Alegeri legislative în Italia. Giorgia Meloni, politician de extremă dreapta, tot mai aproape de a fi prima femeie premier

Italia urmează să voteze pe 25 septembrie într-un scrutin național care probabil va avea ca rezultat cel mai de extremă dreapta guvern de după al Doilea Război Mondial, condus de prima femeie prim-ministru din istoria țării.

Alegeri legislative în Italia. Perspectiva unui guvern de extremă drepta înspăimântă experții

Frații Italiei (Fratelli d’Italia), condus de Giorgia Meloni, un partid cu origini postfasciste, a înregistrat o creștere fulgerătoare, de la 4% din preferințele alegătorilor în 2018 la 25% din voturi estimate pentru acest an, după ce luptele politice interne au dus la căderea Guvernul de unitate națională al premierului Mario Draghi.

Făcând campanie cu motto-ul „Dumnezeu, familie și patrie”, Meloni a pus în alertă oponenții care spun că ascensiunea ei la putere va pune în pericol democrația, va anula drepturile civile și va împinge țara mai aproape de partidele naționaliste și de extremă dreapta, cum ar fi cel al premierului maghiar Victor Orban, Fidesz, și partidul Vox din Spania.

Timp de 10 ani, politicile ei emblematice s-au bazat pe criticarea lobby-urilor în favoarea „imigranților ilegali” și pentru drepturile homosexualilor și pe criticarea Uniunii Europene.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Pentru a câștiga alegerile, ea și-a unit forțele cu partidul anti-migranți al lui Matteo Salvini, Lega, și cu Forza Italia al fostului prim-ministru Silvio Berlusconi.

Meloni a refuzat să susțină coaliția lui Draghi

Spre deosebire de partenerii săi de coaliție, ea și-a întărit reputația de politician „coerent”, rămânând ferm în opoziție, după ce a refuzat să susțină cabinetul lui Draghi. Acest lucru i-a permis să obțină o mare parte din voturile susținătorilor opoziției.

Dar, deoarece Italia urmează să primească 200 de miliarde de euro din fonduri de redresare ale UE și șansele lui Meloni de a deveni prima femeie prim-ministru din Italia sunt mari, ea a lucrat cu atenție la refacerea legăturilor cu Bruxelles-ul, arătând o față mai moderată și ieșind cu declarații liniştitoare.

Ea a subliniat în mod repetat că coaliția ei nu va reprezenta o amenințare la adresa stabilității blocului și a promis sprijin pentru Ucraina și pentru sancțiuni împotriva Rusiei. Criticii susțin însă că înmuierea tonului ei este doar o reajustare temporară.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Există, de asemenea, o mulțime de zgomot în jurul rădăcinilor postfasciste ale partidului Fratelli d’Italia, inclusiv asupra siglei sale – aceeași flacără tricoloră a Movimento Sociale Italiano (MSI), un partid fondat în 1946 de susținători și foști membri ai mișcării dictatorului Benito Mussolini, care s-a rebrenduit în anii 1990 într-un grup naţionalist conservator.

Cum funcționează sistemul de vot?

Italienii vor vota pentru un parlament redus: 400 de locuri în camera inferioară, Camera Deputaților și 200 în Senatul Republicii. Candidații se pot înscrie în cursă ca reprezentanți ai partidelor sau coalițiilor, iar alegătorii trebuie să dea câte un vot pentru Cameră și Senat.

În sistemul electoral actual, 37% din mandate vor fi alocate candidaților care obțin cele mai multe voturi.

Restul sunt alocate prin reprezentare proporțională.

Partidele de stânga și de centru-dreapta nu au reușit să formeze o alianță, în ciuda mai multor încercări ale liderului Partid Democrat (PD) de stânga.

Ultimul sondaj a dat peste 60% din locuri blocului lui Meloni. Dacă va fi confirmat, ar fi cea mai largă majoritate deținută vreodată de o coaliție de dreapta în istoria recentă a Italiei.

Cine și ce promite?

