Universitățile de stat, în afara clasamentelor internaționale. Cele private, fabrici de diplome. „Nu există cultura excelenței”

Săptămâna aceasta, când Shanghai Ranking Consultancy a dat publicității clasamentul internațional al celor mai bune 1.000 de universități din lume, a certificat faptul că, pentru prima oară în ultimii șase ani, România nu mai are nicio universitate în acest clasament.

România, fără nicio universitate în top 1000

Dacă anii trecuți Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca sau Universitatea București apăreau în acest clasament al celor mai bune universități, anul acesta România a rămas fără nicio universitate de top. UBB, care anul trecut era plasată între locurile 801-900, a părăsit top 1000. Oricât de imperfecte ar fi aceste clasamente (principalele criterii sunt calitatea personalului academic și activitate de cercetare), ele oferă totuși o imagine a dinamicii în care se află sistemul de educație dintr-o țară și un mijloc de comparație cu alte state.

Astfel, dacă ne uităm la statele din jur, vedem că Ungaria are patru universități în acest clasament, două între locurile 501-600, Polonia are nouă universități, două dintre ele sub poziția 500, iar Cehia are șase universități, cu una dintre ele în intervalul 301-400. Țări mici ca mărime, precum Cipru, Slovenia sau Estonia au câte o universitate în acest clasament. Dintre vecinii noștri, Serbia are două universități în acest top, cu Universitatea din Belgrad clasată în intervalul 301-400. Clasamentul este condus de Harvard, fiind urmată de Stanford și MIT.

Această scădere în clasamentele internaționale este și o consecință a finanțării cercetării în România. Chiar dacă în acest an, bugetul Ministerului Cercetării a fost majorat cu 70%, în ultimii doi ani bugetul alocat acestui minister a fost 0,11% din PIB, sub 1,5 miliarde de lei, adică mai puțin de 300 de milioane de euro. Datele Eurostat au plasat țara noastră pe ultimul loc în Europa la fondurile alocate cercetării.

Digi24.ro

"Nu există așa ceva". Reacția unui bărbat din Cehia la o terasă din România unde i s-au pus pe masă cârnați și mici

Unul din domeniile unde calitatea sistemului educațional al unei țări se vede imediat, și unde competiția mondială este acerbă, în principal între SUA și China, este cel al brevetelor pentru noi tehnologii. În ultimii ani, acest clasament este dominat de către China, care a reușit să depășească Statele Unite. Astfel, dacă în anul 2020, în China erau înregistrate aproape 1,5 milioane de astfel de cereri, din care erau aprobate 530.000, în România, în același an erau depuse doar 864 de astfel de cereri. Dintre acestea au fost aprobate doar 367.

„Pentru chinezi cercetarea înseamnă brevete, care se exprimă – cât mai repede – în noi tehnologii. Pentru noi cercetarea înseamnă ”punctaje” pentru avansări și ”suplimente salariale”, sublinia, într-o postare pe Facebook, expertul în educație Mihai Maci.

Pe de altă parte, expertul în educație Marian Staș este de părere că acest indicator explică doar într-o mică măsură starea proastă a educației din România în condițiile în care patentele sunt generate și de către institutele de cercetare și firmele private.

„Nu doar universitățile sunt generatoare de patente, ci și institute de cercetări și așa mai departe. Nu brevetele caracterizează în mod prevalent performanța universităților. Sunt și universitari care generează patente, dar asta e o activitate unde o bună parte nu are legătură cu învățământul superior. E la fel cum am spune că școala românească e bună pentru că are olimpici internaționali. E bună pe dracu. În fiecare an sunt cam 1.000 de premianți la olimpiadele naționale, din care se califică la olimpiadele internaționale, dar sunt 3 milioane de copii în România. Deci dacă 3-6.000 de copii se pregătesc și sunt buni, din 3 milioane, vorbim de 0,1%”, a declarat acesta, pentru FANATIK.

