Europenii sunt astăzi mai dependenți de Rusia pe plan alimentar decât erau înainte de războiul declanșat de Vladimir Putin, deoarece statele membre UE au înlocuit dependența de energie cu cea de îngrășăminte, a avertizat directorul general al companiei chimice norvegiene Yara, principalul producător mondial de îngrășăminte minerale azotate.
Începând cu februarie 2022, războiul dintre Rusia și Ucraina, două superputeri agricole, a avut repercusiuni asupra întregului sector agroalimentar din Europa și din întreaga lume, dând o lovitură puternică securității alimentare a milioane de oameni. În același timp, conflictul a venit într-un moment nepotrivit pentru piețele alimentare globale, deoarece prețurile alimentelor erau deja ridicate din cauza întreruperilor lanțului de aprovizionare cauzate de pandemia Covid-19.
„Am văzut în mod clar cum Rusia sau președintele rus Vladimir Putin folosesc îngrășămintele și alimentele ca arme”, a declarat directorul general al Yara, Svein Tore Holsether, adăugând că „nu ar trebui să fim naivi în legătură cu ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare” în materie de alimentație. „Nu am fi surprinși să asistăm la șocuri în sector”, a adăugat el.
De la începutul războiului din Ucraina și de la sancțiunile impuse Rusiei și Belarusului, care au furnizat 60% din îngrășămintele UE, fabricile europene, în special, au fost nevoite să se confrunte cu creșterea prețurilor la gaze, un element esențial în fabricarea îngrășămintelor.
Prin urmare, potrivit datelor Eurostat, importurile totale de azot în UE au crescut cu 34% în campania de comercializare a îngrășămintelor 2022-23 (iulie-iunie), comparativ cu perioada anterioară, importurile din Rusia reprezentând aproximativ o treime din total.
Importurile de uree (cel mai utilizat îngrășământ azotat din lume) au crescut cu 53%, dublând volumele înregistrate în perioada 2020-2021. Din acest total, 40% au provenit din Rusia, scrie Euractiv. Tendința este în scădere pentru sezonul actual, dar ureea rusească reprezintă încă aproape o treime din totalul importurilor.
De la începutul războiului, alte țări producătoare de îngrășăminte au reușit să câștige favorurile europenilor, dar fără a putea compensa complet Rusia. Printre acestea se numără Algeria, Egiptul și Qatar, și chiar și micul stat caraibean Trinidad și Tobago, un furnizor important de soluție azotată.
„Europa a reușit să își reducă dependența energetică față de Rusia într-un timp foarte scurt”, a declarat Holsether, „dar acest lucru a avut un cost uriaș, atât pentru gospodării, cât și pentru industrie”. Directorul general s-a declarat „foarte îngrijorat” de faptul că UE repetă greșelile pe care le-a făcut deja în ceea ce privește dependența energetică.
Dependența crescută are, de asemenea, un impact asupra mediului, a subliniat Svein Tore Holsether. Prin înlocuirea îngrășămintelor europene cu îngrășăminte din Rusia sau din alte părți ale lumii, UE importă îngrășăminte cu o amprentă de carbon mult mai mare – „cu 50 până la 60% mai mare decât producția europeană”, a avertizat el.
Directorul general a descris anul 2024 ca fiind „un an decisiv” pentru UE în ceea ce privește adoptarea unor măsuri care vor defini următorul deceniu în agricultură, solicitând acordarea de stimulente pentru fermieri pentru a facilita capacitatea acestora de a face alegeri ecologice, menținând în același timp nivelurile de producție.
Holsether și-a reiterat apelurile pentru un „cadru de finanțare previzibil” pentru industria europeană, după modelul Inflation Reduction Act (IRA), sistemul de subvenții din SUA conceput pentru a sprijini tranziția ecologică. Producția de îngrășăminte este mare consumatoare de energie și depinde în mare măsură de combustibilii fosili, în special de gaz. Potrivit unui studiu olandez recent, UE trebuie să reducă drastic utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot dacă dorește să concilieze producția de alimente și durabilitatea.
Potrivit experților, va fi nevoie de 15-20 de ani pentru a elimina treptat îngrășămintele de origine fosilă și se a trece la soluții biologice. Totuși, acest lucru nu va fi posibil fără măsuri stimulente adecvate. Delegația letonă la Consiliul European a solicitat o dezbatere privind „sancțiunile împotriva importurilor de produse agricole rusești” la următoarea reuniune a miniștrilor agriculturii din UE, programată pentru 23 ianuarie.