Ne aflăm în plin sezon al culesului fructelor, iar cele care nu ajung în peitţe sau în oalele gospodinelor, pentru gemuri, dulceţuri sau compoturi sunt puse la fermentat, urmând a fi transformate apoi în tradţionala ţuică.
Românii fac ţuică din aproape orice, fie că vorbim de caise, corcoduşe sau mere, deşi favorita rămâne ţuica de prune. În trecut aproape că nu exista gospodărie din zona de deal care să nu aibă un cazan, iar în jurul primelor picături de alcool care cad după distilare s-au ţesut multe legende.
Despre această primă cantitate se spune că este “fruntea”, adică alcoolul cel mai pur rezultat în urma distilării, însă în realitate el nu ar trebui niciodată gustat. Specialiştii avertizează că tăria sa este foarte mare, gradul de concentraţie alcoolică ajungând la 70-72% şi de aceea este foarte periculos pentru consum.
Deşi avertismentul poate fi privit cu scepticism de unii, el are o explicaţie simplă şi logică: primele picături care se condensează după ce în cazan se atinge temperatura de 78 de grade, când începe evaporarea, sunt cele de alcool metilic, adică de metanol, foarte periculos pentru consumul uman.
Ingerat chiar şi în doze relativ mici, alcoolul metilic duce, în cel mai bun caz, la orbire parţiala sau totală şi are efecte negative ireversibile ale creierului.
În cazul ţuicii făcute la cazan, alcoolul metilic se află în cantității foarte mici și practic se diluează în volumul mare de alcool etilic, dar pericolele rămân, iar cei care gustă constant din această primă tranşă de ţuică pot resimţi în timp efectele asupra ficatului.
Separarea alcoolului metilic se face abia la a doua fierbere. Chiar şi după aceea poate rămâne o cantitate mică de alcool metilic, deoarece raportul raport alcool etilic/metilic depinde de materialul borhotului.
Alcoolul metilic se produce din pectina, fructele conţin diverse cantităţi de pectină. De exemplu, strugurele are o cantitate foarte mică de pectină şi de aceea tescovina are conţinut mai scăzut de alcool metilic.
Atenţie, în afară de alcool metilic, ţuica mai conţine încă patru compuşi toxici: acetaldehida, acroleina, acid cianhidric – din semintele fructelor şi acetat de etil.