Barajul Kakhovka avea un călcâi al lui Ahile. Dovezile arată că putea fi distrus doar din interior

În adâncul barajului Kakhovka se afla un călcâi al lui Ahile. Barajul a fost construit cu un bloc enorm de beton la bază. Un mic pasaj trece prin el, la care se poate ajunge din sala de mașini a barajului. Potrivit dovezilor, o încărcătură explozivă a fost detonată în acest pasaj și a distrus barajul. Pentru că barajul a fost construit în perioada sovietică, Moscova avea fiecare pagină a desenelor tehnice și știa unde se află pasajul.

Călcâiul lui Ahile din barajul Kakhovka

La 6 iunie, la 2:35 și 2:54, senzorii seismici din Ucraina și România au detectat semnele revelatoare ale unor explozii de mari dimensiuni. Martorii din zonă au auzit explozii puternice între aproximativ 2:15 și 3 a.m. Și chiar înainte ca barajul să cedeze, sateliții americani de informații au captat semnale termice în infraroșu care indicau, de asemenea, o explozie, relatează The New York Times. După ce prima secțiune a barajului a fost ruptă, înregistrările video sugerează că forța apei a făcut o breșă din ce în ce mai mare în baraj.

Pe măsură ce nivelul apei a continuat să scadă în această săptămână, acesta a coborât sub partea superioară a fundației de beton. Secțiunea care s-a prăbușit nu era vizibilă deasupra liniei de apă – o dovadă puternică a faptului că fundația a suferit daune structurale, au declarat inginerii.

În perioada haotică de după prăbușire, cu fiecare parte acuzând-o pe cealaltă pentru prăbușire, mai multe explicații sunt teoretic posibile. Dar dovezile sugerează în mod clar că barajul a fost distrus de o explozie declanșată de partea care îl controla: Rusia.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Barajul a fost vizibil marcat de luptele din lunile dinaintea spargerii. Atacurile ucrainene au avariat o parte a drumului peste baraj, iar trupele rusești în retragere au aruncat în aer o altă parte. Luna trecută, imaginile din satelit arătau cum apa curgea necontrolat peste unele dintre porți. Acest lucru a dus la sugestii că barajul ar fi putut fi pur și simplu victima daunelor acumulate, de care Rusia a profitat pentru a nega responsabilitatea.

Dar mai multe seturi de dovezi analizate de publicația citată, de la planurile originale la interviuri cu ingineri care studiază defecțiunile barajelor, susțin o explicație diferită: că prăbușirea barajului nu a fost un accident. Era foarte puțin probabil ca defecțiunea catastrofală a fundației de beton care stă la baza acestuia să se producă de la sine.

Având în vedere detecțiile prin satelit și seismice ale exploziilor din zonă, cea mai probabilă cauză a prăbușirii a fost, de departe, o încărcătură explozivă plasată în pasajul de întreținere, sau galeria, care trece prin inima de beton a structurii, potrivit analizei a doi ingineri americani, un expert în explozibili și un inginer ucrainean cu o experiență vastă în exploatarea barajului.

“Dacă obiectivul tău este să distrugi barajul în sine, ar fi necesară o explozie de mari dimensiuni”, a declarat Michael W. West, inginer geotehnician și expert în siguranța barajelor și analiza defecțiunilor. “Galeria este un loc ideal pentru a pune acea încărcătură explozivă.”

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Barajul Kakhovka, proiectat să reziste atacurilor externe

Inginerii au avertizat că doar o examinare completă a barajului după ce apa se va scurge din lac poate determina secvența exactă a evenimentelor care au dus la distrugere. Eroziunea provocată de apa care se scurge în cascadă prin porți ar fi putut duce la o defecțiune dacă barajul ar fi fost proiectat prost sau dacă betonul ar fi fost de calitate inferioară, dar inginerii au spus că acest lucru este puțin probabil.

Ihor Strelets, un inginer care a ocupat funcția de șef adjunct al resurselor de apă pentru râul Dnipro din 2005 până în 2018, a declarat că, fiind un proiect de construcție din timpul Războiului Rece, fundația barajului a fost proiectată pentru a rezista la aproape orice tip de atac extern. Strelets a declarat că și el a ajuns la concluzia că o explozie în interiorul galeriei a distrus o parte din structura de beton, iar alte secțiuni au fost apoi smulse de forța apei. “Nu vreau ca teoria mea să fie corectă”, a spus Strelets. O explozie mare în galerie ar putea însemna pierderea totală a barajului. “Dar aceasta este singura explicație”, a mai spus el.