Coaliția de dreapta

Coaliția de dreapta a promis loialitate față de UE și NATO, de a impune măsuri mai dure pentru a preveni „imigrația ilegală” și de a renegocia unele aspecte ale celor 200 de miliarde de euro pe care Italia îi primește ca parte a fondului de redresare al UE – o propunere care a ridicat sprâncene la Bruxelles.

Susțin impozite mai mici pentru familii, firme și lucrători independenți.

Aceștia promit să înlocuiască „venitul cetățenilor” – o schemă de reducere a sărăciei care a fost politica semnătură a Mișcării Cinci Stele – cu „măsuri mai eficiente”. În timpul campaniei electorale, Meloni a declarat că dorește să o desființeze definitiv, argumentând că, în loc să încurajeze beneficiarii să găsească locuri de muncă, i-a descurajat.

Coaliția dorește și o reformă constituțională care să introducă alegerea directă a președintelui care este votat în prezent de parlament. Acest lucru ar aduce democrația parlamentară a Italiei mai aproape de un sistem prezidențial.

Partidul Democrat

Manifestul politic al PD-ului de stânga condus de Enrico Letta, care se bucură acum de 22% dintre intențiile de vot, se concentrează pe creșterea beneficiilor sociale și a drepturilor civile, cu o atenție specială pentru tineret și mediu.

Promite să introducă un salariu minim pentru reducerea contractelor temporare, mai multe investiții în locuințe sociale și o reducere a vârstei de vot de la 18 la 16 ani.

Vrea să fie mai ușor pentru copiii migranților să obțină cetățenia italiană și să adopte o lege care înăsprește sancțiunile pentru discriminarea față de comunitatea LGBTQ – două probleme cheie ale stângii.

De asemenea, promite să ofere cuplurilor căsătorite homosexuale aceleași drepturi parentale ca și căsătoriilor heterosexuale.

Cinque Stelle

Mișcarea Cinci Stele a asistat la o dezertare a unora dintre membrii săi cheie după ce liderul său Giuseppe Conte a refuzat să aprobe livrarea de arme către Ucraina. Astăzi, politicile partidului sunt similare cu cele ale stângii, cum ar fi garantarea unui salariu minim și ajutarea copiilor imigranților să obțină cetățenia.

Partidul, care a luat cu asalt Italia în timpul alegerilor din 2018, obținând o treime din voturi, a ajuns la 13% în intențiile de vot.

Azione și Italia Viva

„Al treilea pol”, compus din Azione a fostului ministru al Economiei Carlo Calenda și Italia Viva a fostului prim-ministru Matteo Renzi, adună în prezent la 5,5% dintre intențiile de vot.

Grupul s-a angajat să urmeze politicile guvernului lui Draghi și să ridice interzicerea energiei nucleare. A militat intens pentru construirea unui terminal de regazificare.

Cine este Giorgia Meloni

Născută în 1977, Meloni avea 15 ani când a bătut la ușa aripii de tineret a Movimento Sociale Italiano (MSI). Situată pe o stradă liniștită din cartierul muncitoresc Garbatella din Roma, Meloni a găsit în mișcare o „a doua familie”, așa cum a descris-o în autobiografia sa intitulată: Io sono Giorgia, relatează Al Jazeera.

Mama lui Meloni avea 23 de ani când a avut-o, la un an și jumătate după ce s-a născut prima ei fiică, Arianna. Mama a jonglat cu mai multe slujbe pentru a se descurca, Meloni urmându-i și ea exemplul în adolescență – de la barman în faimosul club Piper până la babysitting.

Tatăl ei, un contabil dintr-o zonă mai bogată din nordul Romei, a dispărut când ea era încă tânără, plecând cu o barcă pentru a se stabili ulterior într-una din Insulele Canare. Urmează vizite sporadice, dar la vârsta de 11 ani, Meloni a decis să nu-l mai vadă niciodată, având în vedere lipsa lui de interes.

