Spania, grădina de legume a UE, sfâșiată de războiul apei. 75% din teritoriul țării, amenințat de deșertificare

La fel ca Nilul în Egipt și Tigrul în Irak, apa fluviului Tajo, care curge pe o mie de kilometri prin centrul Spaniei și se varsă în Oceanul Atlantic, din Portugalia, a devenit o sursă de tensiune în preajma alegerilor regionale și legislative, în momentul când agricultura intensivă a Spaniei, pilonul economic al țării, își vede modelul pus sub semnul întrebării.

Seceta repetată și consumul agriculturii intensive

Varza, salatele și pepenii săi inundă supermarketurile europene iarna și vara. Dar pentru Juan Francisco Abellaneda, un fermier din sud-estul arid al Spaniei, care a fost irigat ani de zile cu apă deviată din fluviul Tajo, totul este pe cale să se schimbe. Din cauza secetelor repetate și a nevoilor enorme ale culturilor intensive, situația este pe cale să se schimbe în această regiune aproape pustie, unde se produc aproape jumătate din fructele și legumele exportate de Spania, prima putere horticolă a Uniunii Europene.

Pentru a combate efectele încălzirii globale și ale deșertificării care amenință 75% din teritoriul țării, guvernul premierului Pedro Sanchez a decis, în februarie, să limiteze transferurile masive de apă din fluviul Tajo către terenurile agricole din Levantul spaniol (zona de est a Peninsulei Iberice, pe coasta mediteraneeană spaniolă).

În același timp, în centrul țării, Tajo, cel mai lung râu din Peninsula Iberică, a înregistrat o scădere periculoasă a debitului – până în punctul în care, în unele locuri, vara, este posibil să fie traversat cu piciorul. La fel ca Nilul în Egipt și Tigrul în Irak, apa fluviului Tajo, care curge pe o mie de kilometri prin centrul Spaniei și se varsă în Oceanul Atlantic, din Portugalia, a devenit o sursă de tensiune.

Digi24.ro

Un fost ministru a fost filmat omorându-și în bătaie soția, într-un restaurant. Imaginile au stârnit o revoltă uriașă

„Din ce o să mai trăim?”

Acest conflict este exacerbat în preajma alegerilor regionale și legislative, când agricultura intensivă a Spaniei, pilonul economic al țării, își vede modelul pus sub semnul întrebării. ”Dacă se ia apa din Tajo, aici nu va rămâne decât deșert”, spune Juan Francisco Abellaneda, proprietarul unei ferme de 300 de hectare în apropiere de Murcia.

Împreună cu frații săi, acest grădinar exportă 3.000 de tone de fructe și legume în fiecare an. Afacerea este înfloritoare, la fel ca pentru mulți fermieri din regiune, unde serele uriașe, magaziile nou-nouțe și livezile se succed cât vezi cu ochii se succed. Dar ”dacă începe să lipsească apa, din ce o să mai trăim?”, spune acest membru fondator al unei cooperative agricole (Deilor) cu 700 de angajați, care se teme că producția va scădea în următoarele luni, cu pierderi de locuri de muncă.

Pe vremea tatălui și bunicului său, care au fost fermieri înaintea lui, regiunea Murcia era una dintre cele mai sărace din Spania, iar agricultura sa era în principal de subzistență. ”Regiunea este una dintre cele mai uscate” din țară, spune Domingo Baeza, profesor de ecologie fluvială la Universitatea Autonomă din Madrid. ”Resursele de apă” sunt structural ”insuficiente” pentru o agricultură intensivă.

Uriașul proiect ”Transvase Tajo-Segura”

Pentru a depăși acest handicap, Spania a optat pentru o infrastructură gigantică de inginerie hidraulică: ”Transvase Tajo-Segura”. O structură de 300 de kilometri, care combină canale, tuneluri, apeducte și rezervoare. Este concepută pentru a devia o parte din apele fluviului Tajo către bazinul Segura, care se află la granița dintre Andaluzia și Murcia.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Lansată în anii 1960, în timpul dictaturii lui Franco, și pusă în funcțiune în 1979, ca parte a unui proiect major de dezvoltare a agriculturii, această structură – capabilă să transporte miliarde de litri de apă pe an – a fost mult timp considerată un model de adaptare la lipsa de precipitații.

Economia Levantului spaniol, care include provinciile Murcia, Alicante și Almeria, a luat astfel avânt, cu o cifră de afaceri anuală de trei miliarde de euro și peste 100 000 de locuri de muncă directe și indirecte. Dar astăzi, ”Tajo suferă”, continuă Domingo Baeza, ”este foarte degradat în multe locuri”, deoarece ”am depășit cu mult capacitatea” râului prin ”dezvoltarea necontrolată a zonelor irigate”.

Caniculă, râuri și rezervoare secate

De la punerea în aplicare a proiectului Trasvase, temperatura medie în Spania a crescut cu 1,3°C, potrivit agenției meteorologice Aemet. Debitul fluviului a scăzut cu 12% și ar putea scădea cu 14% – până la 40% până în 2050, potrivit guvernului. Valurile de căldură extremă din ultimii ani – uneori excepțional de timpurii, precum cel care a lovit peninsula în ultimele zile – au secat râurile și rezervoarele, ducând la penurie de apă.

