Adrian Cioroianu anticipează noua ordine mondială: „După războiul din Ucraina, lumea va fi multipolară: SUA și China puteri–locomotivă, Brazilia și Iranul, printre puterile – vagon!”

Războiul din Ucraina va da peste cap geopolitica mondială. Fostul șef al diplomației românești, Adrian Cioroianu, a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, că, la finalul conflagrației, mai multe puteri, unele surprinzătoare, se vor afla în concurență.

Adrian Cioroianu: „Ne îndreptăm către o lume multipolară. Rusia, Iranul, Turcia și Brazilia vor conta în echilibrul global”

Discuția cu politicianul și istoricul Adrian Cioroianu a pornit de la situația din Ucraina, indiferent dacă Rusia va fi învinsă sau nu. La sfârșitul războiului, vom afla dacă SUA își va menține hegemonia la nivel mondial, cum se va modifica influența Chinei și în ce condiții țări precum România sau Polonia ar putea deveni lidere zonale.

Domnule Cioroianu, la ce ne putem aștepta la finalul războiului, din punctul de vedere al unui fost ministru de externe?

– Este foarte posibil să asistăm la o schimbare din punct de vedere geopolitic. Însă, oricum noi mergeam în sensul unei lumi multipolare. Spre deosebire de ce s-a întâmplat în timpul Războiului Rece, vor fi mai multe puteri aflate în concurență. Vor exista două puteri principale, SUA și China, nu neapărat în această ordine, dar vor apărea mai multe forțe regionale, care vor încerca să domine anumite zone, iar astfel să capete o greutate mai mare în echilibrul global.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Care sunt țările la care vă referiți?

– În acest grup intră Rusia, Iranul, Turcia, poate și Brazilia, care este fragilă din punct de vedere politic, dar care beneficiază de un mare potențial în privința resurselor. Brazilia este o mare grădină, dar mereu s-a confruntat cu probleme politice. Apoi, apar anumite țări africane, pe care tindem să le trecem cu vederea.

Spre exemplu?

– Din punct de vedere demografic, țări precum Nigeria și Tanzania vor fi foarte importante, deoarece se vor afla în „top 10” la nivel de populație. Evident că ne îndreptăm către o lume multipolară și că aceste puteri regionale se vor alia împotriva uneia sau a alteia dintre marile forțe, SUA și China. Este un balans perpetuu, constatat mereu în istorie. Sunt puteri locomotivă și puteri vagon.

„Statele Unite ale Europei”, un vis devenit realitate

Ați omis Germania…

– Cu siguranță, Germania este o putere pe continentul european. Însă, Germania nu va mai putea acționa singură. Sporirea cheltuielilor necesare înarmării este direct încurajată de americani. Fie că dorește sau nu, SUA nu va mai fi concentrată pe Europa, așa cum s-a întâmplat în timpul Războiului Rece. Inevitabil, americanii vor fi concentrați pe zona Pacificului și pe relația cu China, iar din acest motiv nu se mai opun unor inițiative de securitate europeană, câtă vreme acestea rămân în cadrul NATO.

Berlinul se reînarmează…

– Sporirea cheltuielilor militare ale Germaniei reprezintă un plus la nivelul NATO. Nicio țară din Europa nu va mai avea putere prin ea însăși. Dimpotrivă, pentru a juca în această ligă mare, Europa trebuie să fie tot mai integrată într-un fel de „Statele Unite ale Europei”. Altfel, nici Franța și nici Germania nu vor mai avea capacitatea de a sta la aceeași masă cu puterile viitoare. În schimb, UE este capabilă de acest lucru.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Dacă îmi permiteți o glumă legată de Germania, se vorbește despre fapul că în fruntea NATO se va afla un „neamț”, anume Klaus Iohannis…

– Așa este, dar chiar nu putem comenta aceste zvonuri. Vom vedea la momentul respectiv…

România și Polonia visează să devină lidere zonale

Considerați că Polonia va deveni un „lider zonal”?

– Nu neapărat. Întotdeauna, Polonia a nutrit ambiții să devină lider zonal. Uneori a reușit, alteori, nu. Polonia face parte dintr-o rețea și nu va căpăta greutate în Europa de Est fără o relație bună cu România și cu statele baltice. Așadar, noi suntem „condamnați” să avem o relație directă, pentru că avem aceleași interese. Și noi întâmpinăm aceleași probleme. În încercarea de a deveni un lider zonal la Marea Neagră, ne-am ciocnit de parteneri precum Turcia sau Grecia. Repet, niciun stat european nu va mai avea o greutate covârșitoare, pentru că revenim la epoca imperiilor.

În ce sens?

– Nu mă refer neapărat la imperiile secolelor XVIII – XIX, ci la noile imperii,i la „neo-imperialism”. Trebuie să acceptăm China, SUA, Turcia, Rusia sau Iranul. Acestea sunt state cu memorie sau cu putere imperială. Spre exemplu, SUA nu s-a recunoscut niciodată ca fiind un imperiu, însă știm cu toții că este o super-putere. Din acest punct de vedere, Europa este condamnată să devină un imperiu european, pentru că prin țări luate individual nu va mai avea succes.

Ne îndreptăm spre un alt tip de „Război rece”

Vorbeați mai devreme despre Războiul Rece. Această confruntare s-a încheiat vreodată?

