Boala neștiută de care suferă DJ Harra: “Nu am știut să fac pauză și am ajuns la spital”

Cea mai cunoscută DJ-iță din țară, DJ Harra, Dana Neacșu pe numele ei, face dezvăluiri neștiute despre boala de care suferă și ne spune cum a ajuns de urgență la spital în perioada pandemiei. Confecționând măști contra cronomentru, a muncit până a intrat în burnout nu s-a mai putut ridica din pat.

DJ Harra de urgență la spital. De ce a ajuns să facă terapie

Frumoasa DJ Harra, cunoscută publicului din România ca fiind cea mai cunoscută DJ-iță și datorită faptului că mixează topless, ne dezvăluie într-un interviu în exclusivitate, pentru FANATIK.RO, detalii neștiute din viața ei. Ne spune că nu a reușit să aibă până acum un copil, deoarece toate sarcinile pe care le-a pierdut au fost sarcini toxice și cum a ajuns de urgență la spital pentru că a muncit până la epuizare. În exclusivitate aflăm că face terapie și recunoaște de ce relațiile ei cu bărbații au fost nereușite. DJ Harra ne povestește despre copilăria ei și despre părinții care au adoptat-o și ne spune cum a reușit să depășească cel mai greu moment din viață, cancerul mamei. DJ Harra ne spune cum fura cărbuni în copilărie și rememorează experiența Playboy.

“Fac de 9 luni de zile terapie pentru că nu am știut să spun că nu mai pot și că nu mai vreau”

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte două întâmplări memorabile?

-Copilăria mea a fost senzațională, am multe întâmplări memorabile în zona pozitivă/negativă. Am sărit de pe piciorul unui pod și m-am înfipt cu capul în nisip, în Jiu, am sărit gardul cu verișoara mea să plecăm la Căminul Cultural și a căzut placa de ciment cu noi.

Dar cel mai bne îmi amintesc cum furam cu vărul meu tot ce găseam în grădinile oamenilor. Am adus acasă inclusiv o purcea mistreață cu pui cu tot și ai mei m-au pus s-o duc înapoi pentru că aparținea pădurarului.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

DJ Harra, la furat de cărbuni: “I-am cărat pe toți de la vecinul la noi în beci”

La țară îmi aduc aminte că noi stăteam mai pe deal și în vale erau alte case. Unul din vecinii din vale tocmai își cumpărase cărbuni pentru iarnă. Am decis, împreună cu vărul, să-i cărăm pe toți la noi în beci, că venea iarna. Când au venit ai mei acasă și au vrut să scoată o oală de vin au constatat că nu puteau intra în beci. Eu cu vărul, mândrii nevoie mare, stăteam în ușă și așteptam felicitările. Nu ne-au bătut dar pedeapsa a fost să cărăm toți cărbunii înapoi.

DJ Harra a fost adoptată: “Nu ești părinte numai dacă faci copii, asta nu-ți dă acest statut”

Ce înseamnă pentru tine părinții care te-au crescut? Ce ai învățat de la ei?

-Înseamnă părinți, de-adevărat părinți. Familie nu înseamnă 2 oameni care cresc copii, familie înseamnă armonie, susținere, iubire necondiționată, învățăminte corecte și echilibru emoțional. Nu ești părinte numai dacă faci copii, asta nu-ți dă acest statut.

Comunicarea este cea care ține oamenii împreună, asta am învățat. Ai mei vorbesc în continuu despre orice și sunt împreună de 46 de ani. Am învățat că trebuie să am un anumit grad de toleranță în viață și cum să fac să rezolv probleme mai grave. De asemenea am învățat că nu există nu se poate, dar și când trebuie să renunț, în opoziție cu ai mei care nu prea știau să renunțe când trebuia.

“Mama refuza să mai vină la ședințe pentru că o chemau săptămânal” își amintește DJ Harra de perioada școlii

Cum a fost perioada liceului? Erai cuminte, timidă, sau nu stăteai locului?

