News

Trei fraţi, crescuţi de bunica imobilizată la pat după ce părinţii i-au abandonat: “Când nu am nimic de mâncare, le fac un terci din mălai”

30.09.2020 | 11:08
Trei frati crescuti de bunica imobilizata la pat dupa ce parintii iau abandonat Cand nu am nimic de mancare le fac un terci din malai
Fiecare zi din viaţa lor este o luptă pentru supravieţuire. Foamea nu-i părăseşte niciodată.
ADVERTISEMENT

Într-o garsonieră de 16 metri pătraţi din Capitală, trei fraţi sunt crescuţi cu mari sacrificii de o bunică bolnavă imobilizată la pat. Copiii au fost abandonaţi de părinţi cu ani în urmă. Mama a plecat într-o zi şi nu s-a mai uitat în urmă, tatăl s-a recăsătorit şi a renunţat la ei.

Alexandru are 15 ani, Rebeca are 13 ani şi Mari are 11 anişori. Sunt cuminţi şi înţelegători, vizibil împovăraţi de greutăţi. Pentru ei copilăria este o punte instabilă spre necunoscut. O au doar pe bunica lor şi gândul că într-o zi ar putea să o piardă îi îngrozeşte.

ADVERTISEMENT

La 64 de ani, bunica copiilor suferă de multiple boli. De mai bine de 4 ani nu a mai ieşit din casă din cauza durerilor mari provocate de o coxartroză chinuitoare.

Durerile groaznice au imobilizat-o la pat

Bunica celor trei copii suferă de inimă, are coxartroză, artroză şi în plus este hipertensivă. Nu a mai ieşit din casă de 4 ani şi jumătate. Se deplasează cu greutate până la baie şi înapoi în pat pentru că durerile o chinuie la fiecare pas făcut.

ADVERTISEMENT

„Abia mai mă duc până la baie şi înapoi. Rar până la geam şi înapoi. Merg ţinută de pereţi. Nu mai mă ţin picioarele, bazinul. Copiii se duc să cumpere cele necesare de afară. Eu nu am mai ieşit de mult din casă”, mărturiseşte bunica Rodica.

Fiecare zi din viaţa lor este o luptă pentru supravieţuire. Foamea nu-i părăseşte niciodată. Lipsurile sunt aceleaşi de ani de zile şi parcă pentru ei nu mai există speranţă.

ADVERTISEMENT

Pentru ei carnea există doar la zile mari, terciul din mălai le calmează stomacul de foame

Trăiesc toţi din pensia bunicii, o pensie de 800 de lei, bani insuficienţi pentru a putea avea un trai decent. După ce plătesc toate cheltuielile cu casa, nu mai rămâne niciun bănuţ pentru mâncare, haine sau mici bucurii pentru copii.

Alexandru are 15 ani, Rebeca are 13 ani şi Mari are 11 anişori

„Este foarte greu. Îmi vine întreţinerea, rata de 175 de lei pentru centrala cumpărată anul trecut, mai plătesc lumina, gazele. Nu mai rămâne nimic după ce plătesc tot. Îi mai cer ajutor fiicei, mă mai milogesc pe la părintele de la biserică. Ce să fac? Asta este viaţa. De câte ori s-au culcat nemâncaţi… când nu am nimica, nimica, le fac un terci din mălai. Să fim noi sănătoşi”, spune bunica.

ADVERTISEMENT

Carnea o văd rar pe masa lor. Cartofii şi mălaiul le potolesc foamea.

„Se întâmplă să nu am ce să le dau să mănânce. Ce să fac? Carnea… mâncăm din an în joi, când mai putem. Acum am mai avut varză, fasole, cartoful este bătaia noastră. Când este vorba de mâncare, oftăm. Ar mânca şi ei. Îmi ziceau de plăcinte… le-am zis: ‘lasa, mama, ne trece’. Le mai fac câteodată câte o gogoaşă, câte o clătită. Nu au avut niciodată un tort de ziua lor. Doar pentru cea mică am reuşit într-un an să fac un tort pentru că primisem de la cineva nişte creme la plic”, mărturiseşte cu durere în glas bătrâna bolnavă.

Majoritatea nu ştim ce înseamnă să nu ai efectiv nimic de pus pe masa. Poate nici nu ne putem imagina cum este să mănânci seara doar un terci din mălai şi a doua zi să o iei de la capăt cu fruntea sus şi cu speranţa că într-o zi o să fie poate mai bine.

Un nou an şcolar a început şi copiii au multe nevoi. Nu au rechizite, haine şi încălţăminte pentru sezonul rece. Nu rămâneţi indiferenţi. Ajutaţi cum puteţi aceste suflete chinuite. Pentru ei înseamnă enorm orice ajutor, cât de mic. Cei care au posibilitate pot dona bani în contul deschis pe numele CHIRIAC RODICA, Banca Românească.

RO11BRMA0999100066610963

ADVERTISEMENT