment, un tânăr care atunci avea 20 de ani a lovit-o cu mașina în plin. În urma impactului, Stela Bizdu a rămas fără un picior. Au urmat momente de groază. A petrecut zeci de zile în spital, a fost nevoită să se pregătească pentru o nouă viață. După cinci ani de tăcere, vedeta a spus totul din ziua accidentului și până acum.
Stela, îți mulțumesc că ai acceptat să vorbești cu noi. După o tăcere de cinci ani, ai decis să spui lucrurilor pe nume…
-Vă mulțumesc și eu! Accidentul a avut loc în 2018 la ieșirea din pasajul Obor spre Dristor. Mașina era staționată pe partea dreaptă, regulametar, cu motorul pornit, în rând cu restul mașinilor parcate. Conform expertizei tehnice efectuate ulterior, se pare că inculpatul circula cu o viteză de 97 km/oră. A pierdut controlul volanului de pe banda a-3-a și a intrat aproape perpendicular în mașină. Piciorul meu a fost retezat pe loc.
Au urmat ani întregi de greutăți. Intervenții chirurgicale, schimbarea protezei ortopedice care bănuiesc că a costat destul de mult. Cum a fost perioada următoare pentru tine?
-Au urmat peste 100 zile de spitalizare, în care pur si simplu m-am luptat cu moartea. Am avut 2 intervenții chirurgicale la nivelul gambei pentru a pregăti piciorul de protezare și de a evita alte infecții. Aveam multe corpuri străine în picior în urma impactului. Le mulțumesc pe această cale tuturor medicilor care mi-au fost alături.
După ce m-am stabilizat din punct de vedere medical, am așteptat vindecarea bontului pentru a putea purta proteza. Calea până la proteză, și după, este una foarte lungă. Zilnic viața unui om cu amputație vine cu foarte multe provocări.
Pentru protezare am ales o clinică din Anglia, singura care m-a convins că îmi voi putea relua anumite activități. Până să ajung în Anglia, la recomandarea acestora, am efectuat peste 30 de zile de recuperare în București. Am făcut recuperare la Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie.
Pentru că firma de asigurări nu despăgubește absolut nimic până la finalizarea procesului, o mare parte din costurile protezării au fost acoperite din donații.
Țin să menționez că proteza trebuie schimbată la 3 ani. Eu o am deja de 4 ani și jumătate pentru că nu pot acoperi cheltuielile acesteia. Doar ciorapul de silicon trebuie schimbat o dată la 6 luni. “Mai trag de el” până pe la 8 luni pentru că și acesta are un cost de peste 800 euro.
Ai depus plângere, ai cerut daune morale? S-a început ulterior o anchetă și a fost deschis dosar penal.
-Fiind un caz de vătămare corporală deosebit de grav, dosarul penal a fost deschis din oficiu, iar eu m-am constituit parte civilă pentru obținerea de daune morale și materiale, nici măcar mașina nu a fost despăgubită, daună totală, conform actului constatator al firmei de asigurări, care, între timp, a intrat in Faliment! S-a început o anchetă, care azi, după 5 ani de zile, este in același stadiu! Îmi e lehamite!
Am tăcut și nu am făcut public nimic legat de dosar, la sfatul avocatului, pentru a nu deranja judecătorii si procurorii, dar începând de astăzi nu mai am nimic de pierdut!
Cum a ajuns ca în dosarul tău să fie întocmit pentru ucidere din culpă, după ce a fost „plimbat” cinci ani, așa cum spuneai, între poliție, Procuratură și Tribunal?
-Cred că această întrebare ar trebui adresată procurorului, mai degrabă. Din punctul meu de vedere, s-a dat copy-paste la un alt dosar, din comoditate, asta ar fi varianta blândă, sau, varianta a doua, a fost făcută intenționat pentru favorizarea inculpatului. Din păcate, ambele variante au adus un prejudiciu grav și s-au încălcat drepturile părții vătămate, adică mie, Stela Bizdu.
În toți acești ani ați adus probele necesare pentru a se stabili cauzele accidentului. Cum s-a ajuns la o astfel de decizie a instanței?
– Conform ultimei sentințe dată de tribunalul Sectorului 2, Camera Preliminară, scrie negru pe alb că este din vina Procurorului. Sentința este publică și poate fi citită de toată lumea pe site-ul Portal Just. Sunt date publice, număr dosar 7068/P/2018 număr unic 12237/300/2022/a1*. Puteți găsi sentința și pe pagina mea de Instagram Stepsbystela. Nu o spun eu, este pronunțarea Judecătorului.
Înțeleg că s-a stabilit și că rechizitoriul nu a fost întocmit corespunzător. Din acest motiv dosarul se va relua de la zero?
-Sunt foarte multe vicii de procedură și o încăpățânare nejustificată a procurorului de a “remedia” anumite greșeli din dosar. Toate greșelile sunt publicate, puteți vizualiza toate ședințele din Camera Preliminară. Ca o chestie tragico-comică, s-au mai pierdut cel puțin 3 luni pentru desemnarea altui Judecător. Cel desemnat a declarat că vrea să se retragă din proces deoarece tatăl dânsului îl cunoștea foarte bine pe tatăl inculpatului. Au fost inclusiv la evenimente împreună. Măcar a fost sincer. Câtă influență să ai?!
Ai depus o plângere la Inspecția Judiciară pentru “malpraxis profesional” și favorizarea infractorului? Ce s-a întâmplat ulterior?
– După decizia Judecătorească din 29.06.2023, am întocmit o sesizare către Inspecția Judiciară, CSM. Încă nu am primit un răspuns. Cel mai probabil nu o va citi nimeni, mai ales că are 6 pagini. După răspunsul CSM, voi depune plângere penală împotriva procurorului pentru favorizarea inculpatului. Voit sau nevoit, au încălcat Drepturile Omului! Astfel, după ce voi încheia toți pașii în România, mă voi putea îndrepta spre CEDO.
Primești, în continuare indemnizație de la stat? Cum ai fost ajutată în toți acești ani?
– Of, pentru această indemnizație de 375 de Lei și obținerea Certificatului de Handicap cred că va trebui să facem un alt interviu. Din această indemnizație îmi iau o cremă pe lună pentru tratarea bătăturilor la nivelul amputației.
În primii 3 ani am mers anual în fața Comisiei de Handicap pentru a le demonstra că nu mi-a crescut piciorul. Certificatul era revizuibil la momentul acela, iar între timp a devenit permanent. Nu am Certificat de Handicap Grav, e doar Accentuat. Comisia consideră că dacă avem o proteză, noi persoanele cu amputație, nu este nimic grav.
Nu mi-a fost decontat absolut nimic pentru că C.A.S-ul nu colaborează cu clinicile din străinătate. Oricum, “ajutorul” acordat de către Stat nu ar fi acoperit nici măcar cheltuielile cu transportul și consultațiile. Eu sunt din Tulcea, iar o clinică de protezare se află în Oradea, spre exemplu.
În concluzie, restul cheltuielilor au fost acoperite de către mine și familia mea, deoarece nici nu vreau să apelez la nimeni. Am fost umilită destul în toți acești 5 ani!