Sport

Universitatea de studii hagiciene „Andrei Ivan” și cum se bat două Craiove pe mândria Băniei

Andrei Ivan ține în spinare Universitatea, cu evoluții „hagiciene”, iar Craiova lui Mititelu a fost mare, în Giulești. Oare e prea mult sau prea puțin, pentru mândria Băniei?
12.02.2023 | 00:01
Universitatea de studii hagiciene Andrei Ivan si cum se bat doua Craiove pe mandria Baniei
Andrei Ivan a fost superstarul Universității Craiova în victoria asupra campioanei CFR și confirmă parcursul ascendent (sursa Răzvan Păsărică/SPORTPICTURES)
ADVERTISEMENT

Universitatea Craiova-CFR Cluj 2-0, Rapid-FCU Craiova 0-1. Sărbătoare mai mare nici că s-a mai pomenit între frați roși de rivalități, numai că zbenguiala predispune la miracole. Una dintre minunile întortocheate ale Băniei se numește „Andrei Ivan”, care taman când ne punea pe gânduri că ține să-și dea corigența, a devenit de-a dreptul universitar. Resuscitat de Neagoe, Ivan a amintit cumva chiar de Gică Hagi, chiar dacă, evident, paralela pare exagerată. Ei și ce?…

Universitarul Andrei Ivan, două „duble” în două meciuri, stil „hagician” și proiecția Băniei mândre

Andrei Ivan: Două goluri cu Hermannstadt, „dublă” cu CFR, iar acum le-a dat frâu liber pariorilor să mizeze pe cine își va mai descărca, iarăși, cartușiera. Înaintea meciului cu FCSB, Universitatea își recapătă imboldul, iar, uneori, moralul poate întrupa aura unui singur cetățean. În cazul nostru, un jucător care a înscris în două rânduri, consecutiv, pe teren propriu, și care a ajuns la opt reușite. Prea ne-am obișnuit să mustrăm, e cazul să mai și mângâiem…

ADVERTISEMENT

De vreo două etape, Andrei Ivan a mirosit, de departe, a iureș. Ne înțeapă pe noi ticul comparațiilor, precum o puzderie de ace de gheață, dar păstrând proporțiile, pentru că tot e Ucraina la modă, așa a marcat și „Hagicianul” Gică în fața lui Dynamo Kiev, la Monte Carlo, tot dintr-o deviere a zidului, deși, e drept, țintise mai sus. Evident, era vorba despre finala Supercupei Europei, nu despre un meci teoretic banal dintr-o întrecere internă, dar de dragul spectacolului eroii trebuie salutați… Și mai ales când repetă, îndelung, un vis către trăinicie

Memoria este un spectru care pune stăpânire pe noi. Câțiva analiști care se ocupă cu ghicitul în cafea au prezis că steaua acestui băiat abia mai pâlpâie, în virtutea salariului. Și totuși, Universitatea Craiova trăiește, în ultima vreme, aproximativ pe spinarea lui Ivan, mai ales că, până la intrarea în „Epoca Neagoe”, juveții „rotarieni” erau foarte economi în materie de izbânzi. Dormeau ca pietroaiele într-o ladă, fără să se sinchisească. Precum urșii…

ADVERTISEMENT

Neagoe versus Dan Petrescu, inspirația împotriva efectului de seră

Pentru că am amintit de Neagoe, dincolo de evoluția aproape „hagiciană” a lui Ivan, antrenorul a traversat Purgatoriul sclipirilor. I-a mânat în iarbă pe Nistor și pe Crețu prin minutul 59, iar când s-a plictisit de „șeherezadele” lui Marković, l-a schimbat cu Elvir Koljić. Ca să rimeze, pentru că, vorba lui Tudor Gheorghe din Podari, fanul ambelor Craiove și a uneia Singură, olteanul e născut poet.

Neagoe a riscat și dincolo de orice platitudini, riscul dresează succesul. Tot Neagoe l-a (re)dresat pe Ivan cel Groaznic, reformându-l în Ivan cel Trăznet. N-o fi „Geană” Aimée Jacquet, care îl revigorase pe Zidane înaintea Coupe du Monde din 1998 (pentru că tot mi-am propus un abuz de comparații nostalgice…), dar a avut mână bună și, mai abitir, și-a conservat postul. „Studentul” lui a marcat toate cele patru goluri ale „universitarilor”, în acest an.

ADVERTISEMENT

Neagoe a început aidoma vărului Pițurcă, încăpățânat și frust. În debutul partidei cu CFR, părea că nu-l vizitează niciun dor de schimbare. Începuse la fel de prost și meciurile cu Farul și cu Botoșani, ba chiar se clătinase serios și în prima parte a jocului cu Hermannstadt. Comentatorii spuneau că omul „se caută”. Pe undeva, se pare că s-a găsit. Cât vor dura „regăsirile”, mai ales cea a Universității cu ea însăși, rămâne de văzut. Acum, însă, prin comparație cu altă „lume bună”, la Craiova iubirea redevine alb-albastră.

În schimb, pentru echipa lui Dan Petrescu, săracu’, Luna se atârnase în aer ca un castravete galben. Din nou, am auzit eternele critici neîntemeiate la adresa arbitrajului. S-a demonstrat că Marcel Bîrsan a „fluierat” corect. E păcat de CFR, de acest tip de mentalitate artificială și de efectul de seră. Campioana pare că s-a mutat într-un zgârie nor, fiindcă a crezut că așa e mai aproape de Dumnezeu. Dar vine „dubla” cu Lazio…

ADVERTISEMENT

Craiova lui Mititelu a fost și ea, Mare. Păcat, din nou, de „Muppetsii” din tribună!

Să revenim, însă, la Craiova, unde sărbătoarea ar trebui să fie în toi, pentru că orgoliile nu țin cont de fericire. Lui Adrian Mititelu, răsuflarea îi dogorea pe buzele crăpate de atâta osteneală. Chiar și la începutul meciului cu Rapidul, Muppetsii din peluză și-au dat în petec. Aici nu mai vorbim despre „rasism” ci despre proastă creștere. Și totuși, Craiova lui Mititelu a fost și ea, Mare. Și gonește către play-off.

În Gulești, raci de lumină sticloasă atârnă și acum de felinare, iar în Bănie, un vin rubiniu sfârâie în pahare. Dincolo, însă, de aceste succese – care, fie vorba între noi, în economia unui întreg campionat pot deveni doar sporadice bigudiuri – cel puțin pe teren, Craiova, oricare și a oricui ar fi ea, reîncepe să devină respectabilă.

Da, astăzi, Bănia merită chiar exagerări metaforice. Și-a câștigat prin propria poezie acest drept. Aceste rezultate, mai ales cel obținut de Universitatea lui Ivan și a lui Neagoe în această seară, conduc cumva către nivelare, în zona superioară. Nu prea mai există „balauri”, până și aproape inexpugnabila campioană a ultimilor ani se clatină. O fi bine, o fi rău, cert este că întreaga Craiovă înflorește, iar petalele ei par cozi de flacără, jucându-se neîntrerupt.

 

ADVERTISEMENT