O astfel de absență, a scris Meloni, avea să-i determine mai târziu nevoia de a se ridica la înălțimea așteptărilor altora și de a se dovedi – mai ales într-un mediu dominat de bărbați.

Ca membru al Frontului de Tineret al MSI, Meloni a excelat la adunarea și coordonarea organizațiilor studențești într-un moment în care MSI era singurul partid de dreapta, puternic activ, din universități, care erau de obicei dominate de cultura politică de stânga.

Militanța politică la MSI a fost o „experiență formativa”, și-a amintit Meloni în cartea sa, în care activiștii aveau să găsească o lume căreia îi aparține – una relativ nevătămată de un val uriaș de scandaluri de corupție și activități mafiote, care în anii 1990 a dus la prăbușirea conducerii de după război a Italiei.

Aceștia au fost, de asemenea, ultimii ani ai MSI, care în 1995 s-a transformat în Alianța Națională (AN), o mișcare menită să-și lase în urmă rădăcinile fasciste, rebrenduindu-se drept un partid naționalist de dreapta conservator. În câțiva ani, Meloni a devenit președinte al mișcării de tineret a AN și, la vârsta de 29 de ani, a intrat în parlament.

Cel mai tânăr ministru al Italiei

Și aceia au fost și anii în care Berlusconi, un magnat al televiziunii, a luat cu asalt politica italiană creând Forza Italia, un partid de centru-dreapta care era conservator și populist, dar liberal din punct de vedere economic, cu o viziune prietenoasă față de UE și o slăbiciune pentru reduceri de taxe.

AN s-a aliat cu Forza Italia, cu care a fuzionat ulterior într-o coaliție care a câștigat puterea, prim-ministrul Berlusconi numind-o pe Meloni drept cel mai tânăr ministru al Italiei responsabil de portofoliul de tineret în 2008.

Până în 2012, Italia a ajunsa în mijlocul unei recesiuni puternice declanșată de o criză a datoriilor din zona euro, Meloni a decis să se angajeze în cel mai mare pariu politic al ei: cofondarea Fratelli d’Italia.

Poziționându-se în extrema-dreapta și cu un logo care purta aceeași flacără tricoloră a MSI, noul partid s-a unit sub o agendă naționalistă, protecționistă și puternic euro-sceptică, exprimând în mod deschis opinii intolerante față de piețele financiare internaționale, migranți și drepturile homosexualilor.

Îndulcire a discursului pentru UE

„Da familiilor naturale, nu lobby-ului LGBT, da identității sexuale, nu ideologiei de gen, da culturii vieții, nu abisului morții”, a spus Meloni într-un discurs în iunie în timpul unui miting al partidului spaniol de dreapta Vox în Marbella.

„Nu violenței islamului, da granițelor mai sigure, nu imigrației în masă”, a strigat ea în fața unei mulțimi care a aplaudat-o în picioare.

Cu toate acestea, pe măsură ce campania electorală se apropie de sfârșit, iar șansele de victorie devin mai concrete, Meloni a trebuit să facă echilibristică pentru a asigura Bruxelles-ul că ea și coaliția ei nu vor reprezenta un pericol pentru stabilitatea Europei, mai ales în momentul în care Italia primește cea mai mare tranșă dintr-un fond de redresare al UE în valoare de 200 de miliarde de euro.

Ea și-a afirmat în mod repetat loialitatea față de UE și NATO și a confirmat că Italia va continua să sprijine Ucraina în timp ce va impune sancțiuni Rusiei.

Criticii avertizează, însă, că totul este o fațadă.

La unul dintre ultimele sale mitinguri de la Milano, ea a avertizat că „vremurile bune au trecut” pentru UE, în timp ce a insistat asupra uneia dintre temele ei emblematice vechi, să tragă un semnal de alarmă cu privire la „imigrația în masă, care este o armă folosită de marile puteri economice și financiare pentru a reduce concurența dintre lucrători”.

De asemenea, partidul ei a refuzat să susțină vineri un raport al parlamentului UE care condamnă Ungaria pentru restricțiile asupra libertăților civile.