Digisport.ro

La o lună și jumătate de la moartea fostului ei iubit, Aryna Sabalenka are o nouă relație. Milionarul ar fi căsătorit

De altfel, datele OSIM arată că din cele 364 de patente emise în 2021 de către autorități, doar 92 au venit în urma unor cereri din partea instituțiilor de învățământ. Cele mai multe, 121, au fost aprobate pentru Institutele de Cercetare, 92 pentru persoane fizice iar 55 pentru companii.

Totuși, rămâne de văzut care va fi clasamentul pe domenii de activitate pe acest an. De altfel, rectorul UBB Daniel David explica ieșirea din acest clasament a universității din Cluj prin faptul că aceasta este separată de Universitatea de Medicină, fapt ce afectează numărul de publicații. Același lucru este valabil și pentru Universitatea București, aici existând separat atât ASE-ul cât și Politehnica. Spre exemplu, pe domeniul matematică, în anul 2022, Universitatea București era situată între locurile 151-200, UBB între 301-400 iar Universitatea din Craiova, între 401-500. Ungaria are două universități între 201-300. La fel, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca era pe locul 201-300 în anul 2022. Universitatea de medicină Carol Davila din București era anul trecut pe pozițiile 101-150 în același clasament Shanghai.

Astfel, dacă ne uităm din nou la clasamentul brevetelor aprobate, România stă mult mai bine comparativ cu Serbia, care are doar 65 de brevete aprobate, sau Ungaria, care are 94. Pe de altă parte, o țară precum Polonia, cu 9 universități în clasamentul Shanghai are 2.308 patente aprobate.

Un sistem lipsit de meritocrație

Potrivit lui Marian Staș sistemul educațional din țara noastră este blocat într-o „mediocritate endemică”, iar sursa principală a problemelor vine din „este inadecvarea profundă a modelului educațional la timpurile pe care le trăim”. În opinia sa avem un sistem educațional mult prea centralizat, și capturat de interese, ce se dovedește incapabil să răspundă cerințelor de schimbare. De altfel, recent, Academia de Studii Economice din București și-a premiat studenții de top, care au terminat anul cu media 10, cu icoane sfințite, în urma unui acord de cooperare între ASE și Patriarhie.

„Problema profundă este că așa cum e proiectat sistemul universitar, el nu are nimic de-a face cu ce înseamnă școală pe bună. Adică cu ce înseamnă performanță autentică. El este o industrie de mediocritate, pentru că dacă nu ar fi așa nu am fi peste 1.000 de locuri în lume, în care importante sunt sinecurile, banii, puterea, influența. 

Sistemul clamează autonomia universităților, asta până când ajung la niște ordine la Ministerul Educației și trebuie să execute. De fapt, nici finanțările nu sunt complet descentralizate. Mecanismele de putere și influență din România, la nivel politic, de afaceri, sunt croite ca să țină jocul în loc și să satisfacă interese de forme fără fond. Autonomia la noi este doar de formă. 

De exemplu, Harvard este o corporație autonomă, nu îi verifică nimeni, ci doar piața liberă și cei care bagă bani acolo. Capitalizarea Harvard este de circa 47 miliarde de dolari, 20% din PIB-ul României. Cum să faci cercetare universitară cu 0,3% alocați în România? E normal ca în astfel de momente, în care ne raportăm la mișcarea academică internațională, aceste clasamente să ne izbească de pereții propriei noastre neputințe”, a declarat, pentru FANATIK, Marian Staș.

Acesta oferă și două exemple concrete ce demonstrează greutatea cu care universitățile de la noi par să se adapteze. Primul stă în incapacitatea de a oferi programe de licență pentru pentru profesia didactică, practic acum studentul care vrea să fie profesor de matematică face același program cu cel care vrea să facă cercetare, și transferabilitatea creditelor, adică posibilitatea de a obține credite de la alte universități – un student la Științe Politice să-și ia, de exemplu, 20% din necesarul de credite de la ASE.

De ce nu fac concurență universitățile private?

