Ștefan Nanu, o apariție rară în presa din România, a vorbit în cadrul emisiunii „Suflet de rapidist” despre perioada petrecută la Rapid. Fostul fundaș stânga știe ce impact a avut „Il Luce” în Giulești.
Ștefan Nanu nu regretă că nu a jucat la Universitatea Craiova: „Așa a fost să fie. La fel și cu Adrian Ilie. Sincer atunci mi-aș fi dorit. Craiova era echipa de suflet a orașului. Îmi aduc aminte că era nea Piți antrenor.
În momentul în care am plecat la Farul Constanța, domnul Mondea, care se ocupa de destinele echipei, l-a întrebat dacă are nevoie de mine. În acel moment a zis că nu are nevoie de mine și m-am dus la Farul.
A fost destinul vieții mele. Pentru că dacă plecam la Craiova poate nu mai aveam aceeași carieră: să câștig cupă, să câștig campionat, să prind echipa națională, să prind contract la Vitesse. Nimic nu e întâmplător în viață”.
Ștefan Nanu a dezvăluit cum a fost abordat de „giuleșteni”: „M-am dus doi ani la Constanța. Mi-aduc aminte că era Liță Dumitru la Rapid. Am jucat cu el și am făcut egal sau am bătut 1-0. Știu că după acel meci a venit la mine și mi-a zis: ‘Vrei să vii la Rapid?’.
A mai fost o tentativă de a ajunge la Rapid până să merg la Farul Constanța. Era Viorel Hizo antrenor. M-a întrebat: ‘Vrei să mergi la Rapid?’. Mi-a fost frică să vin atunci pentru că era acel nucleu de jucători cu Chiriță, Vlădoiu, cu Vameșul. Era un vestiar greu.
Am zis că o să fie greu să răzbesc acolo și să pot să joc. Mi-era teamă de vestiar, nu că nu joc. Eu pe teren am fost jucător care nu avea frică de nimeni. Dar într-o echipă cei vocali au un cuvânt de spus”, a mai povestit fostul jucător la „Suflet de rapidist”.
Ștefan Nanu se consideră privilegiat că a avut șansa să lucreze cu Lucescu: „Am preferat să merg la Farul. M-a sunat Jean Garabet și i-am zis că da. Am stat doi ani și apoi am ajuns la Rapid în ’97 în retur cu Liță Dumitru. Din cauza rezultatelor slabe a rămas Nae Manea.
După aceea am avut norocul să vină nea’ Mircea Lucescu. Prin venirea lui s-au schimbat multe. Și acum mă uit la niște poze. Eram la Viena toți îmbrăcați fiecare cu tricoul lui. Unul cu Puma, unul cu…
Vine nea’ Mircea și zice: ‘Aoleu, ce e aici?!’. Ne-a impus să venim toți la masă îmbrăcați într-un tricou vișiniu și un șort alb. Deci ușor-ușor am intrat ritmul unei echipe profesioniste, o altă epocă.
Factorul-cheie a fost investiția la PRO Rapid. Și-a dorit foarte mult să servim masa împreună, a impus asta. Venind din Italia avea altă mentalitate și vedea lucrurile altfel. Atunci a venit Lobonț, a venit Pancu, Iencsi, Bundea, jucători tineri, care aveau 19 ani și a crezut în ei. Măldărășanu a venit mai târziu”.
Ștefan Nanu a explicat cum a reușit Mircea Lucescu să creeze echipa Rapidului: „A fost un grup de jucători atunci cu experiență. Mă refer la Lupu, Iftodi, Sabău, Mircea Rednic. S-a făcut o echipă competitivă. El când a intrat în vestiar și ne-a impus obiectivul ne-a spus în felul următor:
‘Obiectivul va fi anul ăsta Cupa și campionatul’. Cu un an înainte terminasem pe locul opt. În presă a apărut altceva. Vom face o echipă competitivă, să avem un joc frumos, dar țelul era altul.
Am terminat pe locul doi, dar să nu uităm: dacă băteam pe Steaua acasă… Fault clar pe 16 metri la mine, atac cu tălpile în față al lui Matei, contraatac și ne-au egalat prin minutul 90 cred”.
Tot datorită lui Mircea Lucescu jucătorii Rapidului au fost remarcați și de selecționerul României: „A fost benefic pentru noi că prin venirea lui Mircea Lucescu s-a creat o echipă competitivă. A fost un nume ca antrenor în fotbalul românesc, obiectivele pe care și le-a propus au fost îndeplinite și de aici și jucătorii au crescut în valoare. Am prins echipele naționale după foarte mulți ani. Să nu uităm că în al doilea an a venit Dobos la echipa națională, am fost eu, Pancu. Ne-a propulsat.
Știu că s-a plătit pe mine 130.000 de dolari. Erau bani atuncea. Și Farul când m-a cumpărat de la Electroputere au plătit vreo 35.000 de dolari. Erau alte vremuri. După mi-a crescut cota.
Când am plecat la Vitesse nu știu cât a fost prețul, dar am înțeles că a fost destul de bun pentru că veneam după doi ani și jumătate petrecuți la Rapid, câștigând Cupa României, campionatul și am prins echipa națională”.