Adversarul lui Iohannis pentru prima funcție din NATO – atuuri și puncte slabe. Mark Rutte, un susținător important al Ucrainei

De la finele acestui an, NATO va avea un nou secretar general, iar până acum există doi candidați pentru cea mai înaltă funcție din cadrul Alianței Nord-Atlantice: premierul Olandei Mark Rutte și președintele României Klaus Iohannis. Candidatura primului era cunoscută de mai multă vreme, Rutte obținând deja sprijinul unor state membre importante.

Mark Rutte, sprijinit de țările din Vest

De altfel, acesta este și principalul atu pe care îl are premierul olandez. Estimările indică faptul că, încă dinainte ca anunțul lui Klaus Iohannis privind candidatura, Rutte ar fi obținut susținerea a circa două treimi dintre cele 31 de state membre ale NATO. Și mai important însă este că nu doar numărul îl favorizează pe Mark Rutte, existând semnale că acesta ar fi susținut de state foarte importante din Alianță.

Este vorba de Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Germania. „Președintele Joe Biden susține cu fermitate candidatura premierului Rutte pentru funcția de secretar general al NATO”, declara un oficial american pentru Reuters, la finele lunii februarie. „Cancelarul Scholz susține nominalizarea lui Mark Rutte ca nou secretar general al NATO. Experiența imensă a lui Mark Rutte, expertiza vastă în materie de politică de securitate și abilitățile diplomatice profunde fac din el un candidat extraordinar pentru această funcție”, anunța, de asemenea, delegația germană la NATO.

În aceste circumstanțe, chiar și în cazul în care Iohannis ar reuși să atragă de partea sa unele cancelarii occidentale, acestea ar trebuie să justifice într-un fel schimbarea de poziție. Un alt atu este experiența vastă pe care o are Mark Rutte în relațiile internaționale. Chiar dacă acum este premier interimar până la constituirea unui nou cabinet, el este șeful guvernului olandez din 2010, ceea ce înseamnă 14 ani de contacte la nivel înalt. Pe de altă parte, și Klaus Iohannis este președinte de 10 ani, o perioadă lungă pentru un șef de stat sau de guvern dintr-o țară democratică.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Nemulțumiții de la granița cu Rusia

În schimb, Rutte are și potențiali adversari în cadrul Alianței. Turcia, țara cu cea mai mare armată din NATO după Statele Unite, se teme că olandezul ar putea să avantajeze țările membre UE în cadrul NATO, iar Ungaria îi este ostilă pe față, după ce Mark Rutte a criticat virulent autoritățile de la Budapesta în legătură cu respectarea statului de drept. La un moment dat, premierul Olandei chiar a invitat Ungaria să iasă din Uniunea Europeană, dacă nu aderă la valorile europene.

Budapesta nu a uitat acest afront și a anunțat oficial că se va opune desemnării lui Mark Rutte. „Nu putem susţine absolut deloc numirea unui secretar general care a vrut, în trecut, să îngenuncheze Ungaria”, a declarat recent Szijjarto Peter, ministrul ungar de Externe.

De altfel, principala problemă a lui Mark Rutte este legată de țările NATO est-europene, de unde nu au venit până acum semnale că i-ar susține candidatura. În primul rând, este vorba de o frustrare mai amplă a acestora legată de modul în care se distribuie cele mai înalte funcții în cadrul NATO și UE. „Dacă ne gândim la echilibrul geografic, ar fi al patrulea secretar general din Olanda. Se pune problema dacă sunt țări de rangul I și țări de rangul II în NATO”, a declarat, pentru Politico.eu, Kaja Kallas, primul-ministru din Estonia.

Hendrik Toomas Ilves, un fost președinte estonian, remarca și el faptul că țările din est nu se bucură de influența la care ar fi îndreptățite. „De la extinderea din 2004, sunt 110.000.000 de oameni care trăiesc în Europa Centrală și de Est. Sunt cinci mari funcții în UE și NATO care se rotesc la fiecare cinci ani, adică 25 de posturi în total. În această perioadă, 20% din UE a primit doar 7% din posturi”, calcula Ilves.

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

Acesta invoca și un punct sensibil pentru țările din Alianța Nord-Atlantică aflate în proximitatea Rusiei, anume criteriul alocării a cel puțin 2% din PIB pentru apărare, criteriu pe care multe țări din Occident nu îl respectă, în pofida presiunilor făcute de la Washington, mai ales în perioada administrației Trump. Olanda este printre aceste țări care își subfinanțează armata. „Ce credibilitate morală are om?”, a mai spus Ilves referindu-se la Mark Rutte.

Un susținător constant al Ucrainei

În apărarea sa, Rutte ar putea invoca sprijinul masiv pe care Olanda l-a oferit Ucraina de la declanșarea războiului cu Rusia. Guvernul său a decis să trimită Kievului 24 de avioane F-16, chiar dacă acest lucru a provocat nervozitate în Parlamentul de la Haga, îndeosebi printre partidele de dreapta. Mai mult, în luna februarie, într-un moment în care situația de pe front nu este tocmai favorabilă armatei ucrainene, Mark Rutte a spus că negocierile de pace ar trebui începute doar dacă Ucraina dorește acest lucru. „Există o singură persoană care poate vreodată să decidă dacă intră în negocieri de pace cu Ucraina, iar această persoană este președintele ales legal al Ucrainei”, spunea Rutte.

Pe 1 martie, premierul olandez s-a întâlnit cu Volodimir Zelenski la Harkov, oraș aflat la numai 40 de kilometri de linia frontului, ocazie cu care cei doi au semnat un acord de securitate pe termen de 10 ani, transmitea Reuters. Tot cu această ocazie, Mark Rutte anunța că Olanda va contribui financiar la achiziția a 800.000 de proiectile de 155 mm și 300.000 de 122 mm pentru a suplini criza gravă de muniție cu care se confruntă artileria ucraineană. Proiectilele au fost procurate de Cehia din diverse state, însă autoritățile de la Praga au nevoie de bani ca să le cumpere și apoi să le trimită în Ucraina.

Iar contribuția olandeză la achiziția proiectilelor este doar ultima dintr-o serie de ajutoare de-a dreptul impresionantă de care a beneficiar Kievul. Potrivit statisticilor Institutului Kiel pentru Economie Mondială, Olanda ocupă locul 5 în ce privește valoarea ajutorului pentru Ucraina, fiind depășită doar de Statele Unite, Germania, Franța și Marea Britanie, lucru cu atât mai remarcabil cu cât este vorba de o țară cu numai 17,8 milioane de locuitori.

Astfel, contribuția Olandei este de 6,21 miliarde de euro ajutor bilateral direct, în timp ce alte 7,16 miliarde au ajuns prin intermediul ajutoarelor colective trimise de Uniunea Europeană. Din suma totală, 4,4 miliarde îl reprezintă ajutorul militar oferit Kievului, sumă care o plasează tot pe locul 5 și în acest clasament. Ponderea ajutorului oferit Ucrainei reprezintă 0,96% din PIB-ul Olandei.