”Totul este ca un deșert”. În Spania, seceta reaprinde bătălia pentru apă între agricultură și turism

De la începutul anilor 1980, o parte din apele fluviului Tajo, cel mai lung fluviu din Peninsula Iberică, a fost deviată pentru a alimenta sudul Spaniei. Acest transfer a permis ca această regiune aridă să devină ”grădina de legume a Europei”. Dar, pe măsură ce apa devine din ce în ce mai rară, din cauza secetelor repetate și a schimbărilor climatice, furia crește în zonele din amonte. Guvernul de la Madrid a declarat săptămâna trecută că va aloca peste 2 miliarde de euro pentru combaterea secetei.

80% din terenurile agricole, sufocate de secetă

Confruntat cu una dintre cele mai grave secete din istoria recentă a țării, guvernul de la Madrid a dezvăluit, săptămâna trecută, un plan de urgență de peste două miliarde de euro pentru combaterea secetei și pentru a ajuta un sector agricol aflat în suferință. Adoptate în cadrul unui consiliu extraordinar al miniștrilor, aceste măsuri au fost luate în ajunul deschiderii oficiale a campaniei pentru alegerile municipale și regionale din 28 mai, unde se așteaptă ca problema apei să fie una centrală.

Acest lucru a determinat opoziția de dreapta să acuze executivul de populism electoral. Dar Spania se confruntă cu o secetă dramatică, nivelul rezervoarelor de apă ale țării – care stochează apa de ploaie pentru a fi folosită în lunile mai secetoase – scăzând în prima săptămână din luna mai la 48,9% din capacitate, a cincea scădere săptămânală consecutivă.

Nivelul este chiar mult mai scăzut în Catalunia (nord-est) și Andaluzia (sud), cele două regiuni cele mai afectate, unde este de aproximativ 25%. Noul raport al principalului sindicat agricol al țării, ”Coordonarea organizațiilor de agricultori și crescători de animale” (Coag), prezintă o imagine dramatică a situației din sectorul agricol, care nu face decât să se înrăutățească, întrucât, potrivit raportului, ”seceta sufocă deja 80% din terenurile agricole spaniole”, iar ”peste cinci milioane de hectare de cereale neirigate” au ”pierderi ireversibile”.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

3,5 milioane de hectare de cereale, afectate

Or, cifrele din precedentul raport Coag, publicat la 13 aprilie, se refereau la 60% din terenuri ”asfixiate” și de 3,5 milioane de hectare de cereale afectate. Anul trecut a fost cel mai cald înregistrat vreodată în Spania, cu mai multe valuri de temperaturi extreme, potrivit Agenției Meteorologice de Stat (Aemet).

”Spania este o țară obișnuită să se confrunte cu perioade de secetă, dar din cauza schimbărilor climatice ne confruntăm cu o incidență mult mai mare a unor episoade mai frecvente și mai intense”, a declarat ministrul pentru Tranziție Ecologică, Teresa Ribera, în cadrul unei conferințe de presă. Simplul fapt că aceste măsuri de urgență au făcut obiectul unui consiliu extraordinar al miniștrilor dedicat acestei probleme ilustrează atât urgența situației, cât și importanța pe care o acordă guvernul socialistului Pedro Sanchez.

„Plaja Madridului” e pustie

“Înainte vreme, acest loc era plin de viață. Erau sute de turiști pe tot parcursul anului. Plimbări pe lac, pescuit, toată lumea râdea și se relaxa”, își amintește Ricardo Ortega pe digul său. Din anii 1970, el conduce o mică afacere de turism fluvial în Sacedon, un oraș cu 1.500 de locuitori din comunitatea autonomă Castilla-La Mancha, la aproximativ 100 de kilometri est de Madrid. Dar astăzi, bărcile sale de agrement sunt toate legate la cheu. Lista de rezervări este goală, nu mai vine nimeni. În jurul lui Ortega, nisipul, pământul uscat și vegetația arsă se întind cât vezi cu ochii.

În depărtare se află un pod: ”Înainte, apa ajungea până acolo”, arată el. ”Acum totul este ca un deșert. Nu mai există apă și nici oameni”. Câteva sute de metri mai departe, ușile campingului municipal sunt închise din lipsă de clienți. Construit în anii 1950, acest lac artificial este alimentat de apele râului Tajo, cel mai lung fluviu din Peninsula Iberică. Atunci când a fost creat, a permis dezvoltarea acestei regiuni colinare, atrăgând o populație madrilenă din clasa de mijloc în căutare de natură și aer curat. Sacedon era cunoscut ca ”plaja Madridului”.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

”Cine ar veni să se bucure de un lac fără apă?”

