Aleksandr Lukașenko și Vladimir Putin, doi aliați care se detestă. Cum a ajuns Belarus să sprijine invazia rusă

Invazia rusă din 24 februarie a avut ca una din direcțiile principale de înaintare Kievul de la bazele aflate pe teritoriul Belarusului, iar Ucraina susține că vecinii săi de la nord se pregătesc să se alăture cu trupe armatei ruse.

Aleksandr Lukașenko, un complice al Rusiei

Odată declanșată invazia, președintele bielorus Aleksandr Lukașenko a intrat în aceeași cursă ca și Vladimir Putin: un război care durează mai mult decât se anticipa, urmat de sancțiuni dure din partea UE și NATO.

Analiști occidentali au dubii că Belarusul mai poate fi considerat stat suveran, iar Lukașenko are la rândul său destul motive să se teamă de „prietenul” său de la răsărit, relația dintre el și Putin cunoscând mai multe perioade tensionate.

Serviciile secrete ucrainene susțin că au informații legate de faptul că trupe din forțele speciale ale Belarusului se pregătesc să participe la războiul din Ucraina și că rachetele care au lovit duminică orașul Jitomir au fost trase de pe teritorul bielorus, potrivit Daily Mail.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

De altfel, încă din 24 februarie efectivele rusești care au atacat Kievul au avut ca punct de plecare vama Senkivka, dintre Belarus și Ucraina, în condițiile în care Rusia avea pe teritoriul țării vecine 30.000 de soldați pe care îi trimisese anterior sub pretextul unor manevre militare comune.

Al treilea val de sancțiuni împotrivia Belarusului

Nu este surprinzător astfel că ponoasele invaziei lui Putin vor fi suportate și de președintele Aleksandr Lukașenko, aflat la putere din 1994. Astfel, SUA a anunțat sancțiuni financiare asupra unor oficiali și companii din Belarus, imediată după invazie.

„După ce a și-a sacrificat legitimitatea pentru a suprima aspirațiile democratice ale poporului bielorus, regimul Lukașenko periclitează acum suvernanitatea Belarusului sprijinind invazia Rusiei în Ucraina”, a declarat secretarul Trezoreriei din SUA, Janet Yellen. De asemenea, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că se pregătește un nou pachet de sancțiuni al UE care vizează regimul de la Minsk, socotit complice al Rusiei în atacarea Ucrainei.

„Cel mai alarmant lucru pe care îl înțelegem acum este că nu mai putem siguri dacă Belarus mai poate fi considerat un stat suveran în ce privește controlul teritoriului său, în special în ce privește controlul militar”, a apreciat, potrivit publicației Time, Olga Drindova, cercetător în studii est-europene la Universitatea din Bremen.

Digisport.ro

FOTO Lucra ca vânzătoare la fast-food, dar a făcut o schimbare radicală și acum câștigă o mulțime de bani

Punctul de cotitură în relația cu Putin

Aceasta susține că Lukașenko a ajuns dependent de Vladimir Putin pentru  a se menține la putere, după protestele de amploare din Belarus care au urmat alegerilor prezidențiale din 2020. Falsificarea grosolană a scrutinului  și reprimarea liderilor opoziției au scos de zeci de mii de bieloruși pe stradă. Lukașenko a reușit să înăbușe revolta populară, mai ales după ce Vladimir Putin a amenințat cu o intervenție armată dacă la Minsk se instalează un regim pro-european.

Sancțiunile impuse atunci de Occident împotriva lui Lukașenko l-au făcut și mai dependent de sprijinul financiar venit de la Moscova, care oricum furnizase și până atunci gaze naturale pentru Belarus la prețuri modice.  Astfel, președintele bielorus a trebuit să se reconcilieze cu Vladimir Putin, pe care numai cu câteva luni înainte îl acuzase că vrea să anexeze Belarus.