-Am fost un elev foate bun, cu note foarte mari, dar în rest n-am fost ok, în pauze făceam mereu ceva rău. Aveam o gașcă de nebuni, nu putea să-mi zică nimeni nimic deoarece săream imediat la bătaie.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

La liceu mama nu a mai venit, refuza să mă vină la ședințe pentru că o chemau săptămânal. Dar eu nu eram violentă că așa vroiam, ci pentru că a fost o perioadă foarte periculoasă pentru fete, cel puțin la mine în Craiova. Erau multe luate cu forța din fața liceului. Iar eu am învățat că trebuie să fiu dură, băiețoasă și violentă ca să nu ajung în postura aia.

Eram foarte bună la română și dirigintele meu era profesor de română. Într-o zi ne-a pus să facem un comentariu la poezia ‘Luceafărul’ , șa că am scris un caiet studențesc întreg numai din primele 4 strofe.

DJ Harra și debutul în muzică: “Părinții mi-au interzis să mai cânt în casă și cu geamul deschis”

De ce muzică? Cum a apărut această pasiune?

-Eu cânt de când am început să vorbesc. Prima piesă a fost ‘Maria e fata cu părul de foc’. Ai mei, când eram mică, mă lăsau singură acasă 2 ore la prânz, ca erau la muncă. Eu mă trezeam, deschideam geamurile și cântam de la ora 14.30 până la ora 16 doar refrenul piesei, până veneau ai mei să-mi dea stop. Toți vecinii mei auzeau concertul așa că mi-au interzis părinții să mai cânt în casă și cu geamul deschis.

M-am gândit, am luat pisălogul de usturoi pe care-l foloseam drept microfon și m-am mutat pe scara blocului unde mi-a plăcut și mai mult, pentru că se auzea cu ecou.

De ce a renunțat DJ Harra la muzică: “La 17 ani mi-am luat o mare bătaie”

Și, ai urmat o școală de muzică?

-Nu. I-am spus mamei că vreau să mă duc la liceul de muzică, dar mama a refuzat și m-a dus la o școală normală, motiv pentru care am renunțat la muzică. În liceu însă fugeam de la ore și mă duceam la Palatul Copiilor ca să învăț să cant, mai ales la tobe. Nu aveam bani să plătesc orele așa că îi așteptăm să iasă din clasă, intram și repetam ce auzeam prin ușă. Am ținut-o așa până la 17 ani când am luat o mare bătaie și am renunțat iar la muzică.

M-am apucat și de fumat că mi-a zis mie verișoara mea că fumatul face rău la voce.  N-am stat mult și, pe ascuns, mi-am făcut o trupă, aveam concerte prin Craiova. A aflat mama, a văzut absențele de la școală, a făcut iar scandal și din nou am renunțat.

În anul doi de facultate mi-am dat seama că a venit momentul să-mi văd de drumul meu, că n-aveam de gând să mă mărit și să fac copii. Am venit la Bucureșți și m-am făcut DJ. Am zis că vin, stau o perioadă, mă pregătesc vocal să-mi fac un band…și asta a fost planul de acum 13 ani. Iar universul a avut alte planuri cu mine.

De unde ți-a venit ideea să mixezi topless?

-Nu a fost idea mea, ci a primului meu manager, văzuse asta la o rusoaică. Eu puneam muzică deja de 3 ani și luam puțini bani, nu prea mă descurcam și m-a întrebat dacă nu vreau să încerc să mixez topless. L-am întrebat câți bani, mi-a dat o sumă, am zis perfect și uite așa am ‘explodat’ cu topless-ul.

DJ Harra, despre riscurile meseriei: “Evenimentele bune sunt cele unde organizatorul plătește banii”

Ai pus muzică la sute se evenimente. Mai ții minte o întâmplare, bună sau rea?

-Evenimente plăcute au fost cam 80 la sută, și asta se întâmplă atunci când organizatorul își achită banii fără să avem discuții iar oamenii vin de acasă pregătiți să se distreze, nu să-și etaleze gentuțele și pantofiorii. Au fost cazuri când a trebuit să ne certăm cu organizatorul să plătească lichidarea, au fost situații când nu a mai plătit-o. Dar cu oamenii care au venit să se distreze nu am avut probleme niciodată.

