Andrei Vochin, concluzie după Rapid – Farul 1-2: “Arta de a-ți bate cuie-n talpă”

De mult asta nu se mai califică drept o știre de presă. După o seară memorabilă, așa cum a fost cea de săptămâna trecută de pe Arena Națională la 4-0 cu marea rivală, a venit înfrângerea pe teren propriu cu echipa de copilandrii a lui Hagi. O dezamăgire cruntă, pe care a intuit-o și Bergodi la finalul derbyului cu FCSB , când a spus cu subiect și predicat: “Trebuie să stăm cu picioarele pe pământ. Sunt a treia oară la Rapid, iar când e liniște trebuie să se întâmple ceva”.

Întrebarea lui Andrei Vochin după Rapid – Farul 1-2: “Acum cine-i vinovat?”

Liniștea Giuleștiului de după zdrobitorul triumf a fost spartă de mascați și DIICOT. În fața intervenției lor, hotărârea Comisiei de Disciplină, care închisese câteva sectoare de tribună, și nu tot stadionul, după incidentele repetate ale galeriei vișinii, a devenit o nevinovată dojană. Ceea ce s-a întâmplat cu doar câteva zeci de ore înaintea startului play-off-ului a fost acel ceva de care se temea experimentatul tehnician italian.

Rapidulețul, gustul ciorbii

Rapidul n-are cum să facă altfel. Nu eram născut când giuleștenii aveau deja la activ ”accidente” istorice. În 1961, erau mari favoriți în finala Cupei Românei contra echipei de Divizia C Sticla Arieșul Turda, dar au ”reușit” să piardă finala. Pe următoarele le-am prins pe viu. Prin anii 80, În Divizia B, au ratat meciuri decisive cu Progresul sau cu Dunărea Giurgiu în momente în care erau marii favoriți la promovare. În 1998, au avut campionatul în mână într-un ultim meci la Craiova, dar au clacat. Bunicul meu, cel care m-a dus la primul meci de fotbal din viața mea în peluza de la teatru când aveam doar vreo 5 ani, avea dreptate. ”Rapidulețul e ca gustul ciorbii”, mi-a zis el. ”Al naibii de gustoasă, dar te frige la limbă când ți-e foamea mai mare”.

Nimeni nu-i mai important ca echipa. Nici măcar fanii

S-ar zice că aseară Rapidul și-a fript iar fanii. Dar, de fapt, aseară fanii au ars Rapidul. Tot ce s-a întâmplat în această săptămână a alterat atmosfera din marea familie vișinie. O zonă atât de îmbibată de emoție nu avea cum să râmână pasivă la tot ce s-a întâmplat, iar urmările s-au văzut pe tabelă. După ce că au călcat pe bec cu toate acele războaie pirotehnice ilegale, din cauza cărora patronatul a trebuit să bage adânc mâna în buzunar și o peluză întreagă de spectatori să fie văduvită de un meci văzut pe viu pe stadion, aseară au dus operațiunea până la capăt. Cine a avut ideea boicotului în timpul unui asemenea meci ar trebui să-și asume responsabilitatea rezultatului. ”Nimeni nu e mai important ca echipa”, spunea pe bună dreptate marele Johann Cruyff. El se referea probabil la vreun jucător anume. Doar că pe aici pe la noi maxima e valabilă pentru toți cei care vor să demonstreze că ei sunt ”miezul”. Iar la multe echipe, nu doar la Rapid, galeriile nu se pot abține să arate, în fapt, că asta își doresc. Interesele lor par să fie peste cele ale echipei.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Aseară galeria Rapidului a avut treabă doar cu liderul ei, reținut, nu și cu nevoia echipei. Noroc cu tribuna a doua care a cântat tot meciul. Iar momentul de maxim egoism s-a petrecut după ce Rrahmani a marcat din penalty. Se făcea 1-2, Rapid reintra în meci, era cu un om în minus, iar galeria scanda doar ”Libertate pentru suporteri”. Nene Cruyff, pe aici pe la noi, cineva e mereu mai important decât echipa.

Cine pe cine mai ceartă acum?

Când echipa pierde, așa cum s-a întâmplat la Iași, jucătorii vin în fața galeriei și iau poziția ghiocelului înghețat. Capul plecat, cuvinte de ocară înghițite, muștruluială la greu. De fiecare dată când văd episoadele astea, pe la unii și cu îngenunchială, nu pot înțelege cum se poate îndura atâta umilință. Mi se explică, de cei care înțeleg pe de-a întregul fenomenul ultras, că așa-i normal când greșesc jucătorii. Dar când greșesc ultrașii care ar trebui să fie imaginea? Pe ei cine ar trebui să-i certe? Sau ei sunt mai presus decât oricine din club?

Găman, țapul ispășitor

La finalul meciului de aseară, cu nervii întinși la maximum, jucătorii și stafful s-au năpustit cu criticile asupra arbitrului Găman. Prin vocile lui Cristiano și ale lui Iacob, ei au pus tunurile pe ”central”. Au zis că așa manieră nu au mai văzut de mult. În studioul Orange, Dan Udrea i-a avut ca invitați pe Costel Zotta, fost arbitru și fost președinte la Rapid, și pe Ovidiu Herea fost jucător în Giulești. Niciunul nu cred că poate fi bănuit de sentimente anti-vișinii. Ba din contră. Luate la mână cele mai importante decizii ale lui Găman de aseară, cei doi nu s-au pus de acord decât la o singură greșeală, un fault în exteriorul careului la Krasniqi, în finalul primei reprize. În rest, la toate situațiile decisive dictate pentru Farul au admis că ”centralul” a avut dreptate. Unde au vorbit de acoperire a fost la penaltyul dat Rapidului în minutul 81.

Când primești un asemenea 11 metri precum cel al lui Iacob în duel cu Rivaldinho, când sunt date 8 minute de prelungire și peste ele mai sunt adăugate încă vreo două nu prea mai ai voie să deschizi discuția despre maniera de arbitraj. Dar, în tensiunea acestei săptămâni, le pot înțelege până și aceste reacții.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Farul a fost Rapidul de săptămâna trecută

Dincolo de toate aspectele astea emoționale, în realitate, drumul Rapidului a fost barat de o echipă, Farul, care a produs cel mai bun fotbal al ei din acest an. Așezându-se într-un 4-4-2 defensiv cu mijloc în romb, ”marinarii” le-au făcut giuleștenilor ce le făcuseră ei rivalilor de la FCSB cu o rundă mai înainte. Presing sus, presiune pe purtătorul de balon, capturare de mingi în zona de mijloc pe construcția adversarului și specularea imediată a zonelor libere. Așa a marcat Luis Munteanu ambele goluri, lansat de Grameni și de Cojocaru cu niște pase desprinse parcă din jocurile play-station sau din partidele de snooker. Pragmatică și curajoasă, trupa lui Hagi a părut mult mai bună în 11 contra 11, timp în care și-a asigurat avantajul de două goluri. Din momentul în care au beneficiat de superioritate numerică însă, jocul acela bine structurat a început să dispară. Cu om în plus, Farul a pierdut cu 1-0, iar chestiunea aceasta ar fi, probabil, singura bilă neagră a unei echipe care, ieri, a ajutat Rapidul să-și respecte renumele de mare maestru istoric al bătutului cuielor în propria talpă! Și știu ce spun: bunicul meu era cizmar.