Adriana Trandafir, dezvăluiri emoționante: ”Mama a murit, i-am aprins o lumânare și m-am culcat lângă ea”

Celebra actriță Adriana Trandafir a vorbit, în exclusivitate pentru FANATIK, despre mama adoptivă și mama biologică, mamă despre existența căreia a aflat când era deja mare. Chiar dacă am văzut-o mereu râzând și mereu plină de voie bună, actrița Adriana Trandafir ascunde o poveste de viață plină de greutăți, nedreptăți și neajunsuri.

Cum a aflat Adriana Trandafir despre mama biologică și ce a făcut când a murit

Cunoscuta și iubita actriță Adriana Trandafir dezvăluie, în exclusivitate pentru FANATIK, detalii neștiute despre copilăria și părinții ei. De mică a fost crescută de mama și tatăl adoptivi, oameni care i-au oferit totul, dar, mereu, fetița Adriana a simțit că ceva nu este în regulă.

De asemenea aflăm cum și-a cunoscut cel de-al doilea soț care habar nu avea că viitoarea lui soție este actriță și e chiar celebră. Adriana Trandafir își aduce aminte de perioada liceului când era foarte complexată că venea de la țară și că nu făcea parte din categoria fetelor frumoase și aflăm când a câștigat primii euro din cariera ei.

”În copilărie nu știam decât să-l iubesc pe Dumnezeu”

Cum a fost copilăria dvs? Vă mai aduceți aminte două întâmplări memorabile?

– Copilăria mea a fost o fericire în nefericire pentru că acum îmi dau seama ce fericită eram atunci când credeam că sunt nefericită. Cu mintea de acum îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-am născut la țară, și spun asta despre un loc care atunci mi se părea unic.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Familia mea era una de oameni simpli dar cu dragoste de viață și de Dumnezeu, m-au făcut și m-au născut din iubire doar ca să aflu mult mai târziu că ei nu erau părinții mei. Pe mama mea biologică am cunoscut-o mai târziu și am iubit-o. Tot mai târziu am aflat că am și trei frați.

În copilărie nu știam decât să-l iubesc pe Dumnezeu, să fiu atentă cum naște vaca, cum merg furnicile și de ce trebuie să sădim bamele atunci când înfloresc salcâmii. Am crescut într-un univers special unde cuvântul DA însemna ceva și o promisiune era o promisiune. Acolo la țară am învățat foate fațele iubirii. Iubirea poate salva ce nici Dmnezeu nu poate.

Adriana Trandafir și satul copilăriei: “Nu mai am rădăcini acolo, nici măcar casa părintească”

V-ați mai dus la Bascov după ce ați crescut?

– Nu, am rămas fără rădăcini. Nu mai am nici casă părintească. Singura mea legătură cu comuna este faptul că ne adunăm în fiecare an cele 7 prietene de la grădiniță. Suntem prietene de 64 de ani, ne întâlnim pe ulița satului și ne aducem aminte de toate năzbâtiile din copilărie. Întoarcerea la acele amintiri este unul din cele mai frumoase momente din viața noastră.

Datorită traiului pe care l-am avut am învățat să mă bucur azi de tot ce am. Țin minte că mama care m-a crescut m-a învățat să gătesc cinci feluri de mâncare dintr-un pui și cum să fac săpun în casă.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Cum a fost relația cu părinții dvs? Erați mai mult fata mamei sau a tatei?

– Când mă gândesc la acest aspect mă refer la perioada în care am crescut alături de părinții care m-au înfiat. A fost o perioadă grea, tristă, trebuia să muncesc dar acum mă gândesc cu drag la ea. Mama a încercat, știind că o să plece de lângă mine, să mă învețe tot iar mie mi se părea prea mult.

Eram în anul întâi la liceu când ea a murit. Mama era ca o pâine caldă care s-a răcit dintr-o dată, îmi este și acum dor de ea. Când eram mică aproape o uram, copilul din mine ar fi dorit să zburde. Odată cu plecarea ei viața mea s-a schimbat. Dacă nu aș fi învățat totul de la ea, viața mea nu ar fi arătat așa.

