Vom avea grevă și în sănătate? Doi medici vorbesc despre problemele cu care se confruntă în spitale. “Suntem nevoiți să ne cumpăram până și eprubete sau leucoplast”

După greva din educație și protestele angajaților CFR și MAI, atenția publică se îndreaptă acum către angajații din domeniul medical și posibila grevă din sănătate. După greva japoneză de la începutul lunii și protestul de pe 8 iunie, una din federațiile sindicale anunța un nou calendar de acțiuni care ar fi trebuit să culmineze într-o nouă grevă generală pe data de 27 iulie.

Multe din problemele ridicate de sindicatele din sănătate sunt au fost identificate și de Curtea de Conturi într-un raport de audit realizat în 2022. Care sunt problemele care au dus la declanșarea conflictului de muncă și acest anunț pentru o grevă în sănătate? Care sunt categoriile afectate cel mai mult și care sunt solicitările angajaților? Am luat legătură cu doi medici, ambii președinți ai unor organizații reprezentative pentru cadrele medicale, pentru a înțelege mai bine problemele și solicitările angajaților din sănătate.

Subfinanțarea: materiale cumpărate din banii medicilor și personal insuficient

Pentru a înțelege mai bine situația din sistemul de sănătate, trebuie aruncată  o privire asupra câtorva date cheie din raportului de audit al Curții de Conturi. Acesta ne arată că fondul de salarii a crescut de 5 ori între 2014 și 2021, motiv atât de creșterea salariilor, cât și de noi angajări. Totodată, salariile personalului medical au crescut de 3 ori în aceeași perioadă. Cifrele par a descrie o situație foarte optimistă. Deși nu poate fi negat că au fost niște progrese în ultimii ani – cel puțin în ce privește o salarizare decentă și reducerea emigrației medicilor – suntem încă departe de media europeană pe mai multe sectoare.

România este pe penultimul loc din UE când vine vorba de cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor. Suntem codași și în ce privește ponderea cheltuielilor publice ca pondere din PIB cu 5,5%,  media UE fiind de 8%.  Totodată, suntem pe penultimul loc și când vine vorba de numărul de medici per capita, cu doar 300 de medici la 100.000 de locuitori (la polul opus, Grecia are un număr dublu, de 610 medici pe suta de mii de locuitori). Ceea ce arată că avem un sistem de sănătate unde personalul medical este insuficient și, deci, supraîncărcat. Astfel, deficitul de personal în sistemul de sănătate se ridică la 45%, iar în 2021 aproape 85% din toate posturile vacante nu erau scoase la concurs.

Digi24.ro

Florin Piersic se află în stare gravă, anunță medicii de la Spitalul Foișor. Actorul are septicemie

Același lucru este confirmat și de Eleodor Cârstoiu, medic și președinte al sindicatului Promedica, care trage un semnal de alarmă asupra înseși sănătății cadrelor medicale. „Deși sufeream deja din cauza unui deficit de angajați, guvernul a blocat și posturile din sănătate pentru viitoare angajări – asta deși exista promisiunea că nu se va întâmpla acest lucru. Acum ministerul a promis că va debloca posturile din sănătate, dar chiar și așa, nu poți ocupa un post de pe o zi pe alta. În cel mai optimist caz, procesul durează 3 luni, deci undeva pe la final de an am putea începe să vedem efectele”, a declarat acesta pentru FANATIK.

Președintele Colegiului Medicilor declara recent că 36% din medicii români se află în stare de burnout cu nivel ridicat sau foarte ridicat. Acum câțiva ani, Livia Davidescu, doctoriță din Craiova, publica o listă cu 43 de medici care au decedat chiar în timpul gărzilor, trăgând un semnal de alarmă asupra condițiilor de lucru și suprasolicitării.

„Activitatea medicală nu se desfășoară într-un mod decent” 

„În afară de stres, tot timpul e problema că nu avem una sau alta. Pe partea de aparatură putem să spunem că s-au mai achiziționat, multe prin donații ori campanii de strângere de fonduri. Pe partea de materiale însă, lucrurile stau mult mai rău. De aceea am ajuns la situația în care medicii sunt nevoiți să-și cumpere singuri eprubete, leucoplast, sonde urinare și chiar electrozi de pus pe piept. În lipsa acestora, activitatea medicală nu se desfășoară într-un mod decent, așa că mulți dau din propriul buzunar ca să își poată trata cum trebuie pacienții”, declară Eleodor Cârstoiu.