Când ai câștigat primii bani din viața ta? Îți mai aduci aminte pe ce i-ai cheltuit?

-Primii bani i-am câștigat în clasa a 7-a, aveam 13 ani și făceam brățări pe pieptăn. Le lucram și le vindeam pentru că îmi doream bani pentru o pereche de blugi și niște saboți, pe care i-am cumpărat până la urmă.

Apoi au apărut telefoanele, am început să vând mobilele de la unii la alții și opream diferența. A fost și o perioadă când țiganii adunau fier vechi, duceam clienți acolo și-mi luam comision. Eu așa cred că m-am născut, am fost antreprenor de mică.

DJ Harra rememorează experiența Playboy: “Nu mă consider nici telegenică nici fotogenică”

În 2014 ai pozat pentru Playboy. Mai ții minte dacă ai avut emoții, vreo întâmplare de atunci?

-Cum să n-ai emoții când stai dezbrăcată lângă 15 oameni pe care nu-i cunoști? Am avut mari emoții, mai ales că eu nu mă consider nici  fotogenică nici telegenică și aparițiile mele sunt rare. Țin minte că am pozat 12 ore și a fost o experiență care te trece prin totul felul de stări și te învață lucruri. Pe mine m-a ajutat să ‘cresc’. Iar după 12 ore eram prietenă cu toată lumea.

De ce nu s-a mutat DJ Harra din România: “Flipinezii sunt ca noi, dar n-au palincă”

Ai pus muzică în cluburi din multe țări. Nu te-ai gândit niciodată să te muți din România?

-M-am gândit, dar nu în primele părți ale vieții mele. Spre bătrânețe așa mă gândesc să mă mut, să-mi iau o casă undeva pe o plajă, să-mi fac un beach bar. Așa vreau să-mi petrec zilele de la un anumit punct încolo.

Îmi place să vizitez alte țări, dar nu cred că m-aș acomoda acum în altă parte. În Filipine de exemplu, oamenii sunt ca noi, dar n-au palincă. Sărbătorile nu-s ca în România. Oltenii sunt ospitalieri, nemții și francezii nu. Eu sunt foarte prietenoasă, nu aș putea trăi între oameni ursuzi.

DJ Harra vorbește despre cea mai grea perioadă: “M-am simțit cel mai inutil om de pe pământ”

Care a fost cel mai îngrozitor moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?

-Cel mai rău a fost când am aflat că mama are cancer. Atunci m-am simțit cel mai inutil om de pe pământ. După care am învățat ce înseamnă, ce am de făcut pentru omul de lângă mine. A fost bine până la urmă, m-am descurcat cât am putut de bine.

Dj Harra, sfat pentru generațiile viitoare: “Părinții nu știu mereu, chiar dacă ei așa cred, ce este mai bine pentru un copil”

Dacă ar fi s-o iei de la început, există vreo greșeală pe care nu ai mai repeta-o?

-Da, ar fi una, nu m-aș mai simți atât de neputincioasă în fața părinților mei. Aș pune mai mult preț pe ce-mi doresc eu, nu ei. Dacă aș fi mers pe drumul ales de mine cu siguranță aș fi fost mai avansată pe zona muzicală. Dacă vreun copil citește acest interviu, iată un sfat bun pentru următoarele generații. Părinții nu știu mereu, chiar dacă ei așa cred, ce este mai bine pentru un copil. Fiecare copil este o entitate separată de părintele său. Când vedem că ne îndepărtează cineva de la ceva ce dorim cu adevărat, este bine să punem piciorul în prag și să nu mai fim atât de supuși, ca mine. Eu abia la 26 de ani am avut curaj să plec.

De ce a ajuns DJ Harra la psiholog: “Fac de 9 luni de zile terapie”

Startul vieții tale nu a fost cel mai roz. Dar ai fost o luptătoare. Ai simțit vreodată că nu mai poți?