De fiecare dată când este secetă sau vreme caldă, debitul râului Tajo scade și lacul din Sacedon nu se poate umple. Odată cu schimbările climatice, aceste fenomene devin tot mai frecvente și mai intense. Potrivit lui Ricardo Ortega, lacul nu a mai atins un nivel normal de umplere din 2008. În 2023, situația este cea mai gravă. La începutul lunii mai, Spania se confruntă cu un deficit de precipitații fără precedent și cu temperaturi record pentru acest sezon. În amonte, nivelul râului Tajo este atât de scăzut încât este posibil să se meargă direct prin albia sa. La câțiva kilometri în aval, lacul Sacedon este plin doar în proporție de 33%.

”Încetul cu încetul, turiștii nu au mai venit”, deplânge Ricardo Ortega. ”Pe de o parte, cine ar veni să se bucure de un lac fără apă, unde este periculos să navighezi și care arată ca o mlaștină?”. Pentru a-și menține afacerea, bărbatul în vârstă de 60 de ani se bazează acum exclusiv pe restaurarea bărcilor. Cele pe care obișnuia să le închirieze sunt vândute una câte una.

Dar pentru Ortega, seceta este doar unul dintre vinovați. ”Secarea lacului se datorează în primul rând supraexploatării resurselor noastre de apă. Seceta nu face decât să înrăutățească problema”, spune el. Ținta criticilor sale este transferul de apă Tajo-Segura, o inițiativă a regimului franchist inaugurată în 1979.

Această imensă rețea de tuneluri, apeducte și canale de irigații transportă anual miliarde de litri de apă din râul Tajo de la rezervorul Sacedon către ”Levantul spaniol” – regiunea Alicante, Murcia și Almeria. O zonă aridă care a devenit ”grădina de legume a Europei” și un simbol al agriculturii intensive.

“Nici o picătură mai mult”

”Am fost sacrificați pentru o altă regiune”, spune Ricardo Ortega. ”De la punerea în aplicare a transferurilor de apă, nu mai trăim, ci supraviețuim. Economia noastră este în bernă. Tinerii pleacă, magazinele se închid”. O furie împărtășită în Sacedon: pe fațada primăriei, un banner afișează cu litere mari ”Tajo-Segura, nici o picătură în plus!”

Dar situația s-ar putea schimba. Confruntat cu starea alarmantă a râului din cauza efectului combinat al schimbărilor climatice și al pompării masive de apă, guvernul lui Pedro Sanchez a decis în februarie să limiteze transferurile către regiunea Alicante – o premieră. Obiectivul declarat este de a reduce transferurile cu 30% până în 2027, pentru a crește nivelul râului și a proteja astfel biodiversitatea acestuia. Potrivit guvernului, debitul râului a scăzut cu 12% și ar putea scădea cu 14% până la 40% până în 2050.

În timp ce anunțul a fost în mod evident bine primit de Ricardo Ortega, aflat la 300 km distanță, la celălalt capăt al transferului de apă, decizia guvernului nu a fost bine primită. În Alicante, Murcia și în micile sate din împrejurimi, manifestațiile s-au succedat cu același slogan: „Fără transfer de apă, fără recolte de legume”.

„Fără apă nu suntem nimic aici”

Rogelio Rios a participat la câteva dintre aceste manifestații. Acest cultivator de lămâi în vârstă de 52 de ani, continuă să insiste: ”Fără apă, nu suntem nimic aici!”. Cu 40 de ani în urmă, înainte de transferul apei din Tajo, această regiune arăta ca Africa. Era un deșert. Era mohorâtă și lipsită de viață”, explică el de pe înălțimile fermei sale din sudul Alicante.

Rios își amintește de dificultățile bunicilor săi, care au deținut pământul înaintea lui și a părinților săi. ”Puteau să cultive doar măslini, câțiva migdali și cereale. Randamentele erau mici și trebuia să trăiești cu incertitudinea dacă va ploua suficient sau nu”, își amintește el. Un peisaj greu de imaginat acum, în timp ce în fața lui se aliniază culturi de lămâi, portocali, migdale și alte fructe. ”Transferul de apă a fost o revoluție. Este ceea ce ne-a permis să devenim grădina de legume a Europei”, rezumă el cu un zâmbet larg, intervievat de France 24.

100.000 de locuri de muncă

În prezent, numai sectorul primar – agricultura – reprezintă 100 000 de locuri de muncă directe și indirecte în ”Levantul spaniol”. Cele mai multe dintre fructele și legumele cultivate în aceste zone sunt destinate să inunde rafturile supermarketurilor europene, la prețuri imbatabile. Potrivit Uniunii Centrale a Irigatorilor din Tajo-Segura (Scrats), 25% din legumele și 71% din fructele exportate de Spania provin din Levantul spaniol.

Iar în această primăvară neobișnuit de secetoasă, importanța apei este mai evidentă ca niciodată. Rogelios Rios a deschis porțile pentru a-și iriga cele 25 de hectare de culturi la începutul lunii martie, cu două luni mai devreme decât în mod normal. El se alimentează direct din două bazine de pe terenul său – unul umplut cu apă din râul Segura, aflat în apropiere, iar cel de-al doilea din râul Tajo. O distribuție, spune el, care limitează presiunea asupra ambelor râuri.