Una din sursele acestei subfinanțări conform medicului este că nu au fost actualizate prețurile decontate de CASS. Fiecare serviciu oferit de o unitate medicală pacienților are un anumit preț care este decontat ulterior de casa de asigurări și care formează o parte semnificativă din bugetul spitalelor. „Însă CASS plătește aceleași prețuri de 10 ani încoace. Nu le-au mai actualizat de atunci, așa că ele nu mai reflectă realitatea. Aceste prețuri ar trebui să reflecte întregul cost al serviciului medical, cost care include materialele folosite, salariile și toate costurile administrative și de întreținere. Numai creșterea prețurilor la energie arată cât de mult au rămas în urmă”, explică medicul.

Digisport.ro

FOTO Tehnologia a intervenit, după momentele de la Madrid care au provocat un scandal imens. Rezultatele

„Noi nu cerem altceva decât respectarea legii”

În ce privește salarizarea angajaților din sănătate, cuvântul cheie din ultimii ani pare să fie arbitrariul. După măririle substanțiale de salariu din 2018, deși legea prevedea o actualizare a veniturilor anuale corelate cu salariul minim brut, nu toți angajații au beneficiat în același mod în același timp. Astfel, dacă salariile medicilor și asistentelor au ajuns totuși la nivelul lui 2022, infirmierele, brancardierii și personalul administrativ, de exemplu, n-au avut parte de aceleași măriri în același ritm. Astfel, pe lângă creșterea numărului de posturi, sindicatele din sănătate cer și ca salariile să fie mărite în concordanță cu ce este deja prevăzut în lege.

 „Condițiile de lucru și standardele unui sistem de sănătate s-au schimbat în ultimii zeci de ani, nu mai e acceptabil să avem astăzi chiar și câte o infirmieră la 70 de persoane. Avem un deficit foarte mare la capitolul infirmiere și brancardieri, e nevoie de mai multe posturi pentru a putea să se ocupe cum trebuie de pacienți”, spune Eleodor Cârstoiu. „La fel și la medicii de familie,  unde s-a privatizat și nu mai au un venit corespunzător. Dacă în alte specializări, deficitul este cât de cât egal distribuit, aici s-ar putea să ajungem în viitorul apropiat să avem un medic de familie la 20.000 de locuitori. Acum 3 ani aveam 600 de UAT-uri fără medici de familie, acum probabil sunt mai multe. Întrebarea mea este: cum respectă statul român dreptul constituțional la sănătate al oamenilor din aceste UAT-uri?”

Însă actualizarea salariilor cu ceea ce prevede deja legea nu e singura problemă pusă în discuție. Astfel, prin PNRR-ul negociat de guvern a fost prevăzut un plafon care limitează sporurile la un maxim de 20% din fondul de salarii. O reformă a salarizării care sună bine în teorie, numai că nu ia în considerare specificul sistemului de sănătate unde sporurile pentru condițiile de lucru – de exemplu „condiții deosebit de periculoase” –  depășesc de multe ori și 50%. Or, scăzându-le brusc, ar putea descuraja și mai mult alegerea acelor specializări. Cerința medicilor, fiind în mod clar, pentru păstrarea acestor venituri, deși nu este încă clar ce alegere va face guvernul: păstrarea sporurilor în forma actuală sau integrarea lor în salarii.

Medicii rezidenți și problemele ce rămân mereu nerezolvate

Pe lângă toate cele menționate mai sus, medicii rezidenți rămân și cu problema nesiguranței locului de muncă pe viitor. Despre problemele specifice rezidenților, am vorbit mai pe larg cu Răzvan Nastasă, președintele Societății Multidisciplinare a Medicilor Rezidenți (SMMR).

După terminarea facultății și promovarea examenului de rezidențiat, absolvenții sunt repartizați în funcție de rezultate pe diverse specializări la alegere. Ajung fie pe un „loc”, care înseamnă a fi angajat al spitalului doar pe perioada rezidențiatului, fie pe un „post”, care înseamnă un loc de muncă asigurat și după terminarea perioadei. „Dacă ar fi să aproximăm, proporția ar fi de 90% locuri și 10% posturi, iar noi ne-am dori ca acest raport să fie puțin mai echilibrat”, a declarat Răzvan Nastasă pentru FANATIK.