– S-ar putea ca istoricii viitorului să nu mai facă nici măcar diferența dintre Primul și Al Doilea Război Mondial. Oare nu cumva a fost un singur război, care a durat 40 de ani? Așa stau lucrurile și în cazul Războiului Rece, unde am avut o pauză de 30 de ani. Oricum, istoria nu se repetă. Indiferent ce conflict va avea loc – și să sperăm că va fi unul „rece” și nu „cald” – nu este obligatoriu să semene cu acela dintre SUA și URSS.

Care este cel mai dureros eșec militar al Rusiei?

– Fiecare țară are atât victorii, cât și eșecuri. Rusia joacă cel mai bine în apărare, nu în ofensivă. În 1939 a atacat Finlanda și a avut mari probleme. În timpul Războiului Rece, rușii au intrat în Ungaria și în Cehoslovacia, acțiuni care au atras condamnări globale, iar în 1979 au invadat Afghanistanul și au plecat cu coada între picioare. În schimb, se apără foarte bine, dacă ne amintim de invazia lui Napoleon sau de cea a lui Hitler.

„Z-Patriarhul Kiril” confirmă tradiția legăturii dintre biserică și stat

Fostul campion mondial Gari Kasparov a afirmat că „Z-Patriarhul Kiril Gundeaev ar trebui să poarte aceeași responsabilitate ca și militarii ruși care săvârșesc crime în Ucraina”. Ar fi o lipsă de diplomație a Occidentului să-l treacă pe lista neagră?

– Sincer vorbind, nu știu care ar fi câștigurile în situația în care Patriarhul Kiril ar fi trecut pe lista neagră. Rușii au un gen de religiozitate cumva asemănătoare cu a noastră, adică mai mult declarativă decât efectivă. Toată lumea respectă Biserica, dar, în realitate, nu respectă principiile religioase. Dat fiind faptul că regimul comunist era ateu, în toate țările din est avem impresia că, în zilele noastre, Biserica a câștigat în importanță. Însă Biserica s-a întărit din punctul de vedere al instituției în sine.

Doar din acest punct de vedere?

– Nu am impresia că oamenii au devenit mai credincioși. Poate doar în declarații… Altfel, Cele 10 Porunci sunt la fel de puțin respectate ca și în alte vremuri. Acest fenomen se petrece și în Rusia, unde mereu Biserica a avut o relație de simbioză cu statul. Atenție, însă, aceasta nu este o tradiție rusă, ci bizantină. În tradiția bizantină, Biserica Ortodoxă merge mereu mână în mână cu statul. Și în România comunistă lucrurile au stat la fel.

„Ucraina va recunoaște minoritatea românească!”

Cum poate specula România cererea Ucrainei de a deveni membră UE, mai ales că Volodimir Zelenski a acuzat, în urmă cu doi ani, că am invadat Bucovina de Nord?

– Liderii politici sunt aceiași, peste tot. Dacă facem inventarul spuselor tuturor… Iată, dacă am inventaria afirmațiile președintelui Băsescu, timp de zece ani, am găsi lucruri cu care am fi de acord, dar și unele uimitoare, în sens dezagreabil. Situația președintelui Zelenski este similară. Și ucrainenii au marotele, clișeele lor, legate de România. Important este să ne cunoaștem, pentru că s-au scurs 30 de ani de relații bilaterale.

Care este deosebirea față de trecutul istoric?

– Înainte, Ucraina era condusă de Moscova, iar primii secretari erau numiți de Kremlin. Recent, am scris un articol în care spuneam că, în anul 1967, primul secretar de Partid al RSS Ucraina, Piotr Șelest, se temea că România va revendica Bucovina și Ținutul Herței. Și ce dacă Zelenski afirmă una sau alta? Să discutăm după 100 de ani de relații bilaterale… Nu am niciun fel de îndoială că, așa cum respectăm noi minoritatea maghiară, vor respecta și ucrainenii minoritatea română. Însă ei abia au deschis ochii. Au doar 30 de ani de la declararea independenței, din care în ultimii opt s-au luptat cu rușii pentru estul Ucrainei.

În acești 30 de ani, am avut dispute precum cele legate de Insula Șerpilor sau scandalul „Sterling”…

– Într-adevăr, dar trebuie să reținem că Ucraina este un vecin nou, iar între vecini există mereu probleme. Credeți, însă, că aceste chestiuni pot fi rezolvate acum, în timp ce Ucraina luptă într-un război? Fiți convinși că, până la urmă, Ucraina va recunoaște minoritatea românească!

Excelență, în final, dacă ne referim clar la Vladimir Putin, care este soarta dictatorilor, în secolul XXI?

– Nimeni nu știe care este soarta acestora, pentru că fiecare dictator locuiește într-o anumită țară, iar contextul acesteia fixează destinul liderilor politici. Nu se pot întâmpla revoluții prin telepatie. Indiferent ce am crede referitor la liderii altor țări, contează cetățenii respectivelor țări. Chiar dacă rușii nu au un post precum Europa Liberă, pe care îl ascultau românii pe vremea lui Ceaușescu, în zilele noastre accesul la informație este mult mai rapid decât în anii ’70 – ’80.