Adriana Trandafir: “Era tatăl meu biologic, glasul sângelui nu a mințit”

Cum v-ați dat seama că sunteți adoptată? Ați simțit?

– Știam de la început, într-un fel, că ceva nu este în regulă, că nu aparțin cu totul mamei mele, cea care m-a crescut. Era ceva ciudat, pe certificatul meu de naștere, deși am fost născută pe 26 aprilie, era trecută o dată de la finalul anului. Mereu am întrebat de ce, dar nu mi s-a răspuns.

Tatăl care m-a crescut era primar în comună și la noi venea mereu un unchi de-al meu care lucra la Pitești. Eu mă jucam cu el într-un mod aparte. Simțeam o atracție sufletească vizavi de acest om, mereu îmi aducea ceva bun.

Într-o zi mi-am dat seama că degetele noastre de la picioare seamănă foarte mult. Era tatăl meu biologic, glasul sângelui nu a mințit. De fiecare dată când mergeam în satul vecin oamenii vorbeau, mama adoptivă nu mă lasă să mă joc cu cei din sat, bunica inventa tot felul de lucruri ca să nu-mi spună adevărul.

O copilărie grea: “Mama a murit, i-am aprins o lumânare și m-am culcat la loc lângă ea”

Cum v-ați cunoscut mama biologică?

– Când a murit mama adoptivă am observat că sora ei, tanti Florina, și-a schimbat atitudinea față de mine, a devenit foarte atentă. Dar nu mi-a spus. Abia când a murit și ea am primit un telefon: alo, surioară, sunt eu, fratele tău Mișu. El mi-a spus că suntem 4 frați și că Florina este mama noastră.

Îmi aduc aminte că atunci când știam că va muri mama mea adoptivă îmi făcusem un film în cap, cum voi reacționa. Dar a murit, eu i-am aprins o lumânare și m-am culcat la loc lângă ea. Acela a fost un moment în care ne-am luat la revedere, ea și-a cerut iertare, eu la fel, pentru tot ce n-am reușit să fac pentru ea.

Când ați câștigat primii bani din viață dvs?

– Când eram copil și mergeam cu colindul în sat. Oamenii nu prea dădeau bani dar uneori mai primeam. Îmi mai luăm o înghețată pe băț dar banii îi dădeam părinților pentru că viața noastră era grea și trebuia să trăim.

Îmi aduc aminte și când am câștigat primii euro. Filmam la ‘Europolis’ și prima zi de filmare s-a făcut la Paris, în aeroport. Eram îmbrăcată în bătrână pentru că regizorul a spus că am filon de tragediană. M-am machiat în aeroport și stăteam într-un colț, îmbrăcată ca o bătrână, cu o geantă și niște colaci.

“I-am zis că sunt actriță dar nu m-a crezut”

Cum stăteam eu cuminte pe scăunel am văzut un tonomat cu pepsi și cafea. Am zis să merg până acolo ca personajul, am ajuns și am privit tonomatul cu ochii cuiva care nu mai văzuse așa ceva, m-am așezat la loc și a venit o doamnă la mine care mi-a dat 10 euro. I-am refuzat spunând că sunt actriță dar ea nu m-a crezut și mi-a zis să păstrez banii.

“La liceu eram foarte complexată că veneam de la țară” mărturisește celebra actriță

Cum a fost perioada liceului?

– Am fost un copil studios, unul din defectele mele majore este că sunt perfecționistă și critică cu mine. Uneori am de suferit din cauza asta.

La liceu eram foarte complexată că veneam de la țară. Am făcut prima promoție a Liceului German, avem un grup de 100 de oameni care au terminat atunci. Luam rata, mă duceam la țară, veneam muncită la școală, eu nu aveam timp de petreceri. Tata a fost foarte vigilent în severitatea lui. Eram premiantă și eram prima peste tot.