Totodată, trebuie avut în vedere și contextul național mai larg – mai exact, dezechilibrul dintre spitalele în marile orașe și cele din rural sau urbanul mic. Auditul Curții de Conturi ne arată că în 2021 în regiunea București – Ilfov erau aproape 400 de medici la 100.000 de locuitori, în timp ce în regiunea Sud-Muntenia se situează  doar 75 de medici. „De aceea multe dintre posturi se află de obicei în sate și orașe mai mici sau pe specializări unde este deficitul mai mare. Este adevărat că spitalele din orașe mari sunt mai căutate, însă în consultarea noastră undeva la 50% dintre medicii rezidenți ar fi dispuși să lucreze într-un oraș mai mic, doar că oferta nu corespunde cu cererea”, spune medicul rezident.

Plata gărzilor, un vis îndepărtat

Pare greu de crezut, însă medicii rezidenți nu sunt plătiți pentru munca depusă în timpul tuturor gărzilor. Deși ei sunt angajați și lucrează inclusiv pe timp de noapte, aceștia nu sunt remunerați – muncesc, de fapt, pe gratis. „Teoretic există cadru legislativ  pentru a fi plătit pentru o linie de gardă, însă multe spitale nu au destule astfel de linii pentru a încadra și medicii rezidenți. Ce se întâmplă este că mulți rezidenți sunt chemați să lucreze în afara intervalului orar normal, uneori și câte 12 ore, dar într-un mod neoficial și neplătit”, explică Răzvan Nastasă.

„Ar avea teoretic dreptul să nu le efectueze, dar puțini fac asta din cauza consecințelor. Mai ales că medicina este o profesie unde depinzi de superiori să te învețe și să te pregătească. Nerespectând programul nu mai ai parte de asta”, continuă acesta. „Soluția ar fi poate ca toți colegii dintr-o unitate unde sunt neplătiți să se coalizeze și să refuze să le mai facă, dar pentru asta e nevoie ca toți din colectiv să fie solidari”.

Tot legat de plată, rezidenții se află acum iar într-o zonă vecină cu săracia. Dacă la mărirea salariilor din 2018 aceștia au fost unii din marii beneficiari, situația lor nu mai pare atât de privilegiată acum. „Salariul de bază al unui medic rezident anul I (de pe o specialitate care nu beneficiază de sporuri) este de 3300 de lei net. În 2018 era bine, dar acest nivel nu a mai fost modificat de atunci, în timp ce inflația și prețurile au continuat să crească. E dificil, mai ales dacă stai într-un oraș mare. Creșterea salariilor atunci a mai redus din ritmul emigrării rezidenților, dar dacă nu schimbăm nimic, s-ar putea să vedem fenomenul iar în creștere”. De notat că în 2022 coșul minim de consum pentru un trai decent pentru o singură persoană ajunsese la 3200 de lei net, în creștere cu 20% față de 2021, iar inflația accelerată din ultimul an duce deja la o creștere substanțială a acestuia.

Greva din sănătate, parte a imaginii de ansamblu

În ciuda mulțimii de asemănări, greva din sănătate are câteva diferențe importante față de cea din educație. Mediul sindical este relativ mai fragmentat față de învățământ, astfel încât coordonarea sindicatelor este cu atât mai importantă, cu cât este mai dificilă. Atât în ce privește declanșarea grevei, cât și eventualele negocieri. Cu toate acestea, acest lucru nu pare să-i descurajeze pe liderii sindicali.

„Sindicalismul pornește de la ideea de solidaritate. Iar în ce privește sănătatea, nevoia de solidaritate este cu atât mai mare – atât între noi, sindicatele, dar și între noi și restul societății”, spune Eleodor Cârstoiu. „Responsabilitatea mea ca lider de sindicat în sănătate nu este să-mi fie mie bine, ci ca sistemul să funcționeze și să ne fie tuturor bine. Dacă un spital se închide nu suferim numai noi, angajații, ci suferim toți”.