După destrămarea Uniunii Sovietice, Belarus a rămas în relații strânse cu Rusia, iar cu puțină vreme înainte ca Boris Elțîn să demisioneze, în 1999, a fost semnat un tratat prin care cele două state intrau într-un fel de uniune, cumva asemănătoare Uniunii Europene. La acea vreme, Lukașenko chiar spera ca uniunea dintre cele două state să aibă o președinție rotativă, iar Elțîn să-l desemneze succesor al său.

Relația Belarus-Rusia, o frăție cu năbădăi

Visul lui Lukașenko de a deveni un fel de țar pentru Rusia și Belarus deopotrivă s-a spulberat odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, fostul ofițer KGB nefiind dispus să accepte să devină subordonatul unui fost șef de fermă zootehnică. Totuși creșterea nivelului de integrare economică al celor două țări a crescut, în pofida unor dispute sporadice. Astfel, au apărut dispute legate de prețul gazului livrat de Rusia, dispute ce au dus inclusiv la sistări temporare ale livării. De asemenea, în 2009 Rusia interzis importurile de produse lactate din Belarus și a înghețat un împrumut de 500.000.000 de dolari după ce Lukașenko a refuzat să recunoastă indendența a două republici secesioniste din Georgia, Abhazia și Osetia de Sud.

Potrivit Politico, există o antipatie clară între Lukașenko și Putin, care uneori a atins dimensiuni ridicole. După ce Putin s-a pozat la pescuit cu un pește de 21 de kilograme, la scurtă vreme Lukașenko a postat o fotografie cu un pește de o greutate dublă.

Momentul în care a răbufnit ostilitatea dintre cei doi a fost anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014. Spre deosebire de alte state fost-sovietice, Lukașenko a refuzat să recunoască anexarea pe care a caracterizat-o ca „un precedent rău”.

De teamă ca nu cumva să pățească ce i s-a întâmplat Ucrainei, Lukașenko a refuzat instalarea unei baze militare rusești pe teritoriul țării sale și a întărit legăturile economice cu Occidentul, întrucât sancțiunile aplicare Rusiei afectau indirect și economia Belarusului. De asemenea, a avertizat public că nu este dispus să renunțe la independența Belarusului pentru o unire cu Rusia.

Ce pierde Lukașenko în războiul din Ucraina

În 2017, Lukașenko a permis cetățenilor UE și SUA să călătorească în Belarus fără vize, lucru ce l-a iritat pe Vladimir Putin care a dispus reintroducerea controalelor la frontiere comună și a redus cantitățile de gaze livrate la preț redus. De asemenea, în presa rusă controlată de stat au reapărut articole dure la adresa președintelui bielorus, considerat ca un naș mafiot al cărui stil autoritar riscă să ducă la o revoltă populară similară celei din Ucraina, din perioada Euromaidanului.

Dictatorul de la Minsk a avut de câștigat și de pe urma Ucrainei. Cum Rusia a scumpit constant gazele livrate ucrainenilor, aceștia au fost nevoiți să cumpere petrol și electricitate de la vecinul lor de la nord. Însă situația lui Lukașenko s-a deteriorat rapid. Lipsit de sprijin popular și cu o economie îngenuncheată de sancțiunile din 2020 și 202i, acestea din urmă impuse după arestarea disidentului Roman Protasevici printr-un act de piraterie aeriană, Lukașenko a trebuit să se resemneze să intre complet în sfera de influență a Rusiei.

În urmă cu o săptămână, după ce Putin a recunoscut independența republicilor Donețk și Lugansk, Aleksandr Lukașenko se adresa belicos ucrainenilor: „Stop! Alungații stăpânii aceștia de peste ocean. Nu or să vă aducă fericire. După ce nu vor mai avea nevoie de voie, vă vor arunca la groapa de gunoi a istoriei.”

Cum ucrainenii nu s-au lăsat intimidați, iar Putin a declanșat războiul, Belarus se confruntă acum cu un nou val de sancțiuni și pierde avantajele relației comerciale cu Ucraina pentru a deveni și mai dependent de fondurile și gazele venite din Rusia.