Porțile de ecluză și macaralele relativ zvelte, precum și panglica de șosea aflată deasupra liniei apelor păreau să ofere o țintă ușoară pentru un atac menit să distrugă barajul Kakhovka. Dar cea mai mare parte a masei enorme a barajului era ascunsă sub suprafața apei, conform diagramelor structurii și descrierilor detaliate ale lui Strelets, care a declarat că a petrecut luni de zile la barajul Kakhovka și în jurul lacului de acumulare.

Masa respectivă era formată dintr-un turn rotunjit din beton aproape solid, cu o înălțime de aproximativ 20 de metri și o grosime de până la 40 de metri în partea de jos, a spus Strelets. Construită în secțiuni, acea barieră colosală se întindea între digurile de pământ de o parte și de alta a canalului și făcea mare parte din munca de reținere a apelor lacului.

Porțile de ecluză se aflau deasupra acestei bariere, deschizându-se și închizându-se pentru a regla nivelul apei. Dovezile vizuale adunate de The New York Times arată daune clare aduse carosabilului și câtorva dintre porțile de ecluză de pe o parte a canalului în lunile dinaintea ruperii barajului.

În ciuda acestor pagube și a unei cascade de ape înspumate care se prăbușește din apropierea acestor porți, inginerii au declarat că scufundarea unei întregi secțiuni a barajului are mai degrabă legătură cu exploziile detectate de senzorii seismici și cu un semnal în infraroșu despre care oficialii americani au spus că a fost recepționat de un satelit, indicând căldura unei explozii.

SUA au exclus un atac extern asupra barajului

Undele seismice au fost recepționate de doi senzori, unul în România și unul în Ucraina, și au avut loc la ora 2:35 și 2:54, ora Ucrainei, a declarat Ben Dando, seismolog la Norsar, o organizație norvegiană specializată în seismologie și monitorizare seismică. Ambele înregistrări au fost în concordanță cu o explozie, a declarat dr. Dando, și nu, să zicem, cu prăbușirea barajului de unul singur.

El a spus că rețeaua ar putea determina momentul unei explozii cu o precizie de câteva secunde, dar că locația exploziilor era mai puțin sigură. De exemplu, Norsar a putut localiza semnalul de la ora 2:54 a.m. ca având originea într-o zonă cu diametrul de 20 sau 30 de kilometri care includea barajul. Nu a fost disponibilă o dată specifică pentru semnalul cu infraroșu, dar un oficial militar american de rang înalt a declarat că acesta a fost recepționat cu puțin timp înainte ca barajul să se prăbușească.

Un oficial militar american de rang înalt a declarat că Statele Unite au exclus un atac extern asupra barajului, cum ar fi o rachetă, o bombă sau un alt proiectil, iar acum evaluează că explozia a provenit de la una sau mai multe încărcături amplasate în interiorul acestuia, cel mai probabil de către agenți ruși.

Gregory B. Baecher, profesor de inginerie la Universitatea din Maryland și membru al Academiei Naționale de Inginerie, a declarat, de asemenea, că amploarea breșei indică faptul că bariera de beton de la bază a cedat, sugerând că încărcăturile au fost plasate adânc în structură. “Dacă au pus explozibili în galerie, asta ar explica multe”, a declarat profesorul Baecher. O explozie mare acolo, a spus el, “ar fi rupt pur și simplu toată structura de beton“.

Nick Glumac, profesor de inginerie și expert în explozibili la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign, a declarat că mărimea încărcăturii necesare ar putea varia foarte mult în funcție de modul exact în care au fost plasați explozibilii și de obiectivul precis. “Merită să ne amintim că nu trebuie să pulverizezi secțiunea barajului, ci doar să o rupi suficient de mult astfel încât presiunea apei să fie suficientă pentru a o smulge”, a declarat profesorul Glumac.

Cu toate acestea, profesorul Glumac a declarat că, pe baza diagramelor barajului și a celor mai recente imagini ale fundației distruse, “îmi este greu să văd cum altceva decât o explozie internă în pasaj ar putea explica pagubele. Este o cantitate uriașă de beton care trebuie dislocată”.

Un baraj în bătaia focului

Folosirea galeriei ar putea avea un alt avantaj pentru oricine caută să-și ascundă urmele. Potrivit lui Strelets, galeria avea doar două intrări, inclusiv una în interiorul sălii mașinilor situată într-o clădire de o parte a barajului.

Dr. West, care este, de asemenea, un fost ofițer de geniu de luptă al armatei, a remarcat că acest lucru ar permite ca încărcăturile explozive să fie amplasate în afara vederii sateliților spioni, a dronelor sau a martorilor de la sol. Imaginile filmate de dimineață cu drona au arătat că ruptura inițială a barajului s-a produs nu departe de sala mașinilor.