Amintiri din tinerețe: “A câștigat Florin Zamfirescu, l-am urât atunci”

Erați cuminte sau nu stăteați o clipă locului?

– Eu nu mă mai țin minte în schimb îmi povestesc colegii mei. Ei spunt că eram plină de viață, recitam, cântam, eram sufletul petrecerii. Chiar dacă nu am făcut parte din vreo gașcă, toți m-au acceptat. Aveam un mare potențial artistic. Am participat la o emisiune televizată, împreună cu Florin Zamfirescu, și el a câștigat pentru că avea 18 ani, l-am urât atunci. La un concurs m-am întâlnit cu Alifantis care cânta la acordeon și în altul cu Mariana Buruiană și Adrian Pintea cu care am fost colegă la facultate.

Ați copiat vreodată la vreun examen?

– Sigur că da, la liceu aveam și noi metodele noastre. Eu am fost colegă de bancă cu regizorul Șerban Marinescu. Eu scriam formulele de la chimie pe pulpă, sub sarafan, puneam picior peste picior și el copia. O dată am rămas și corigentă.

Adriana Trandafir sinceră: “Nu am făcut parte din categoria fetelor frumoase”

Vă mai aduceți aminte când v-ați îndrăgostit prima dată și cum a fost?

– Eu am fost tot timpul îndrăgostită. La grădiniță eram îndrăgostită lulea de primul băiat care mi-a dat mărțișor, Traian Stanca îl chema, mai am mărțișorul lui și acum. Mi-a părut așa de rău că nu m-a pupat, eu așteptam mai mult de la el.

În copilărie aveam flirturi când mergeam cu vaca la câmp, când dădeam cu coasa, îndrăgosteala era continuă, mereu eram atrasă de cineva. Nu am avut iubiri în liceu, cel puțin nu declarate, pentru că n-am avut curaj să spun ceva. În plus, nu am făcut parte din categoria fetelor frumoase.

Adrian Trandafir, prima întâlnire cu Bogdan: “Soțul meu habar nu avea cine sunt”

Cum v-ați cunoscut soțul, pe Bogdan? Vă cunoștea de pe scenă?

– Nu știa cine sunt. Eu n-am fost în viața mea în baruri sau în cluburi, nu-mi place idea. Dar într-o zi, de Sfinții Mihail și Gavril, m-a rugat un prieten să ieșim în oraș. Eu nu am vrut, eram la ani buni după divorț, eram o măicuța anostă și deloc mondenă.

Având în vedere că era sărbătoare am găsit loc doar într-un club de salsa. M-am așezat pe un scaun înalt și beam bere din sticlă, ca tractoriștii. Și cum stăteam așa vine un barbat la mine și mă întreabă: ești cu prietenul? I-am răspuns imediat: nu am prieteni, am numai dușmani. Și m-a întrebat dacă dansez. I-am zis că nu vreau să dansez dar că poate să facă el asta în jurul meu.

Până la urmă v-a recunoscut?

– Nu. A doua zi l-am întrebat dacă vrea să meargă la teatru, la Odeon. I-am zis că spectacolul începe la 7 și că eu n-o a fiu acolo, dar îi las un bilet pe numele lui. Mi-am dat seama că habar nu avea cine sunt. După acea seară i-am mulțumit amândoi lui Dumnezeu pentru berea băută ca tractoriștii.

După 24 de ani, care este primul gând ce va vine în minte când vă gândiți la el?

– Aș fi vrut să-l am dintotdeauna, dar el spune că nu e bine să gândesc așa, zice că ne-am întâlnit când a trebuit.

“Am sărit de la 7 metri fără să știu să înot”

Cum a fost la ‘Splash’? V-ați mai speriat sau totul a mers bine?

– Am sărit de la 7 metri fără să știu să înot. Zici că am înnebunit, o aveam pe fii-mea lângă mine care striga: învinge-ți frica, fă-o pentru mine, hai că poți. M-am bucurat că am fost liberă, că nu am mai depins de niciun șef sau director să-mi spună sau să-mi dea voie să particip la vreo emisiune.