Una din soluțiile pentru dinamizarea învățământului superior din țara noastră a fost văzută în concurența pe care universitățile private ar fi trebuit să o facă celor de stat. Totuși, această piață nu a fost niciodată una liberă, în condițiile în care bugetul a subvenționat doar locurile de la universitățile de stat, care astfel au putut să mențină joc taxele școlare. Au existat critici în trecut care au subliniat că subvenția de la stat ar trebui să meargă către student, și nu către universitate, după același model care funcționează și în cazul CNAS, care decontează servicii oferite de spitale și centre private. „Universitățile de stat au locuri și la buget și cu taxă. Prin acest sistem, universitățile private au fost aruncate la periferia sistemului de educație”, spune economistul Radu Nechita.

Fără posibilitatea de a concura cu universitățile de stat, universitățile private au rămas că concureze pentru studenții care nu-și doreau decât o diplomă. Astfel, interesele pe termen scurt au prevalat și aici, ajungându-se la fenomenul fabricilor de diplome.

„Universitățile particulare nu au borduri de control serioase. În momentul în care singurul lucru pe care-l interesează este să ia banii studenților și să ia salarii, apare cercul vicios. Studenții sunt mulțumiți să dea bani să-și cumpere examenele, iar universitățile sunt mulțumite că își iau banii și că nu-i mai verifică nimeni. 

Nu există cultura excelenței. E un cerc vicios. Statul se face că verifică, studenții dau banul și nu contează câtă carte știu, important e să-și ia notele de trecere. Atunci pare un race to the bottom, obiectivul este ca standardul să fie cât mai scăzut cu putință. De aceea a apărut la noi o cultură a plagiatului, a examenelor lipsite de onestitate. Totul merge minunat, până apar astfel de momente, testele Pisa, un Shanghai, care te plesnesc în față și își dau adevărata măsură la nivel de sistem”, a declarat, pentru FANATIK, Marian Staș.

În opinia economistul Radu Nechita, acest sistem a fost favorizat de o serie de dezechilibre, anume un sector de stat supradimensionat, unde sunt răsplătite diplomele și nu performanța, și un sector privat subdezvoltat, unde ajung să lucreze cei care nu au reușit să-și găsească un loc de muncă la stat.

„Pe piața bunurilor și serviciilor, supraviețuirea unei firme depinde de capacitatea angajaților de a fi productivi. Firmele care supraviețuiesc sunt cele cu angajați mai buni. Atunci are sens pentru o firmă să caute angajați buni și să plătească mai mult pentru un angajat bun. 

Cu concurență pe piața bunurilor și serviciilor, și avem concurență pe piața muncii, angajații vor căuta competențe și nu diplome sau certificări goale. Atunci presiunea din partea studenților, adică a viitorilor angajați, va fi „nu-mi dați diplomă cu efort minim, ci noi v-am plătit, învățați-ne chestii”. La noi tot acest mecanism este distorsionat. La stat te angajezi, ai masterat primești spor, dacă ai doctorat primești alt spor. De aceea avem toți șefii și parlamentarii cu titluri goale de conținut, care-și cumpărau astfel sporurile și un prestigiu fals. Interesul era foarte clar definit, pentru că mulți parlamentari chiar predau la tot felul de universități fantomă. E un fel de joc piramidal”, a declarat, pentru FANATIK, Radu Nechita, care subliniază că exodul masiv al tinerilor din România, încă din anii de liceu, către statele din Occident arată dorința acestora de a dobândi aptitudini reale.

„Oamenii care învață o fac pentru că vor să fie competitivi pe o piață concurențială. Constatăm asta în cazul celor care pleacă din țară. Se pleacă deja de la liceu. Oamenii se duc acolo unde competența este plătită, și este plătită pentru că este concurență mai mare decât la noi între angajatori. Acolo nu se rezolvă tot cu telefonul dat la ANAF sau la nu știu ce politician”, a mai declarat economistul pentru FANATIK.