Profesorul Baecher a declarat că este posibil, deși puțin probabil, ca fluxul de apă de la porțile avariate să fi subminat cumva structura de beton acolo unde aceasta se afla pe albia râului. Dar a spus că o examinare a planurilor a indicat că proiectul a fost protejat împotriva acestei eventualități prin măsuri standard. Una dintre acestea este un așa-numit “șorț” de beton deasupra albiei râului în partea din aval a barajului. “Acesta pare a fi un baraj bine proiectat, de concepție modernă”, a spus el.

La rândul său, compania care a operat barajul a declarat la 16 iunie, că “forțele rusești au efectuat o explozie internă care a dus la distrugerea barajului”. Această explozie, a spus compania, “a dus la eliberarea necontrolată a apei din lacul de acumulare și la creșterea dezastruoasă a nivelului apei în aval”.

Ravagiile făcute la baraj de când rușii au invadat Ucraina au fost surprinse din nou și din nou, de la înălțime și de la sol. În noiembrie 2022, în timp ce trupele rusești se retrăgeau peste râul Nipru, au aruncat în aer carosabilul de la capătul nordic al structurii. O cameră de supraveghere a surprins puternica explozie nocturnă.

Imaginile din satelit arată că forța exploziei a distrus carosabilul, dar că fundația barajului și pereții porților din acea secțiune a barajului nu au fost afectați. Acestea rămân în picioare și astăzi. Alte imagini din satelit de foarte înaltă rezoluție care arată, de asemenea, daunele suferite de o altă secțiune a carosabilului în zilele și săptămânile dinaintea prăbușirii barajului.

Orice alt scenariu, foarte puțin probabil

La 1 iunie sau la începutul zilei de 2 iunie, o parte a drumului care trece de-a lungul barajului s-a prăbușit. Loviturile cu rachete ucrainene HIMARS din august 2022 au avariat acea parte a drumului, dar nu au lovit barajul. La 23 aprilie, o mică parte a unui zid legat de centrala electrică s-a prăbușit – o posibilă dovadă de eroziune în apropierea barajului.

În plus, macaralele care controlează eliberarea apei prin baraj nu au mai fost mutate de la jumătatea lunii noiembrie, ceea ce a permis ca apa să curgă necontrolat din aceleași porți pe o perioadă de câteva luni. Această lipsă de reglementare a făcut ca nivelul apei din rezervor să atingă cel mai scăzut nivel din ultimele decenii în luna februarie, apoi să atingă un maxim al ultimilor 30 de ani în luna mai, cu doar câteva săptămâni înainte de distrugerea barajului.

Nici această avarie anterioară, nici presiunea cauzată de nivelul ridicat al apei sau de poziția statică a macaralelor nu este probabil să fi provocat prăbușirea fundației de beton a barajului, au declarat experții, cu excepția cazului în care betonul era de calitate scăzută și deja predispus la deteriorare. De asemenea, debitele mari ar fi fost insuficiente pentru a submina fundația barajului, cu excepția cazului în care, dintr-un motiv oarecare, șorțul de beton – acoperirea din aval plasată pe fundul râului – ar fi avut defecte sau solul ar fi fost mult mai moale decât s-a luat în calcul în proiectare.

O înregistrare video care a apărut în această săptămână, după ce nivelul apei a scăzut, oferă dovezi clare ale eșecului catastrofal. Acesta arată că partea superioară a fundației de beton, nu doar porțile, a fost distrusă. Strelets, inginerul, a numit galeria drept călcâiul lui Ahile al barajului Kakhovka. El a spus că speră că nu a fost pusă o încărcătură acolo, deoarece daunele ar fi ireparabile. “M-am plimbat de-a lungul acestui baraj de multe ori”, a spus el. “Am fost mândru de el. Este proprietatea țării mele. Nici măcar nu mi-am imaginat vreodată că cineva va încerca să îl distrugă.”

Mașină încărcată cu explozibil, surprinsă pe baraj

O fotografie a unei mașini aparent încărcate cu explozibili, parcată în vârful barajului ucrainean Kakhovka, cu puțin timp înainte ca acesta să cedeze, ar fi o dovadă suplimentară că Rusia se află în spatele incidentului, scrie The Guardian.

Fotografia, realizată de o dronă ucraineană și furnizată agenției Associated Press, a fost făcută la 28 mai. Aceasta pare să arate o mașină albă cu acoperișul tăiat, lăsând să se vadă butoaie mari în interior, dintre care unul pare să aibă o mină de teren atașată de capac. Un cablu pleacă de la butoi spre partea râului deținută de forțele rusești.

Un oficial de comunicații al forțelor speciale ucrainene a declarat pentru Associated Press că, după părerea sa, mașina se afla acolo pentru a opri orice avans ucrainean asupra barajului și pentru a amplifica o explozie planificată cu originea în sala mașinilor.