Vara nu a adus și mult așteptatele ieftiniri și oamenii au constatat că sunt nevoiți chiar să scoată bani mai mulți din buzunare pentru cumpărăturile de bază. Astfel, deși piețele sunt pline de marfă și fermierii spun că recoltele au fost destul de frumoase și asta în ciuda intemperiilor, prețurile se încăpățânează să crească serios.
După explozia din preajma sărbătorilor pascale, una pe care toată lumea o aștepta, costul legumelor și al fructelor a rămas la un nivel destul de ridicat. Roșiile, castraveții sau cireșele și căpșunele sunt în continuare mărfuri pentru care românii trebuie să plătească sume mari.
Se întâmplă lucrul acesta dintr-un singur motiv, spun agricultorii. Astfel, între pământ și piața de desfacere s-a interpus samsarul. Concret, fără un loc stabil unde să vândă, țăranul român a fost lăsat de autorități în voia sorții și a devenit condamnat să accepte oferta intermediarului.
Care intermediar, nu o dată, a venit cu oferte echivalente cu bătaia de joc, a luat marfa și a generat prețul final, adică cel pe care oamenii sunt nevoiți să-l achite. Mai exact, fermierii se plâng că statul român nu-i ajută deloc și trebuie să se descurce de la plantare și până la recoltare.
Nu aici se termină însă drumul. Mulți dintre ei nu au resurse financiare pentru a transporta marfa în piețe, drept pentru care sunt obligați să accepte discuția cu intermediarul. Acesta vine cu mașina, negociază la sânge un preț derizoriu și acceptă să ia cantitate mai mare.
Cum varianta supermarketurilor sau a marilor jucători de pe piață este închisă pentru fermierul mic, acesta acceptă în cele din urmă înțelegerea cu samsarul. O face și pentru că intrarea în piață îi este de multe ori interzisă, dar și pentru că nu are oameni care să stea să vândă, să păzească marfa la oraș, dar și viitoarea recoltă acasă.
Și de la solarul din curte până la taraba din piață, roșiile, castraveții sau căpșunele fac, așadar, o staționare. Acestea trec prin mâna intermediarului care are și el la îndemână două variante. Poate merge cu marfa în târgurile specializate, cum este cel de la Pucheni despre care FANATIK a scris AICI sau își continuă parcursul către piețe.
În târg merge cel care a achiziționat cantitate mare și o face pentru a vinde, de asemenea, mult. Când se întâmplă lucrul acesta, marfa trece la intermediarul 2, adică a doua mână de la recoltare și până la tarabă. A doua mână, dar mai ales a doua gură de hrănit.
„Am tot vorbit despre samsari și o să mai vorbim mult și bine. Problema este că fără ei murim cu toții. Aici este drama. Eu ca fermier sunt nevoit să accept, în cele din urmă, oferta ăstora. Pot să mai țin de preț puțin, să mai trag, să mai aștept, dar nu la nesfârșit. Eu nu am unde să mă duc cu marfa. Nu mă primește nimeni, niciun supermarket, nici nu se uită la mine.
Așa că, într-un fel, samsarul ăsta face bine. Mă minte frumos, îmi plătește la preț de nimic munca și se duce mai departe. Eu primesc bătaie de joc, mi-o iau direct în freză și reușesc să supraviețuiesc până la anul. Când vine iar samsarul și-mi bate la ușă. Și o luăm de la capăt. Eu nu-i deschid la început, apoi las ușor întredeschis, până când mă trezesc că-l ajut să urce roșiile în mașina și eu număr praful din buzunare”, a zis pentru site-ul nostru Marin Gheorghe, fermier din zona Ialomiței.
Praful din buzunare este cel care rămâne mai de fiecare dată atunci când se trage linia. Cel puţin în cazul legumicultorului. Intermediarul 1 și intermediarul 2 plusează serios la prețul de achiziție. Astfel, în acest moment, Dinu Raicu spune că își vinde roșiile cu 3 lei kilogramul. Ca să fie afacere trebuia să o facă la cel puțin 7 lei.
Culmea, samsarii au început deja să strâmbe din nas și spun că nu pot să ofere mai mult de 2,5 lei. În piață, roșiile ajung între 8 și 10 lei, în funcție de zonă. Așadar, o diferență de aproape 7 lei pe fiecare kilogram, diferență care intră în buzunarul intermediarului.
„Este un subiect despre care putem să vorbim ani lumină. Și o vom face pentru că statul nu are niciun scop să oprească fenomenul acesta. Trebuie să înțelegeți că intermediarul, această căpușă a societății noastre este strâns legată de baronul local și de zona politică.
Pentru a exista, samsarul acesta trebuie să cotizeze. Cotizând el este lăsat să existe. E simplu, este elementar”, a zis Dinu Raicu pentru FANATIK.
În tot acest timp, românul este nevoit să cumpere la prețuri mult umflate față de cel pe care îl primește fermierul. Astfel, în cele mai mari și cunoscute piețe din Capitală, Obor, Sudului, Crângași sau Moghioroș, un kilogram de roșii se vinde între 5 și 10 lei în funcție de soi.
De asemenea, castraveții sunt la tarabe între 5 și 7 lei. Dacă ne raportăm la fructe, un kilogram de cireșe pleacă de la 8 lei și poate să ajungă și la 15, în timp ce căpșunele costă 8-12 lei.