Supraviețuitor al Holocaustului din România, ucis de teroriştii Hamas. Povestea vieţii lui Moshe, între lagăr şi kibbutz

Povestea de viaţă a lui Moshe Ridler este una despre durere, luptă, speranţă şi cruzime. Bărbatul a supraviețuit Holocaustului din România, după care s-a mutat în Israel, unde a devenit “patriarhul” unei familii de succes, tot mai numeroase de la un an la altul. Înainte de pandemie s-a mutat în zona Fâșiei Gaza pentru a locui alături de familia sa și a câștigat rapid dragostea comunităţii. „Era bătrânul tribului, toată lumea îl aprecia pentru umorul său”. Viaţa lui Moshe a fost curmată brutal de teroriştii în Sâmbăta Neagră, pe 7 octombrie, când a fost ucis împreună cu terapeutul său.

Împreună cu Moshe a fost ucis şi terapeutul său moldovean

Moshe Ridler avea 91 de ani şi era un supraviețuitor al Holocaustului din România. S-a mutat în kibbutzul Hulit în urmă cu aproximativ cinci ani pentru a fi aproape de familia sa. „Era cel mai bătrân bărbat din kibbutz”, spune nepotul său, Amir Tesler. Viaţa lui plină s-a sfârşit însă într-un mod tragic. Moshe a fost ucis în atacul terorist al Hamas împreună cu terapeutul său, Pietro Bosco, originar din Moldova.

“Era bunicul kibbutz-ul Hulit, dar și bunicul nostru. Când eram mic, el era responsabil de tot, ne conducea, venea dimineața și aducea croissante și burek. Îi plăcea să danseze și să plece în excursii în străinătate”, a adăugat Amir. “De-a lungul timpului, anii au început să-și spună cuvântul, dar nici măcar atunci nu-şi arăta adevărata vârstă. Cu dragostea lui pentru familie și pentru viață a continuat să ne dea tuturor multă putere, chiar și după ce a trecut de vârsta de 90 de ani”.

În dimineața zilei de sâmbătă, 7 octombrie, Moshe se afla în casa lui din kibbutz. “Am auzit că au fost ceva incidente în Otef, avem o altă familie acolo, iar mesajele au început imediat să curgă pe grupul de WhatsApp al familiei”, a mai spus nepotul Meshav Ridler.

Digi24.ro

O fetiță de 4 ani a murit după ce ar fi mâncat macrou congelat. Bunica a făcut infarct când a auzit și a murit și ea

“L-am sunat pe terapeutul bunicului la 7:20 dimineața. El încă nu prea înțelegea ce se întâmplă. Erau destul de asaltați cu rachete și știau că trebuie să intre în camera de urgență. În etapa respectivă încă nu înțelegeam amploarea incidentului. După această conversație, ei nu au mai putut fi contactați”, a povestit bărbatul.

“La început nu am înțeles de ce nu răspuns. Pe măsură ce orele treceau devenea din ce în ce mai deranjant. Mătușa noastră a rămas în contact cu locuitorii kibbutzului și a primit descrieri îngrozitoare despre ceea ce s-a întâmplat. La 23:15, a fost informată că au fost găsiți acasă și că erau morți. Nici până în ziua de azi nu știm cu adevărat ce s-a întâmplat acolo”, şi-a continuat Amir povestirea.

A supraviețuit fără familie într-un lagăr din Transnistria

Moshe Ridler s-a născut în România în 1931. Avea numai 9 ani când a început Al Doilea Război Mondial, căruia i-a supraviețuit singur și fără familie. A fost deportat împreună cu mama și sora lui într-un lagăr din Transnistria, în timp ce tatăl și sora lui mai mare au fost trimiși într-un lagăr de muncă. Mama și sora lui au murit în lagăr de tifos, iar la 11 ani a reușit să evadeze din lagăr împreună cu un grup de tineri.

“Ne-a spus că nu s-a oprit din alergat, iar ceea ce își amintește este că s-a trezit cu o familie într-un sat din Ucraina și a locuit cu ei în timpul războiului”, a adăugat nepotul lui Moshe Ridler. “Era cioban și îi ajuta la treburile fermei. Când a auzit că iudeii se întorc și că războiul s-a terminat, stătea pe treptele sinagogii când, după atâția ani, l-a reîntâlnit pe tatăl său. Era sigur că nu mai trăiește. După aceea, s-a reunit și cu sora lui mai mare”. Acesta a fost finalul fericit al primei părți din viața lui Moshe.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

Moshe, care trebuia să sărbătorească cea de-a 92-a aniversare în luna decembrie, era foarte mândru de arborele genealogic pe care l-a crescut în Israel. „Bunicul spunea mereu că dacă ai ceva de care să fii mândru, atunci să te arăți că ești mândru. Toate aceste povești despre război, acestea sunt povești despre speranță, le spunea cu multă mândrie. Era important pentru el să transmită această moștenire de a nu renunța”, și-a încheiat Amir povestirea despre bunicul său.