În Suedia, deșeurile sunt o mină de aur. Aproape 4,4 milioane de tone de deșeuri pe an, din care doar 1% nu sunt reciclate. Iar țara scandinavă are ambiția să crească proccentul de reciclare la 100% și de a elimina complet depozitele de deșeuri în aer liber.
Statutul Suediei ca numărul unu mondial în domeniul reciclării este rezultatul unei munci care a început cu mult timp în urmă. Astăzi, principiile „verzi” sunt ferm înrădăcinate în obiceiurile suedeze.
Încurajați de guvern, cetățenii își sortează meticulos deșeurile, distribuind gratuit saci de gunoi special concepuți pentru sortarea selectivă, amplasând numeroase containere la fiecare colț de stradă, transformând deșeurile nereciclabile în energie, etc.
Potrivit Eurostat, doar 1% din deșeurile menajere suedeze ajung la groapa de gunoi (media UE este de 38%). Pentru a atinge o rată atât de ridicată de reciclare, Suedia s-a bazat foarte mult pe o metodă oarecum controversată: incinerarea.
Arderea deșeurilor în Suedia generează suficientă energie pentru a asigura 20% din încălzirea urbană a țării (810 000 de locuințe) și o sursă de energie electrică pentru 250 000 de locuințe (dintr-un total de 4,6 milioane).
Deșeurile au devenit principala sursă de energie a Suediei, înaintea petrolului și a gazelor naturale. Aceasta furnizează mai multă energie decât energia hidroelectrică și nucleară la un loc.
Biomasa, formată din deșeuri vegetale și animale (dar și umane), este utilizată pe scară largă pentru a produce energie electrică și termică. Este un combustibil pentru transport și o materie primă pentru industrie.
Majoritatea orașelor suedeze, inclusiv capitala Stockholm, sunt încălzite de centrale termice alimentate fie direct prin arderea deșeurilor, fie prin biogazul produs din acestea.
Dar s-a ivit o problemă. Din cauza faptului că țara reciclează mult, incineratoarele funcționează la capacitate redusă. Iar producția de energie electrică este în scădere. Potrivit unui raport al asociației suedeze pentru gestionarea și reciclarea deșeurilor, soluția a fost importul de deșeuri din țările vecine. 800.000 de tone pe an sunt importate, în principal din Norvegia.
Și la un preț ridicat – Norvegia insistă asupra faptului că incinerarea propriu-zisă ar costa și mai mult. În ceea ce privește sursele de poluare, Suedia a prevăzut și astat: dioxinele și metalele grele prezente în cenușa de după incinerare – care poluează mediul – sunt trimise înapoi în țara de origine.
Altfel spus, Norvegia plătește Suedia pentru a primi deșeurile sale, Suedia le arde pentru căldură și electricitate, iar cenușa toxică rămasă este reexportată în depozitele de deșeuri din Norvegia. Pe scurt, Suedia câștigă bani și energie, în timp ce Norvegia primește înapoi adevăratele „deșeuri”.