Chiar și cu irigații, seceta amenință

Dar chiar și cu irigații, Rios este pregătit pentru o scădere a producției sale anuale. ”Dacă nu vine ploaia, cu siguranță va trebui să sacrificăm o parte din recoltă pentru a economisi apa, dar cel puțin nu vom fi pierdut totul”. Într-un sat vecin, în Torremendos, Jose Vicente Andreu, cultivator de lămâi, a începul și el să irige, dar efectele secetei se fac deja simțite. Alături de lămâile de o culoare galbenă, frumoasă, altele rămân complet verzi sau foarte mici. ”Pomii duc lipsă de apă și fructele nu se coc suficient”, spune Andreu, inginer agricol și președintele al filialei locale a sindicatului agricol Asaja.

”Dacă una dintre principalele noastre surse de apă – râul Tajo – va fi tăiată, grădina noastră de legume va fi în pericol”, avertizează el. ”Acest lucru ne va forța să ne reducem producția sau să mergem să găsim surse de apă mai rare și, prin urmare, mai scumpe. Acest lucru va crește automat prețul produselor noastre și vom deveni mai puțin competitivi pe o piață din ce în ce mai competitive”.

”Sunt mai îngrijorat de faptul că guvernul va tăia apa din Tajo decât de schimbările climatice”, spune Rogelio Rios. ”Regiunea noastră se confruntă cu seceta de 200 de ani, așa că ne putem adapta oricând, cu excepția cazului în care rămânem fără apă. În acest caz, nu vom putea face nimic”. Potrivit sindicatului Scrats, decizia  guvernului ar putea duce la abandonarea a 12.200 de hectare de culturi și la pierderea a 15.000 de locuri de muncă.

„Apa aparține tuturor spaniolilor”

Când sunt întrebați despre criticile din Castilla-La Mancha, răspunsul celor de la Scrats este același: ”Apa Spaniei aparține tuturor spaniolilor. Asta spune Constituția. Este normal să o împărțim”. Soarta râului Tajo a devenit un subiect de dezbatere publică în perspectiva alegerilor regionale programate pentru sfârșitul lunii mai, reînviind tensiuni la fel de vechi ca și transferul însuși de apă. Pe lângă demonstrații, subiectul apare în mod regulat pe prima pagină a ziarelor. Asaja și Scrats au anunțat, de asemenea, că vor acționa în justiție împotriva reducerii transferurilor de apă.

Chestiunea creează chiar alianțe care par imposibile. Socialiștii din fruntea regiunii Valencia s-au aliat cu conservatorii Partidului Popular din Murcia împotriva decretului de transfer al apei. În schimb, în Castilla-La Mancha, socialiștii aflați la putere primesc sprijin din partea aleșilor de dreapta pentru a cere încetarea completă a transferului Tajo-Segura.

”Cu cât apa devine mai rară, cu atât mai mult devine o problemă politică crucială și majoră”, spune José Vicente Andreu. De partea sa, guvernul se apără asigurând că respectă normele de mediu ale Uniunii Europene, care impun protejarea bazinelor hidrologice. Pentru a suplini penuria cu care se confruntă argicultorii, Madridul promite să crească investițiile pentru a dezvolta surse alternative de apă. Printre acestea, desalinizarea apei de mare.

Nevoia de un nou model

O „soluție falsă”, deplâng cei doi agricultori intervievați: ”Apa desalinizată costă mult mai mult decât apa din Tajo și are un impact ecologic puternic – este nevoie de multă energie electrică pentru a o produce și creează deșeuri nocive”, exclamă Rogelio Rios. ”Ar trebui să fie o completare, nu o soluție în sine”, admite și Jose Vicente Andreu.

”Dacă ne străduim să folosim apa cât mai rațional posibil, poate fi suficientă pentru toată lumea”, spune inginerul. Din 2018, el încearcă să facă din ferma sa un exemplu de bună utilizare a ”aurului albastru”. Umiditatea fiecărei parcele este monitorizată cu strictețe datorită unor sonde instalate în sol care trimit date în timp real către o aplicație mobilă. În plus, se folosește un sistem de irigare prin picurare pentru a controla fiecare milimetru de udare.

Din Castilla-La Mancha până în ”Levant”, pentru ecologiștii spanioli, acest conflict asupra râului Tajo este, de fapt, ilustrarea perfectă a unui sistem care trebuie revizuit în profunzime. ”Avem nevoie de un nou plan hidrologic la scară națională”, a explicat recent Julio Barea, responsabil cu problemele legate de apă la Greenpeace Spania. ”În prezent, 80% din apă este folosită pentru agricultură și irigații. În acest context de schimbare și aridificare a climei, acest lucru nu mai este sustenabil”.