Odată cu ”încălzirea globală, situația s-a schimbat”, spune Julio Barea de la Greenpeace Spania. Trasvase „nu mai este adaptat” la nevoile țării: ”Fluviul Tajo are nevoie de apa” deviată pentru culturile din sud-est ”pentru a supraviețui”, spune el. În Castilla-La Mancha, regiunea din centrul Spaniei în care au început devierile de apă, efectele cumulative ale acestui proces și ale lipsei de precipitații sunt vizibile de mult timp.

”Teritoriul nostru a fost sacrificat” în beneficiul fermierilor din Levant, spune Borja Castro, primarul socialist din Alcocer, un sat de 300 de locuitori situat în apropierea rezervoarelor Entrepeñas și Buendía, unde apa este pompată spre sud-est. Denumită ”Marea Castiliei” din cauza lacurilor artificiale uriașe, create în urma construirii barajelor de pe Tajo în anii 1950, zona obișnuia să atragă mulți vizitatori.

Riscuri pentru securitatea alimentară

”Totul s-a oprit atunci când au început nenorocitele de transferuri de apă: apa s-a dus și odată cu ea s-au dus și afacerile, locurile de muncă și o parte dintre locuitori”, spune primarul din Alcocer, care cere oprirea totală a extragerilor de apă din regiunea sa.

”Am transformat Levantul în grădina de legume a Europei, dar cu o resursă care vine din altă parte: este irațional”, a declarat primarul. Planul guvernului este de a reduce plafonul de transferuri de apă prin Trasvase de la 38 la 27 de hectometri cubi pe lună până în 2027, cu excepția cazurilor de precipitații abundente.

Această reducere a prelevărilor cu aproape 30% ar trebui să ridice nivelul apei din fluviul Tajo și să protejeze fauna acestuia, care este în prezent amenințată. Dar fără această apă, în sud-estul țării, ”nu vom putea menține o agricultură competitivă și modernă”, cu riscul de a afecta ”securitatea alimentară” a Europei, avertizează Alfonso Gálvez, responsabilul local al sindicatului agricol Asaja.

Războiul apei

Potrivit sindicatului central al irigatorilor din Tajo- Segura (Scrats), planurile guvernului ar putea duce la abandonarea a 12.200 de hectare de culturi, la o pierdere anuală de venituri de 137 de milioane de euro și la pierderea a 15.000 de locuri de muncă. Ofensivă mediatică, demonstrații, acțiuni în justiție: în perioada premergătoare alegerilor regionale de la sfârșitul acestei luni, dezbaterea a căpătat aspectul unui război, cu formarea unor alianțe uneori nefirești, scrie Boursorama.

Regiunea socialistă Valencia și-a unit forțele cu regiunea conservatoare Murcia, aparținând Partidului Popular (PP), pentru a cere renunțarea la acest decret. Regiunea socialistă Castilla-La Mancha a sprijinit executivul de stânga, cu sprijin ocazional din partea membrilor de dreapta.

Guvernul susține că respectă hotărârile Curții Supreme și normele de mediu ale UE, care impun planuri de protecție a bazinelor de apă. De asemenea, promite creșterea investițiilor pentru dezvoltarea unor surse alternative de apă. Decretul se bazează pe ”cele mai bune cunoștințe științifice” posibile, a declarat ministrul pentru Tranziție Ecologică, Teresa Ribera, care mizează pe desalinizarea apei de mare – deja folosită în cantități mici – pentru a compensa scăderea transferurilor de apă.

Apa desalinizată, cât litrul de benzină

Fermierii sunt sceptici cu privire la această soluție. Apa desalinizată ”este lipsită de nutrienți” și ”are un impact semnificativ asupra mediului, deoarece este nevoie de multă energie electrică pentru a o produce”, iar procesul creează ”deșeuri” care sunt dăunătoare pentru ecosistemul marin, spune Alfonso Gálvez. Președintele regiunii Murcia, Fernando López Miras, subliniază, de asemenea, că este de trei până la patru ori mai scumpă decât apa din fluviul Tajo. ”Vorbim de 1,4 euro pe litru. Acesta este prețul unui litru de benzină!”

Apa desalinizată poate fi ”o completare, nu o alternativă”, a continuat liderul conservator, reamintind că ”apa Spaniei aparține tuturor spaniolilor, conform Constituției”. Pentru ecologiștii spanioli, este vorba, de fapt, de un întreg sistem care trebuie revizuit. ”În Spania, mai mult de 80% din apa dulce este folosită de agricultură (…) Această situație nu este sustenabilă”, a declarat Julio Barea.

Pentru a evita un ”șoc hidrologic”, oficialul Greenpeace a cerut o reducere drastică a suprafeței dedicate agriculturii intensive: ”Spania nu poate fi grădina de legume a Europei, în condițiile în care apa devine din ce în ce mai rară”.