-A-ți da seama că nu mai poți este una din superputerile pe care trebuie să le avem, înseamnă că suntem în contact cu noi și cu corpul nostru. Dacă spui că nu mai poți, îți iei o pauză. Eu nu am știut să fac asta așa că am ajuns la spital, cu perfuzii. Fac de 9 luni de zile terapie pentru că nu am știut să spun că nu mai pot și că nu mai vreau. Lucru care mi-a adus anxietate, atacuri de panică, alegeri greșite în viață, situații în care nu aveam ce să caut. Acum știu că am dreptul să nu mai pot și că e bine așa.

“După primele patru luni de pandemie am intrat în burnout”

Am învățat să nu mai pot zilnic. De la o anumită oră nu mai vreau ca să evit să nu mai pot. Dimineața fac 20 de minute de meditație, plec în viață, seara la 6 nu mă mai deranjez decât dacă ia foc ceva. După primele patru luni de pandemie am intrat în burnout. Două zile nu m-am mai ridicat din pat. Eram câțiva care făceam măști și depindeau atâția de noi, oamenii nu vroiau să muncească, abia găseam șoferi să le ducă.

DJ Harra vorbește despre dorința de a deveni mamă: “Am o doctoriță care mi-a promis că mă trece cu bine de primul trimestru”

Te vezi vreodată mamă, te gândești la asta?

-Îmi plac copiii foarte mult, dar am avut parte numai de sarcini toxice. Este o sarcină în care verși și aerul pe care îl respiri, m-am speriat destul de tare. De câțiva ani am o prietenă, este și medicul meu, și ea îmi promite că mă trece de primul trimestru cu bine, mi-a mai dat speranțe. Și dacă reușesc să fac unul tot am de gând să mai adopt unul. Mi-ar plăcea să fie doi, că eu am fost singură și nu mi-a plăcut.

Celebra DJ-iță spune că nu a iubit niciodată cu adevărat: “Din punctul de vedere al unei relații, sunt virgină”

Ai fost vreodată îndrăgostită cu adevărat? Cum a fost?

-Nu cred că am fost. Pentru că în perioada liceului când, teoretic, ar trebui să te îndrăgostești, eu am avut altă treabă, să fiu rea ca să mă protejez de rele. La facultate nu m-am dus în zona asta deloc după care am cunoscut pe cineva, dar l-am ales după niște criterii foarte proaste și a fost o experiență neplăcută din punct de vedere  emoțional.

După care am venit la București, a fost haos cu meseria mea iar următoarea relație a fost aleasă după aceleași criterii proaste. Și acum, după introspecții și terapie, îmi dau seama că nu am avut nicio relație sănătoasă și nu cred că am fost îndrăgostită vreodată. Iubirea înseamnă fix liniște, iar eu n-am avut parte decât de haos, gelozii, narcisism, certuri. Din punctul de vedere al unei relații, sunt virgină.

Spune-mi trei calități și trei defecte ale tale.

-Sunt un om corect, integru, bun. Sunt perseverentă și principala calitate este că mă iubesc pe mine fără egoism. Iar ca defecte nu sunt foarte diplomată și destul de hipersensibilă.

“Mai bine fac bani și plătesc pe cineva care știe să gătească”

Ești pricepută la bucătărie, sau deloc?

-Nu gătesc, nu-mi place. Consider că mai bine fac bani și-i plătesc pe cei care știu să facă asta mai ales că mie îmi place mâncarea bună. Când eram mică am încercat să fac zahăr ars și am distrus oala, am făcut tort și am uitat să-l insiropez, acum un an mi-am tăiat degetul. Cine mă ia de nevastă va trebui să plătească pe cineva să gătească. Am o bucătărie super utilată dar folosesc numai expresorul.

Care este secrtetul siluetei tale? Ții vreun regim, te ferești de anumite produse, mergi la sală?

-Singurul regim pe care l-am ținut vreodată se numește stres, slăbește garantat. Cum m-am relaxat cu terapia cum am pus patru kg pe mine și așa am început să mă feresc de carbohidrați și de mâncat după ora 7 seara. Și m-am apucat de sport.

Ai vreo pasiune, vreun hobby pe care nu-l știe nimeni?

-Nu am pasiuni statice în afară de unul singur, îmi place să trag cu pistolul sau cu alte arme. Îmi mai place viteza, să mă mișc mereu pentru că în 10 ani am de gând să mă așez și să stau.